Viaţa fiecărui om este înregistrată de Dumnezeu, există în cer anumite cărţi care consemnează toate faptele noastre bune sau rele (Apocalipsa 20:11-12). Ea este o înregistrare corectă, dreaptă, imparţială (Deuteronom 32:4; Faptele Apostolilor 10:34-35; 2 Tesaloniceni 1:5).

Dumnezeu este un Dumnezeu măreţ, Atotştiutor (Iov 12:13), Atotputernic, nelimitat în puterea Sa (Isaia 40:28; Apocalipsa 4:8), prezent peste tot (omniprezent), nimic nu scapă vederii sale (Psalmi 11:4; Psalmi 139:7-10; Ieremia 23:23-24). Dumnezeu este Judecătorul, El are atributul şi calitatea de judecător al universului, deoarece El este Cel care a creat universul (proprietarul), şi Cel care a dat legi în Univers (Psalmi 94:2; Isaia 33:22; Evrei 12:23; Iacob 4:11; 1 Petru 1:17), şi prin urmare El este garantul justiţiei şi al dreptăţii, căci în Psalmi 89:14 (Noua Traducere Românească – NTR) se spune: „Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău”. Dumnezeu a dat dreptul de a judeca Fiului Său: Isus, o dată cu venirea acestuia pe pământ (Ioan 5:22-23). Astfel, Dumnezeu judecă lumea prin Cristos (Romani 2:16).

Dumnezeu nu emite judecăţile Sale, pe criterii etnice, rasiale, naţionale, sociale, deoarece El este nepărtinitor (Romani 2:11).

Unii oameni cred că toţi oamenii vor fi înviaţi în mileniu şi vor fi învăţaţi legile lui Dumnezeu, pentru ca ei să i-a o decizie, pentru sau contra lui Cristos şi judecata divină va fi pe baza a faptelor făcute după înviere, nu a faptelor făcute în viaţa actuală.

Această teorie, este nedreaptă şi nebiblică! Biblia nicăieri nu învaţă că oamenii vor avea şansa a doua la mântuire!

În primul rând, să vedem când va avea loc învierea pământească? Textul cel mai relevant este cel din Apocalipsa 20:4-5, Noua Traducere românească, unde se spune: „…ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până când nu s-au împlinit cei o mie de ani…” Deci prima înviere pentru cer, are loc când începe mileniu, iar a doua înviere, cea generală are loc când se încheie mileniu.

Acest pasaj apare în cele mai bune manuscrise, doar un manuscris Alexandrin secundar omite ultima frază. Deci acest pasaj este credibil şi demn de crezare!

În al doilea rând, Cuvântul lui Dumnezeu învaţă, că judecata divină a tuturor oamenilor (Apocalipsa 20:11-15), se va face pe baza dreptăţii Lui, iar oamenii vor fi judecaţi pe baza faptelor lor consemnate în mod exact în cărţile din cer (Daniel 7:10; Apocalipsa 20:12).

Aceste cărţi în care sunt consemnate faptele oamenilor nu se referă la noi învăţături pe care le vor primi oamenii în mileniu; ci, Biblia spune că aceste cărţi conţin consemnări ale faptelor oamenilor din vechiul sistem şi nu faptele ce le vor face în mileniu. Căci ei vor învia după cum am văzut după mileniu, iar în cartea vieţii sunt trecute numele persoanelor ce vor primi viaţa veşnică. Aceste cărţi cu faptele oamenilor, cât şi cartea vieţii au existat şi în vechiul sistem (Daniel 7:10; Psalmi 69:28; Filipeni 4:3), ceea ce indică că ele nu sunt învăţături noi pentru cei înviaţi; ci, consemnări de nume şi fapte.

Alte argumente, că cei nedrepţi care au cunoscut adevărul dar nu l-au aplicat, vor fi traşi la judecată după înviere, sunt: Daniel 12:2 GBV: „Mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor trezi, unii pentru viaţă veşnică şi alţii pentru ruşine şi dispreţ veşnic.” Deci din start unii înviază pentru viaţă veşnică şi alţii pentru judecată şi pedeapsă, deci nici vorbă de înviere, instruire şi apoi judecată în funcţie de faptele făcute după înviere.

