Charles Taze Russell s-a născut la 16 februarie 1852 în Alleghenez, părinţii lui fiind prezbiterieni, Charles sa ataşat mai târziu de biserica Congregaţionalistă.

În timp ce Russell era în căutarea „adevărului”, într-o seară din 1869, a luat contact cu adventiştii, astfel mai târziu în 1870, el împreună cu alţi cunoscuţi au format un grup de studiu Biblic.

Russell, el a adoptat anumite calcule şi preziceri false. Astfel după „mica decepţie” de la 1843 şi „marea decepţie” de la 1844 (deoarece Isus nu s-a reîntors la anii stabiliţi de ei), mişcarea millerită s-a fragmentat în multe orientări. Una dintre ele, condusă de Nelson H. Barbour a pus data revenirii lui Cristos pe data de 1874 şi a calculat că cele „şapte timpuri” a câte 2520 de ani se vor termina la 1914.

În această mişcare a intrat şi tânărul Charles Taze Russell, care a acceptat aceste ipoteze.

Ce aştepta tânărul Charles de la 1914? Sfârşitul lumii - prin anarhie şi instaurarea efectivă a Regatului lui Dumnezeu pe pământ. Dar, nu s-a întâmplat aşa? Nu. Astfel după prăbuşirea aşteptărilor lor legate de 1914, şi moartea lui Russell, colaboratorii lui, au fost nevoiţi să de-a alte sensuri aşteptărilor lor faţă de 1914.

În primul rând au abandonat ipoteza cu venirea lui Cristos în 1874 şi au „transferat” evenimentul pe data de 1914.

De fapt, ipoteza celor şapte timpuri, însumând 2520 de ani, a fost preluată de la John Aquila Brown. El era preot. El calcula cele şapte timpuri, cu începere de la 604 î.e.n., când după opinia lui, Nebucadneţar a urcat pe tron, deci el nu credea ca Ierusalimul a căzut în anul 607 şi în opinia lui, aceste 7 timpuri se sfârşeau la 1917.

Această ipoteză a lui a fost preluată de către William Miller, care a revizuit-o ca să se potrivească cu cealaltă ipoteză a lui Brown, care cădea pe 1843.

Apoi pe la 1875, al doilea care a revizuit-o a fost Nelson H. Barbour, un colaborator al lui Miller, care a pus data începerii celor 2520 de ani pe 606 î.e.n., găsind această dată pur şi simplu adăugând 70 de ani la anul 536, când după părerea lui a fost construit altarul Templului. După Barbour cei 2520 de ani se sfârşeau în 1914.

Russell preia ipoteza de la Barbour în 1876 şi o publică în periodicul: „Bible Examiner” (Examinatorul Bibliei). Că nu se pricepeau la cronologii nici Barbour, nici Russell, arată faptul ca au pus un an 0, între anul 1 înaintea erei noastre şi anul 1 era noastră.

Abia în 1904, Russell publică un articol în care îşi arată greşeala şi scrie că este posibil ca sfârşitul celor 2520 de ani să se sfârşească în 1915.

Ce alte preziceri false a făcut Russell:

· 1798 - Era considerat sfârşitul celor 1260 de zile din Apocalipsa capitolul 12. Sursă: „Three Worlds” (Trei lumi), publicaţie în comun a lui Barbour şi Russell, 1877, p.114. Această explicaţie a fost schimbată ulterior, 1798 fiind schimbat la 1889. Apocalipsa 12, nu a avut loc încă, ci va avea loc cu 1260 de zile înainte de Armaghedon!

· 1799 - Era considerat începutul „ultimelor zile”. Prin faptul ca Napoleon a îndepărtat pe Papă, s-a considerat ca s-a împlinit cei 1260 de zile descrise în Daniel 7:25; Daniel 12:7; Apocalipsa 11:1-3. Sursă: Turnul de veghe, Ianuarie - Februarie 1889, Studii În Scripturi Volumul II, p 256, Studii În Scripturi Volumul III, p 58, 63, 64, scrise de C.T. Russell. Daniel 7:25; Daniel 12:7, nu a avut loc încă, ci va avea loc cu trei timpuri şi jumătate (trei ani jumate sau 1260 de zile) înainte de Armaghedon!

