„Încă puţin, şi lumea nu Mă mai vede. Dar voi Mă vedeţi; pentru că Eu vieţuiesc, şi voi vieţuiţi” – Ioan 14:19, SCC.

Analizând cu atenţie contextul, acestă ‚vedere’, nu se referă la perioada venirii Sale a doua; ci, la efectul coborârii Spiritului Sfânt de la Penticostă, prin faptul că Isus se arată în mod indirect discipolilor Lui, prin lucrările miraculoase ale Spiritului. Iar Spiritul Sfânt, Mângâietorul, fiind reprezentantul lui Iesus pe pământ, cei ce văd lucrările Lui, văd în mod indirect pe Domnul.

De aceea, El spune: „şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi vă va da un alt Mângâietor, ca să fie cu voi în etern: Spiritul adevărului, pe care lumea nu Îl poate primi; pentru că nu Îl vede, nici nu Îl cunoaşte. Voi Îl cunoaşteţi; pentru că rămâne la voi, şi este în voi. Nu vă voi lăsa orfani; Eu vin la voi” – v.16-18.

Astfel venirea Spiritului este echivalentă cu venirea lui Iesus la discipoli, deoarece Spiritul a luat din lucrurile Fiului şi le-a dat apostolilor – Ioan 16:13,Ioan 1:14. Astfel Mângâietorul, Spiritul Adevărului, este manifestarea lui Christos pe pământ, El este o Cristofanie.

Astfel discipolii Îl vor vedea, în sensul că îl vor percepe prin lucrările Spiritului: personalitatea lui Iesus Christos, căci roada Spiritului sunt calităţile Sale (Galateni 5:22,Galateni 1:23).

Domnul se arată discipolilor fideli, v.21, în sensul de: ‚a se face cunoscut’.

Însă lumea care nu are comuniunea cu El, nu-L vede (Ioan 14:15-23), căci ei nu-L cunosc, nu-i recunosc lucrările.

Dar cei ce fac binele, L-au văzut, în sensul de L-au cunoscut – comp. cu 3 Ioan 11.