Ioan 5:28-29 (Traducerea Lumii noi - NW): „Cei care au făcut (nu cei ce vor face) lucruri bune pentru o înviere a vieţii, cei ce au practicat (la trecut) lucruri josnice pentru o înviere a judecăţii.” Deci este clar că judecata are loc în funcţie de faptele practicate în vechiul sistem nu în funcţie de faptele făcute în noul sistem, cum se interpretează de unii!!!

Domnul Isus, chiar dă exemple de oameni care l-au cunoscut pe Dumnezeu şi totuşi au respins adevărul care vor fi înviaţi pentru judecată şi vor fi traşi la răspundere, aceste exemple le găsim în Matei 12:41-42 NW: „Bărbaţii din Ninive (cei drepţi care învie pentru viaţă), se vor ridica la judecată cu această generaţie (care învie pentru judecată) şi o vor condamna…Regina Sudului (care învie pentru viaţă) va fi sculată din morţi la judecată cu această generaţie (care învie pentru distrugere veşnică) şi o va condamna;…” Deci şi cei răi, ca scribii şi fariseii, vor trebui prima dată judecaţi de faţă cu cei drepţi şi apoi condamnaţi.

De fapt, nici chiar lucrurile ascunse nu au scăpat de vederea lui Dumnezeu, căci conform cu Eclesiastul 12:14 (NTR), este scris: „Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare tot ce este ascuns, fie bine, fie rău”. Iubite cititor viaţa ta este înregistrată, fiecare gând, vorbă, sau faptă, nimic nu scapă vederi lui Dumnezeu! Biblia spune în Romani 2:16 (NTR): „De asemenea, şi conştiinţa lor arată că acest lucru este adevărat, întrucât gândurile lor fie se acuză, fie se scuză între ele. Acest lucru se va vedea în ziua în care, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Isus Cristos, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor”. Iată, că la judecată vor fi dezvăluite secretele oamenilor, gândurile lor, astfel nici gândurile nu scapă de judecata dreaptă a lui Dumnezeu (vezi şi: Matei 5:28; Romani 8:5-7)!

Dar la judecată, nu vor fi dezvăluite doar gândurile oamenilor; ci, chiar vorbele lor, Domnul Isus a spus în Matei 1236 NTR: „Vă spun că în ziua judecăţii oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor pe care l-au rostit”. Isus vorbeşte de cuvintele rostite de oameni în actualul sistem de lucruri nu în regatul milenar!

Oamenii nu doar vor fi judecaţi doar pentru cuvintele urâte, murdare, imorale, de bârfă, clevetire, vorbire de rău a semenului (Marcu 7:21-23; Efeseni 4:29-31; Efeseni 5:3-5; Iacob 4:11-12); ci, chiar pentru orice cuvânt nefolositor, nechibzuit, rostit care nu a adus zidire, mângâire, încurajare (Efeseni 4:29-30; Efeseni 5:3-5; Coloseni 3:8; Coloseni 4:6), care a fost o vorbire inutilă!

De asemenea faptele oamenilor sunt înregistrate, atât faptele bune, cât şi cele rele (Ieremia 32:19; Daniel 7:10; Apocalipsa 20:11-15; Apocalipsa 21:8). Oamenii vor da socoteală de toate faptele lor, Biblia declară în 2 Corinteni 5:10 (NTR): „fiindcă toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata pentru ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău”. Astfel, la judecată vom da socoteală de faptele rele prin comiterea de fărădelegi, prin călcarea legi lui Dumnezeu, precum şi de faptele rele prin omitere, adică când nu am făcut faptele bune pe care puteam să le facem şi am oprit binele pe care puteam să-l facem. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în Iacob 4:17 (NTR): „Aşadar, cine ştie să facă ce este bine, dar nu-l face, este vinovat de păcat”.