· 1829 - Era considerat sfârşitul celor 1290 de ani, expuşi în Daniel 12:11, care au început la 539 î.e.n. Era văzută o dată foarte importantă, deoarece atunci a început lucrarea lui William Miller şi de fapt Studenţii Bibliei, la origini provin de acolo. Sursă: Lothar Gassman, Martorii Lui Iehova, p 9, Studii În Scripturi Volumul III, p 40, 60, 163. Conform Bibliei cele 1290 de zile din Daniel 12:11, au legătură cu necaul cel mare şi sfârşitul epocii, care este clar că nu a avut loc încă!

· 1844 - După Miller era considerat anul „sfârşitului lumii”, după Russell era începutul celor 30 de ani de „probă”, care în opinia lui, corespundea cu cei 30 de ani din viaţa lui Isus, scurşi de la naşterea sa ca om şi până la botezul lui în apa Iordanului. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, p 240. De remarcat că Russell şi colaboratorii săi credeau că orice eveniment Biblic, petrecut în antichitate, trebuia să aibă încă o împlinire, după aceea în viitor!!! Pe aceast mod greşit de a interpreta Biblia, s-a zidit toate speculaţiilor lor. Şi nu este de mirare de ce au fost atâtea speculaţii cu privire la date.

· 1846 - Era considerat sfârşitul celor 2300 de zile, expuşi în Daniel 8:14. Era considerată o dată importantă deoarece atunci George Storrs şi alţi colaboratori ai lui Russell, au abandonat învăţăturile greşite şi astfel „sanctuarul” a fost curăţit. De asemenea, era considerat ca anul în care a început „alianţa evanghelică” între grupările protestante, ceea ce a fost catalogată ca „spiritism”. Sursă: Studii în Scripturi Volumul III, p 108. Cele 2300 de zile din privesc o perioadă din necazul cel mare, deci nu a avut loc încă!

· 1873 - Era considerat data la care se împlinesc cei 6000 de ani de la creaţia lui Adam şi intrarea în al 7000 de an, mia de ani din cartea Apocalipsa, „ziua Domnului”. Sursă: Studii în Scripturi Volumul II, Prefaţa, p 39. Dacă atunci s-a împlinit 6000 de ani, atunci de ce nu a venit Armaghedonul în anul 1873?

· 1874 - Era considerat data de la care începe prezenţa invizibilă a lui Christos. Data cea mai importantă a lui Russell. Sursă: „Trei lumi”, p. 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, „Revenirea Domnului nostru”, p 27. Până la 1904 Russell aşa credea că la această dată a început Armaghedonul. Sursă: Studii în Scripturi Volumul II, p 101. Prezenţa lui Cristos nu durează ani, ci ea va fi: în ziua arătării Fiului omului (comp. 1 Ioan 2:28 cu Luca 17:30), ea este rapidă ca un fulger ce se arată (Matei 24:27).

· 1875 - Era considerat anul în care se sfârşeşte „marele jubileu”, ca încheierea a celor 1335 de zile expuse în Daniel 12:12. Era privit ca anul în care au înviat sfinţii, invizibil. Sursă: „Trei lumi”, p 108. Ulterior, în 1881, data învierii invizibile a sfinţilor creştini a fost mutată de pe 1875 pe 1878. Cuvântul lui Dumnezeu nu se schimbă, doar cuvântul profeţilor falşi!

· 1878 - Era considerat data la care se sfârşeşte epoca evanghelică şi se produce răpirea adunării sfinţilor lui Cristos, a creştinilor credincioşi. Sursă: „Trei lumi”, p 68, „Proclamatorii” p 632, „Martorii Lui Iehova În Planul Divin”, p 19. Dacă răpirea a avut loc în anul 1878 atunci a început mileniul conform cu Apocalipsa 20:6; 1 Tesaloniceni 4:14-17!

· Anul 1881, Se închide uşa pentru clasa miresei de 144.000. Biblia arată cu uşa pentru a fi din mireasă ţine până când are loc strângerea plinătăţii neamurilor şi a primirii din nou a lui Israel (Romani 11:25,Romani 1:26), şi astfel ea nu a avut loc!

