Introducere:

 

Penticostalii există în România în două mari forme: „Cultul Penticostal”, şi „Asociaţia Religioasă Adunările lui Dumnezeu din România”.

 

Cele două grupări au crezuri şi statutul de funcţionare seprate, chiar dacă provin din acelaşi izvor penticostal.

 

Despre Cultul Penticostal, am scris în broşura: „Pentru penticostalii sinceri”, iar în acest material voi analiza crezul celor din „Asociaţia Religioasă Adunările lui Dumnezeu din România” în lumina Bibliei.

 

Adunarea (ekklesia) lui Dumnezeu Îl are pe Dumnezeul Bibliei (Faptele Apostolilor 20:28), pe Cristosul Cel Viu şi adevărat (1 Corinteni 1:2; 1 Tesaloniceni 1:1), şi pe Duhul Sfânt (Faptele Apostolilor 9:31). Ea are Evanghelia Domnului Isus (Faptele Apostolilor 5:42; Romani 15:19), Evanghelia veşnică (Apocalipsa 14:6), ea are învăţătura lui Dumnezeu (Ioan 7:16-18; 2 Ioan 1:9), ea păzeşte credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 1:3 - Noua Traducerea Românească 2007 - sigla NTLR).

 

Adunarea lui Dumnezeu a fost născută prin Cuvântul lui Dumnezeu, ea nu se abate de la Cuvântul Evangheliei, ea rămâne la „învăţătura lui Cristos”, nu o i-a înainte (2 Ioan 1:9), ea stăruie în „învăţătura apostolilor” (Faptele Apostolilor 2:42).

 

Orice om poate deosebi adunarea lui Dumnezeu, cea biblică, de o grupare religioasă, cercetând învăţătura acelei grupări, dacă ea corespunde cu ceea ce este scris în Biblie sau nu?

 

Se poate cerceta: roada, comportamentul, faptele unei grupări, dacă corespund sau nu cu comportamentul învăţat de Cristos, căci Însuşi Domnul a spus: Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune” – Matei 7:16-18.

 

Cu o altă ocazie Domnul a spus: Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii – Ioan 13:34,Ioan 1:35.

 

Pe lângă comportament, se mai poate cerceta manifestările spirituale, dacă sunt de la Duhul Sfânt sau de la alte duhuri, dacă sunt daruri spirituale date de Dumnezeu sau daruri contrafăcute de Satan (comp. Cu Tesaloniceni 5:19-21; 1 Ioan 4:1).

 

Însă dacă învăţătura sau doctrina unei grupări, nu corespunde cu Biblia, atunci şi roadele şi manifestările spirituale sunt de la alte duhuri, nu de la Duhul Sfânt. Este imposibil ca un izvor de apă să producă şi apă amară şi apă dulce (comp. cu Iacob 3:11).

 

Prin urmare, acest material nu va analiza, roada cultului penticostal sau comportamentul penticostalilor, ci voi anliza învăţătura, doctrina, crezul, dacă ea este biblică sau nu!

 

Însuşi Domnul Isus a spus în Ioan 7:17Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc dela Mine”.

 

Prin urmare, dacă suntem sinceri, vom ajunge să cunoaştem dacă o învăţătură este de la Dumnezeu sau nu!

 

Apostolul Petru, le scrie creştinilor următorul avertisment: Însă, în popor, s-au şi ridicat profeţi falşi, cum şi între voi vor fi învăţători falşi, care vor strecura erezii distrugătoare şi-L vor nega pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere năprasnică. Mulţi îi vor urma în depravările lor; din cauza lor calea adevărului va fi batjocorită. În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvântări născocite...”. Apostolul Petru avertizează că vor exista „învăţători falşi”, care vor strecura erezii, şi învăţând ceea ce Domnul nu a învăţat, implicit ei se vor lepăda de Domnul Adevărului!