Însă Biblia ne descoperă şi alte câteva criterii de judecată:

Un prim criteriul de judecată este adevărul, este Evanghelia, care este Cuvântul lui Dumnezeu. În Ioan 12:48 (NTR), Domnul Isus spune: „Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă”. În mod asemănător, apostolul Pavel declară în Romani 2:2,Romani 1:16 (NTR): „Ştim că judecata lui Dumnezeu faţă de cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri este bazată pe adevăr...Acest lucru se va vedea în ziua în care, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Isus Cristos, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor”. Iată oamenii vor fi judecaţi după Cuvântul lui Dumnezeu, dacă ei au ascultat sau nu de El!

Dar cel mai important criteriu, este credinţa în Domnul Isus Cristos, Biblia spune clar în Ioan 3:18 (NTR): „Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n’a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu”. Această credinţă în Domnul Isus, nu este doar o credinţă că El există, sau că El este Fiul lui Dumnezeu; ci, este o încredere în El în ce priveşte mântuirea, iertarea păcatelor, o credinţă în jertfa Sa de pe cruce, când El a luat toate păcatele noastre asupra Lui şi a purtat nelegiuirile noastre (Isaia 53:4-5; 2 Corinteni 5:14-21), când a fost pedepsit de Tatăl ceresc în locul nostru, când a băut până la capăt paharul mâniei lui Dumnezeu pe care omenirea trebuia să-L bea (Matei 26:39; 1 Petru 2:24).

 

Ce se va întâmpla la judecată, cu cei care nu au auzit evanghelia?

Ce se va întâmpla cu cei ce n-au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, sau cei ce au murit în timpurile de neştiinţă (Faptele Apostolilor 17:30)?

Ei bine aceştia, nu vor învia pentru a demonstra prin viaţa de după înviere, de partea cui sunt, cum susţin unii; ci, ei vor învia şi vor fi, fie în categoria drepţilor, fie în cea a nedrepţilor. Însă ei vor fi judecaţi pe baza altor criterii nu pe baza evangheliei, nici pe baza legii lui Moise ca iudeii (Romani 2:12-13).

Ei vor fi judecaţi pe baza conştiinţei lor, Cuvântul învaţă că: „Deoarece, când naţiunile, care nu au lege, practică din fire cele ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt lor înşişi lege, ca unii care arată lucrarea legii scrisă în inimile lor, conştiinţa lor mărturisind şi gândurile lor acuzându-se sau apărându-se între ele” – Romani 2:14-15. Iată că şi păgânii au o lege lăuntrică, o lege mărturisită de conştiinţa şi gândurile lor, acesta este un criteriu de judecată a celor ce nu au auzit de Biblie! Dacă ei

Conform Scripturii toţi oamenii „L-au cunoscut pe Dumnezeu”, din mărturia lui Dumnezeu prin creaţia Sa (Faptele Apostolilor 14:16-17; Romani 1:19-20), astfel nici un om judecată nu poate spune: „nu am auzit de Dumnezeul Creator”!!!

Un alt criteriu de judecată este criteriu judecării drepte sau a măsurării drepte, astfel Domnul Isus a declarat în Matei 7:2 (NTR): „Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura”. Dacă vom fi aspri faţă de alţii şi judecata lui Dumnezeu va fi aspră faţă de noi, dacă vom fi prea toleranţi, vom fi judecaţi că am fost lipsiţi de iubire faţă de semeni noştri, căci iubirea nu se bucură de nelegiuire; ci, se bucură de adevăr (1 Corinteni 13:6).

Un alt criteriu este criteriu milei, descris în Iacob 2:13: „Căci judecata va fi fără milă faţă de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecăţii”. Astfel dacă în viaţa noastră am arătat milă faţă de semenii noştrii şi Dumnezeu va arăta faţă de noi milă. Dar dacă am fost nemiloşi, egoişti, zgârciţi, lipsiţi de compasiune, dragoste, bunătate, îndurare, şi judecata va fi fără milă pentru că nu am arătat milă. În mod asemănător dacă am iertat din inimă pe toţi cei ce ne-au greşit şi Dumnezeu este dispus să ne ierte, dar dacă nu am iertat şi uitat pe cei ce ne-au greşit (Proverbe 19:11), şi am păstrat, ură, resentimente, ranchiună, dorinţă de răzbunare, nici Dumnezeu nu ne va ierta greşelile noastre (Matei 6:12-15).