· Anul 1889, se face următoarea precizare în cartea din limba engleză, „The Time is at Hand” la p.101: „Aducem dovezi că întemeierea Regatului lui Dumnezeu a început deja…şi că bătălia din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic (Ap.16:14) care se va sfârşi în 1914 cu completa distrugere a conducerii actuale a pământului, a început deja.”Câtă minciună şi amăgire!

· Anii 1910-1914: „Stresul marelui necaz va fi în curând peste noi cam între 1910 şi 1912, culminând cu sfârşitul neamurilor, octombrie 1914.” (cartea în engleză: „The New Creation” p.579; vezi şi Volumul 2 Studii în Scripturi p.76,77,101). Nu a avut loc atunci nici un necaz!

· Anul 1914, Armaghedonul din Scriptură ar trebui să aibă loc în acest an conform cu Volumul 3 Studii în Scripturi p.126,153. Nu a avut loc Armaghedonul, dar sunt unii care tulbură oamenii cu minciuni (vezi: 2 Tesaloniceni 2:1-3).

·  Anul 1914, mai târziu s-a susţinut că în acest an nu se va sfârşi Armaghedonul; ci, atunci va începe (Pastor Russells Serrmons p.676). Profeţii falşi succesc lucrurile dar nu se pocăiesc de minciunile lor!

Aş dori să dau câteva citate din literatura Studenţilor în Biblie. Astfel în numărul din ianuarie 1881 al Turnului de Veghe, anumite puncte fiind aici subliniate pentru confortul cititorului [sublinierile îmi aparţin].

„Observăm nu numai că secerişul evreilor şi epocile Evangheliei sunt paralele în privinţa începuturilor, dar şi ca lungime a duratei; fiind în total 40 de ani de la timpul ungerii lui Isus (la începutul secerişului lor în anul 30 e.n.) până la distrugerea Ierusalimului în anul 70 e.n. Aşadar începutul nostru din 1874 se închide cu sfârşitul „zilei de furie” şi la sfârşitul „timpurilor neamurilor”, în 1914 – o perioadă similară şi paralelă de 40 de ani. Primii şapte ani de seceriş ai evreilor au fost dedicaţi în special adunării grâului copt din acea biserică; trei ani şi jumătate au fost cât timp el era prezent în calitate de Mire, iar trei ani şi jumătate după ce el a venit ca rege şi a intrat glorios, totul desfăşurându-se sub conducerea şi supraVeghea sa.

Aşa după cum a spus Ioan, el a curăţat aria şi-a adunat grâul şi a ars pleava. Aşadar iată cum se împlineşte paralela: Găsim că legea şi profeţii l-au declarat prezent la împlinirea „ciclurilor Jubileului” în 1874. Paralela ne arată că secerişul a început şi adunarea miresei în locul de siguranţă vor ocupa o perioadă de şapte ani paralelă care se încheie în 1881. Dar cum, când şi de ce „casa servitorilor” s-a poticnit în Cristos? Dacă ne putem asigura de această dată, atunci ar trebui să primim un indiciu cu privire la cum, când şi de ce casa Evangheliei se poticneşte, mai ales având în vedere faptul că în multe aspecte lucrarea de încheiere a acelei epoci este tiparul exact al acesteia.

Noi credem că Cristos este acum prezent, în sensul că a început lucrarea de preluare a puterii şi domniei sale măreţe. Lucrarea începe cu separarea neghinei de grâu în biserica vie şi asocierea grâului din toate timpurile în autoritatea regatului şi cu el însuşi. „Cel care va învinge va sta pe tron cu mine” şi „lui îi voi da putere peste naţiuni” să continue până când toate lucrurile îi vor fi supuse. Pare normal ca lucrarea să înceapă cu aducerea miresei, iar cei doi să devină unul.”

În cartea „Timpul este aproape” (paginile 98 si 99), publicată în 1889, citim următoarele:

„Este adevărat că faptul de a pretinde, aşa cum spunem noi, ca în următorii douăzeci şi şase de ani toate guvernele prezente vor fi răsturnate şi desfiinţate înseamnă să aşteptam lucruri mareţe; dar noi trăim intr-o perioada de timp speciala, „Ziua lui Iehova”, in care lucrurile culminează cu rapiditate; şi este scris, „O lucrare scurta va face Domnul asupra pământului.” (Vezi Vol. I., cap XV.)