 

Creştinul este chemat de Dumnezeu să vegheze şi să păstreze singura credinţă (Efeseni 4:5), cea adevărată (Tit 1:1), învăţătura cea sănătoasă (1 Timotei 6:3), căci alt fel, a crezut în zadar (1 Corinteni 15:1,1 Corinteni 1:2)!

 

Un grup care nu are învăţătura lui Dumnezeu, ci are un amestec, de grâu cu paie (Ieremia  23:28), de erezii şi lucruri luate din Biblie, nu poate fi adunarea lui Dumnezeu! Deoarece este scris: Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte tot aluatul? (1 Corinteni 5:6 NTR). Iar în altă parte: „Aşa cum muştele moarte strică şi fermentează untdelemnul negustorului, tot aşa puţină nebunie copleşeşte înţelepciunea şi slava” – Eclesiastul 10:1.

 

Apoi, adunarea lui Dumnezeu este născută din Cuvântul adevărului (Iacob 1:18), dintr-o sămânţă bună, nu dintr-o sămânţă impură (corcită), ea, este curăţită de Cristos prin Cuvânt (Efeseni 5:26,Efeseni 1:27). Ea trebuie să ajungă în final la  cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, la omul matur şi la măsura maturităţii plinătăţii lui Cristos” – Efeseni 4:13. Este aceasta ţinta adunării tale? Desăvârşirea în cunoştinţă şi în toate!

 

Chiar dacă vine şi amăgirea, duhuri de înşelare, ea primeşte mustrarea, se pocăieşte, se îndreaptă (Apocalipsa 2:14-16; 3:1-3). Iubite cititor, acceptă corectarea adunarea unde mergi? Dacă li se arată cu Biblia că au învăţături greşite, se corectează ei, îşi revizuiesc crezul? Se pocăiesc?

 

Să vedem în continuare, o cerecetare a mărturiei: „Principii de credinţă”, prin prismaBibliei. Ce se spoate spune despre doctrina „Asociaţiei Religioase Adunările lui Dumnezeu din România”?

 

Să analizăm în continuare câteva puncte din aceaste principii de credinţă [voi reda fără diacritice aşa cum am găsit mărturia pe internet]:

 

Prima şi cea mai importantă doctrină din Biblie, este doctrina despre Dumnezeu. Are această asociaţie religioasă pe Dumnezeul Bibliei Iehova?

 

Ei cred următoarele despre Dumnezeu:

 

„2. Singurul Dumnezeu adevarat

 

Singurul Dumnezeu adevarat s-a revelat pe sine în calitate de Creator al cerului si pamântului si Rascumparator al omenirii. Ulterior s-a revelat ca Dumnezeu în trei persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfânt. (Deuteronom 6:4; Isaia 43:10,Isaia 1:11; Matei 28:19; Luca 3:22)”.

 

În Deut. 6:4 şi Isaia 43:10,Isaia 1:11, se arată că Iehova este unicul Dumnezeu şi nu este altul ca El. Aceste texte accentuează monoteismul ebraic, Dumnezeul evreilor ne fiind o Fiinţă compusă din mai multe persoane, ci doar Una!

 

Tot la fel, Scripturile creştine susţin acelaşi lucru, un singur Dumnezeu, distinct de Fiul Său trimis pe pământ şi de Duhul lui Dumnezeu care s-a coborât la botezul lui Isus! Apariţia celor trei la botezul în râul Iordan nu susţine o Fiinţă compusă din trei persoane, ci trei persoane distincte, din care două trimise de Dumnezeu şi care fac voia Acestuia!

 

Un alt argument, este cel din Matei 28:19, chiar unii trinitarieni, ca McClintock şi Strong, afirmă cu privire la Matei 28:18–20: „Acest text, luat ca atare, nu arată în mod categoric nici personalitatea celor trei subiecţi menţionaţi, nici egalitatea, nici divinitatea lor(Cyclopedia of Biblical, Theological, and Ecclesiastical Literature, retipărită în 1981, vol. X, p. 552 – sublinierea îmi aparţine).

 

 

 

Dumnezeu nu este o treime de persoane!

 

Învăţătura clară a Domnului Isus, Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind doar Tatăl.