Cei care nu au auzit evanghelia, nu înseamnă că sunt total în întuneric, cei care sunt răi, sunt răi pentru că inima lor este rea, căci TOŢI oamenii:

 

1) Au mărturia despre Creator:

„Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci Dumnezeu le-a arătat. De la crearea lumii, însuşirile Lui invizibile – puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui – au fost percepute clar, fiind înţelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză, pentru că, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat. Pretinzând că sunt înţelepţi, au înnebunit” - Romani 1:19-22. Conform acestui text toţi oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu prin mărturia dată de acesta prin creaţie!

 

2) Au mărturia luminii lui Cristos:

„El a venit ca martor ca să depună mărturie despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu el era Lumina, ci el a venit ca să depună mărturie despre Lumină. Lumina adevărată, Care îl luminează pe orice om, venea în lume” - Ioan 1:8-9. Prin urmare, orice om are o anumită lumină în domeniul moral, însuşi duhul lui este o lumină de la Domnul, în Proverbe 20:27, se spune: „Duhul omului este o lampă a Domnului, cercetând toate cămările sufletului.” (GBV 2001). Mintea Lui, inima lui dacă este curată îl va îndemna spre fapte bune, fiecare om cunoaşte într-o anumită măsură binele şi răul (comp. Iov 12:11; Iov 6:20).

 

3) Cei răi au răi au mărturia lui Dumnezeu, dar ei resping lumina:

„măcar că nu S-a lăsat fără mărturie în a face bine, dându-vă ploi din cer şi anotimpuri roditoare, săturându-vă de hrană şi umplându-vă inimile de bucurie!” - Faptele Apostolilor 14:17.

„Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele. Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu”. - Ioan 3:19-21.

 

 

 

4) Cei răi chiar dacă li se dă harul iertării, vor face mai departe rău, ei nu se vor schimba:

Isaia 26:10: „Chiar dacă celui rău i se arată îndurare, el tot nu învaţă dreptatea; tot nedrept se poartă chiar într-o ţară unde domneşte dreptatea, nerecunoscând măreţia Domnului”. (vezi ca exemplu: Isaia 65:20).

 

Consecinţele credinţei în ‘a doua şansă’:

Conform acestei teorii, Dumnezeu este nedrept pentru că atunci şi cei drepţi şi cei nedrepţi înviază în mileniu şi se bucură de binecuvântările domniei milenare a lui Cristos!!!

Această teorie anulează Cuvântul lui Dumnezeu care afirmă: „porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască”! Deci „acum” toţi oamenii trebuie să se pocăiască nu atunci în mileniu, acum ei trebuie să credă în Evanghelie şi să asculte de ea (Faptele Apostolilor 17:30-31; Marcu 1:15; 2 Tesaloniceni 1:8-10).

Această erzie nimicitoare Îl tăgăduieşte pe Isus ca Judecător drept (2 Petru 2:1), tăgăduieşte Cuvântul Lui, şi îndeamnă în mod indirect la o viaţă destrăbălată, ‘pentru că oricum chipurile mai avem o şansă la viaţă’!!!

Deci indiferent dacă a fost criminal în serie, dictator, vinovat pentru moartea a milioane de suflete, ei vor avea şansa a doua! Aceasta este o hulă la adresa Duhului Sfânt care convinge lumea vinovată şi îi duce pe cei sinceri la pocăinţă (Ioan 16:8), şi le dă un duh de credinţă (2 Corinteni 4:13) ca să creadă în Domnul Isus în viaţa aceasta, această învăţătură se împotriveşte la tot ceea ce este sfânt, bun şi drept!

Duhul din spatele acestei învăţături drăceşti (1 Timotei 4:1) este duhul lui antichrist, care se împotriveşte Duhului lui Cristos care este drept (Evrei 1:6-9) şi care este un duh al judecăţii (Isaia 4:4).

Toţi care predică o astfel de doctrină, au un alt Isus, un alt duh şi o altă evanghelie (2 Corinteni 11:4).