Având în vedere aceasta dovada biblica puternica referitoare la timpurile neamurilor, noi consideram acest fapt ca un adevăr întemeiat, ca finalul regatelor acestei lumi si instaurarea completa a Regatului lui Dumnezeu, vor avea loc la finalul anului 1914 e.n. Atunci rugăciunea bisericii, rostita de la plecarea Domnului ei – „Sa vina regatul tău” – va primi răspuns; şi sub acea administraţie dreapta şi înţeleptă, întregul pământ va fi umplut de gloria Domnului – cu cunoştinţa şi dreptate şi pace (Psalmi 72:19; Isaia 6:3; Habacuc 2:14); şi voinţa lui Dumnezeu va fi îndeplinită „pe pământ aşa cum este şi în cer.”

În aceeaşi publicaţie, la pagina 101, se poate citi următoarea afirmaţie:

„Să nu vă surprindă, aşadar, când în capitolele următoare vom prezenta dovezi ca instaurarea Regatului lui Dumnezeu a început deja, ca profeţiile indică spre anul 1878 e.n. ca trebuie să înceapă domnia şi că „bătălia zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic” (Apocalipsa 16:14), care se va încheia în 1914 e.n. şi va duce la răsturnarea completa a conducerii prezente a pământului, a început deja. Strângerea armatelor este vizibila clar, din punctul de vedere al Cuvântului lui Dumnezeu. Daca viziunea noastră este întunecată de prejudecăţi, când ajustam în mod potrivit telescopul Cuvântului lui Dumnezeu, putem vedea cu claritate sensul multor evenimente prevăzute pentru „Ziua Domnului” – că ne aflam chiar în mijlocul evenimentelor şi ca „ziua cea mare a mâniei sale urmează să vină”.

Cu doi ani după publicarea acestei cărţi, în 1891, Russell a publicat o alta carte, „Să vina Regatul tău” şi la pagina 153 găsim următoarele: „Lucrarea secerişului. Prăbuşirea, epidemiile, distrugerea, etc., prezise ca se vor abate asupra misticului Babilon, au fost prefigurate prin marele necaz si distrugerea naţionala care a survenit asupra Israelului carnal şi care s-a sfârşit cu căderea definitiva a naţiunii în 70 e.n. Iar perioada căderii îşi găseşte, de asemenea, corespondenta; pentru ca de la momentul când Domnul nostru a zis, „Casa vi se lasă pustie”, în 33 e.n. pana în 70 e.n. au trecut 36 ½ ani; şi de la 1878 e.n. pana la sfârşitul anului 1914 e.n. sunt 36 ½ de ani. Iar odată cu sfârşitul anului 1914 e.n., ceea ce Dumnezeu numeşte Babilon şi ceea ce lumea numeşte Creştinătate va pieri, aşa cum se arata în profeţii.”

Tot Russell a mai afirmat: „Noi nu vedem nici un motiv ca numerele sa trebuiască schimbate – nici nu am putea să le schimbăm şi dacă am dori. Acestea sunt, credem noi, calendarul lui Dumnezeu, nu al nostru. Insa nu uitaţi, ca sfârşitul anului 1914 nu este momentul începutului, ci al sfârşitului necazului.” - Turnul de veghe din 15 ianuarie, 1892.

Îndemnul nostru este să-l citiţi din nou, şi să luaţi o decizie, dacă C.T. Russell are dreptate când spune: că numerele nu ar trbui schimbate, sau ele sunt de fapt o mare minciună!?!

Cuvântul lui Dumnezeu, ne avertizează cu privire la oamenii ce au astfel de pretenţii: „Când profetul vorbeşte în numele lui Iehova şi cuvântul nu se adevereşte sau nu se împlineşte, atunci cuvântul acesta nu l-a spus Iehova. Profetul l-a spus din înfumurare. Să nu te temi de el”. (Deuteronom 18:22 NW).

Ruselişti şi acum citesc cărţile lui şi le studiază, chiar dacă îşi dau seama că prezicerile lui Russell sunt greşite!

Ei cred că anumite învăţături sunt bune! Oare aşa să fie?

Sfânta Scriptură precizează: „Din aceeaş gură iese şi binecuvîntarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! Oare din aceeaş vînă a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară? Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.” (Iacob 3:10-12).

Iubite cititor, abandonează pe lucrătorii falşi, şi citeşte doar Biblia!