2 Corinteni 12:1-10 NTR: „E nevoie să mă laud, măcar că nu este nimic de câştigat; voi recurge totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani – dacă era în trup, nu ştiu; dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit în al treilea cer. Ştiu că omul acesta – dacă era în trup sau dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit în Rai şi a auzit lucruri care nu pot fi exprimate în cuvinte, lucruri care nu-i sunt permise omului să le spună. Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar cu mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. Însă dacă vreau să mă laud nu voi fi un nebun, pentru că voi spune adevărul; dar nu mă voi lăuda, pentru ca nimeni să nu mă considere mai sus decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine, chiar având în vedere caracterul nemaipomenit al acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă îngâmf, mi-a fost dat un ţepuş în carne, un mesager al lui Satan, ca să-mi facă rău şi astfel să nu mă îngâmf. De trei ori I-am cerut Domnului să mi-l ia. Dar El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârşită în slăbiciune.” Aşadar, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să poată locui în mine. De aceea, eu sunt mulţumit în slăbiciuni, în insulte, în greutăţi, în persecuţii şi necazuri, de dragul lui Cristos, pentru că atunci când sunt slab, sunt puternic”.

Această relatare despre ţepuş a născut mai multe intepretări, unii care spun că ţepuşul era o ispita, o slabiciune, problemele create de iudei, după alţii se referă la prigoana sau suferinţele lui Pavel, etc. Care este realitatea?

Un prim principiu de interpretare a Bibliei este textul şi contextul, apoi alte texte care se referă la acelaşi lucru.

Să analizăm textul cu atenţie, căci după cum Daniel a „înţeles din cărţi numărul de ani care trebuiau să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului” (Daniel 9:1-2), tot aşa şi noi, dacă avem „mintea care are înţelepciune” (Apocalipsa 17:9), vom înţelege adevărul despre ţepuşul lui Pavel.

Primul indiciu este că:

1. ţepuşul era în carnea sau trupul lui Pavel, nu vreo problemă din exteriorul lui.

2. acest ţepuş este numit „un mesager al lui Satan, ca să-mi facă rău”. Apoi, Domnul Isus îl numeşte:

3. „slăbiciune”, iar Pavel la fel spune că „mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele”.

Datorită acestui ţepuş, el a învăţat să fie mulţumit, în diferite situaţii grele sau stări neplăcute ca: „în slăbiciuni, în insulte, în greutăţi, în persecuţii şi necazuri”.

Ce putea fi acest ţepuş?

El nu putea fi decât o boală din interiorul trupului Său, o slăbiciune fizică constantă, de aceea el s-a rugat Domnului ca să îl înlăture.

Ce probleme fizice avea Pavel?

Apostolul Pavel avea probleme cu vederea, din cauza revelaţiilor cu al treilea cer care îl putea face mândru, ca să-l ţină smerit, Domnul a îngăduit un duh de boală de ochi, un înger al celui rău.

Biblia ne relatează prima oară când Pavel a fost bolnav cu ochii:

Faptele Apostolilor 9:3-6: „În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer. El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: Saul, Saul, de ce Mă persecuţi? El a întrebat: Cine eşti, Doamne? Isus i-a răspuns: Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci! Bărbaţii care-l însoţeau în călătorie s-au oprit amuţiţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic”.

Iar ulterior el personal îşi descrie problemele lui fizice în Galateni 4:15, unde se spune: „Aşadar, unde este acea fericire a voastră? Vă mărturisesc că, dacă aţi fi putut, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat!”. Iar în Galateni 6:11: „Vedeţi cu ce litere mari v-am scris chiar cu mâna mea!”

Apostolul Pavel, foarte timpuriu a primit acest ţepuş, cu paisprezece ani înainte de a le scrie a doua epistolă corintenilor, căci el declară: „Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani...a fost răpit în al treilea cer”.

Prin urmare el avea probleme cu vederea chiar atunci când se afla în faţa sinedriului după cum relatează prin inspiraţie Luca, când ne istoriseşte: „Chiar din Atunci Pavel i-a zis: Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi ca să mă judeci după Lege şi porunceşti să mă lovească, încălcând astfel Legea?! Cei care stăteau lângă el i-au zis: Îl insulţi pe marele preot al lui Dumnezeu? Pavel le-a răspuns:N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: „Să nu-l vorbeşti de rău pe conducătorul poporului tău!” - Faptele Apostolilor 23:3-5. Iată Pavel nu l-a recunoscut pe marele preot pentru că nu vedea bine.

Dar mai gravă decât orbirea fizică, este orbirea spirituală, Domnul afirmă: „Eu am venit în lumea  aceasta pentru judecată, pentru ca cei ce nu văd, să vadă, iar cei ce văd, să devină orbi. Unii dintre fariseii care erau cu El, când au auzit acestea, I-au zis: Doar nu suntem şi noi orbi?! Isus le-a răspuns: Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum, pentru că ziceţi: „Vedem!”, păcatul vostru rămâne!”. - Ioan 9:39-41.

Vedenia sau viziunea cu al treilea cer, a dus ca să primească un sol al satanei, adică la orbirea fizică, ca să nu se îngâmfe. Unii au fost orbi spirituali (ca fariseii), chiar dacă ei au văzut fizic, alţii au văzut spiritual ca şi Pavel, dar pentru a-i ţine smeriţi, ei nu au mai văzut bine fizic.