„Şi chemând mulţimea, le-a zis: Ascultaţi şi pricepeţi! Nu ce intră în gură, întinează omul; ci ce este scos din gură; aceasta întinează omul. Atunci, apropiindu-se discipolii, Îi zic: ştii că fariseii auzind cuvântul, s-au poticnit? Iar El, răspunzând, a zis: orice plantă, pe care nu a plantat-o Tatăl Meu Cel ceresc, va fi dezrădăcinată. Lasaţi-i! Sunt orbi, călăuze de orbi. Iar dacă orb pe orb are să călăuzească, amândoi vor cădea în groapă. Răspunzând însă, Petru I-a zis: explică-ne parabola! Iar El a zis: şi acum sunteţi voi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că orice, intrând în gură, ajunge în pântece şi este aruncat în hazna?  Dar cele ieşind din gură, ies din inimă; şi acestea întinează omul. Pentru că din inimă ies: cugetări rele, ucideri, adultere, curvii, furturi, mărturii false, hule. Acestea sunt cele întinând omul; dar a mânca cu mâini nespălate, nu întinează omul”Matei 15:10-20, SCC.

 

Apoi, chemând iarăşi la El mulţimea, le-a zis: Ascultaţi-Mă toţi, şi pricepeţi! Nu este nimic din afara omului, care intrând în el, să îl poată întina; ci cele ieşind din om, sunt cele întinând omul. Şi când a intrat în casă, de la mulţime; discipolii Lui L-au întrebat despre parabolă. Şi El le zice: Şi voi sunteţi aşa nepricepuţi? Nu înţelegeţi, că tot ce intră din afară în om, nu îl poate întina? Pentru că nu intră în inima lui; ci în pântece, şi iese în hazna. Zicând aceasta a curăţit toate alimentele. A zis însă, că, ce iese din om; aceea întinează omul. Pentru că dinăuntru, din inima oamenilor ies cugetările cele rele: curvii, furturi, ucideri, adultere, lăcomii, răutăţi, înşelăciune, destrăbălare, ochi rău, hulă, mândrie, nebunie. Toate relele acestea ies dinăuntru şi întinează omul”Marcu 7:14-23, SCC.

 

 “Dar El le-a zis şi o parabolă: Poate un orb să conducă pe un orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?Luca 6:39, SCC.

 

În relatarea din Matei 15:1-20, și din Marcu 7:14-23, Domnul Iesus dă două parabole, una din ele se regăsește și în Luca 6:39.

În context este vorba de atacul Satanei prin farisei şi cărturari, care îi acuză pe discipoli de încalcarea tradiţia bătrânilor.

Domnul arată fățărnicia lor, care prin tradiție au desființat Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 15:1-9).

Apoi El le dă următoarea învățătură-parabolă:

“Ascultaţi şi pricepeţi! Nu ce intră în gură, întinează omul; ci ce este scos din gură; aceasta întinează omul”, pe care discipolii nu o înțeleg, iar Petru cere o explicație.

Iar Domnul le explică: „Nu înţelegeţi că orice, intrând în gură, ajunge în pântece şi este aruncat în hazna? Dar cele ieşind din gură, ies din inimă; şi acestea întinează omul. Pentru că din inimă ies: cugetări rele, ucideri, adultere, curvii, furturi, mărturii false, hule. Acestea sunt cele întinând omul; dar a mânca cu mâini nespălate, nu întinează omul”.

Trebuie precizat că aici subiectul în discuție nu este igiena fizică, ci curățirea spirituală!

Nu trebuie să tragem concluzia că Domnul este împotriva curățirii fizice (comp. cu Ioan 13:10), însă să nu facem din ea cel mai important criteriu de spiritualitate! Domnul vrea să ne învețe că inima și curățirea lăuntrică este cel mai important criteriu de spiritualitate.

Putem fi curați fizic și să fim murdari înăuntru!

Această parabolă constituie un exemplu pentru a răspunde la întrebarea: ce întinează spiritual pe om? Răspunsul este nu ce intră în gură”, nu murdăria fizică; ci, lucrurile care ies pe gură din inimă.

Domnul explică la apostoli: Pentru că din inimă ies: cugetări rele, ucideri, adultere, curvii, furturi, mărturii false, hule”.

Scopul parabolei este să demaște fățărnicia și să atragă atenția asupra lucrurilor mai importante, curăția spirituală depinde de inima noastră cum o păzim (Proverbe 4:23) și ce scoatem pe gură din inimă.

Versetul cheie este: Dar cele ieşind din gură, ies din inimă; şi acestea întinează omul” (Matei 15:18, SCC).

A doua parabolă, este un răspuns la ceea ce au spus discipolii: „ştii că fariseii auzind cuvântul, s-au poticnit? Iar El, răspunzând, a zis: orice plantă, pe care nu a plantat-o Tatăl Meu Cel ceresc, va fi dezrădăcinată. Lasaţi-i! Sunt orbi, călăuze de orbi. Iar dacă orb pe orb are să călăuzească, amândoi vor cădea în groapă”.

Fariseii și cărturarii și tradițiile lor nu erau planta Tatălui ceresc, ei erau orbi spirituali, neglijând lucrurile cele mai importante din lege (Matei 23:23) pentru lucruri de suprafață, ritualice, care le dădeau o siguranță religioasă falsă: oamenilor, neglijând ceea ce era mai important: inima. Și ducând ca închinarea lor să fie o fățărnicie (Matei 15:7-8).

De aceea, Domnul a avertizat: Lasaţi-i! Sunt orbi, călăuze de orbi. Iar dacă orb pe orb are să călăuzească, amândoi vor cădea în groapă”.

În Evanghelia după Luca parabola de a nu ne lăsa conduși de orbi, este dată în predica de pe munte ca un avertisment pentru a arăta că orice discipol nu poate fi altceva decât Învățătorul lui. Iesus continuând cu precizarea: Nu este discipol mai mare decât învăţătorul lui; dar oricine, fiind deplin instruit, va fi ca învăţătorul lui”.

Astfel, depinde pe cine urmăm? Urmăm un orb ca învățător, atunci vom cădea cu el în groapă, așa cum mulți oameni urmau pe farisei și cărturari care din punct de vedere spiritual erau orbi (Ioan 9:39-41). Însă dacă urmăm pe Învățătorul Iesus (Matei 23:8), și ne lăsăm pe deplin instruiți de El, vom deveni ca Învățătorul.

Scopul acestei parabole în Evanghelia după Matei este ca discipolii să îi lase pe aceste călăuze oarbe, să nu mai plece deloc urechea la intervențiile demonice ale fățarnicilor.

Versetul cheie este: Lasaţi-i! Sunt orbi, călăuze de orbi (Matei 15:14, SCC).

Iar scopul parabolei din Evanghelia după Luca, a fost de a arăta că este important pe cine urmăm, căci vom deveni ca el, fie căzând în groapă cu el dacă urmăm orbi spirituali, fie devenind ca învățătorul dacă ne lăsăm instruiți de Iesus Învățătorul trimis de Dumnezeu.

Versetul cheie este: va fi ca învăţătorul lui (Luca 6:40, SCC).