 

În Ioan 6:27, El afirmă: „Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.” Cine este Dumnezeu? Conform afirmaţiei lui Isus: Tatăl este  „însuşi Dumnezeu”!

 

Tot la fel în Ioan 6:45, Domnul Isus învaţă: „În proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine”. Domnul Isus Îl identifică pe Dumnezeu care Îi învaţă pe toţi, cu „Tatăl”, iar cine a primit învăţătura Lui, vine la Mine. Expresiile: „Lui” şi „Mine”, desemnează două persoane distincte. Astfel Dumnezeu nu se arată când ca Tată, când ca Fiu; ci, Tatăl şi Fiul sunt două persoane diferite, şi doar Tatăl este descris de Isus ca Dumnezeu!

 

În Ioan 8:54„Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru. Domnul Isus descoperă cine este Tatăl Lui, El nu este Altul decât Dumnezeul vostru, al evreilor cu care vorbea Isus, despre care în lege era scris: ca să cunoşti că DOMNUL El este Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de El” - Deuteronom: 4:35. Iar Acest Dumnezeu era un altul decât Isus, căci Isus precizează că dacă El Însuşi se slăveşte, slava Lui este nimic, doar dacă Altul, adică Dumnezeu (Tatăl Lui) Îl slăveşte, El este trimisul Lui cu adevărat (vezi Ioan 8:42), căci El nu a venit în Numele Lui propriu (Ioan 5:43,Ioan 1:44)!

 

Domnul Isus, declară în Ioan 17:1,Ioan 1:3, ceva ce contrazice flagrant trinitatea, dualismul şi modalismul: „…Tată, a sosit ceasul!…Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine SINGURUL DUMNEZEU ADEVĂRAT, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:1,Ioan 1:3). Iată! Domnul Isus, declară că Singurul Dumnezeu Adevărat este Tatăl, la care El se ruga. De fapt poate Dumnezeu să se roage la Dumnezeu? Are nevoie Dumnezeu de ceva sau cineva (Faptele Apostolilor 17:24,Faptele Apostolilor 1:25)? Domnul Isus nu a spus că Adevăratul Dumnezeu este El, sau că este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; nici că este: Tatăl şi Fiul; ci, El a afirmat că Dumnezeul adevărat este doar Tatăl.

 

Tot la fel, apostolii au înţeles că Dumnezeu este doar Tatăl, ei învăţau:

 

1 Corinteni 8:5,1 Corinteni 1:6„Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic şi că nu este decât un singur Dumnezeu. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt într-adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.”

 

Textul acesta spune clar şi fără echivoc, că pentru creştini nu există decât un singur Dumnezeu; şi că Acesta este: „Tatăl”, iar Tatăl este o altă persoană diferită de Isus, pentru că „de la” El vin toate lucrurile; pe când Isus, are rolul de agent, fiindcă: „prin El …sunt toate lucrurile”. Cel „de la” care vin toate lucrurile, este  diferit de Cel „prin care” vin toate lucrurile!

 

1 Petru 1:2,1 Petru 1:3: „după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos!” Iată că şi apostolul Petru, învăţa ca şi Pavel, că Dumnezeu este Tatăl, şi că Acesta este distinct de Isus Cristos şi de Duhul Sfânt!

 

De fapt, daca citim introducerile de la toate epistolele Noului Testament, vom găsi aproape în toate, această distincţie, între Dumnezeu care este prezentat ca fiind: Tatăl, de Isus Cristos (prezentat ca Fiu sau ca Domn), şi de Duhul Sfânt, dar să prezint în continuare câteva exemple în acest sens.

 

 

 

DUMNEZEU ESTE DISTINCT DE ISUS CRISTOS ŞI DE DUHUL SFÂNT

 

Dacă Scripturile Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind distinct de Fiul şi de Duhul Sfânt, aceasta ar fi fatal doctrinei trinităţii, doctrinei dualiste, cât şi cea a modalismului, care Îl include şi pe Fiul alături de Tatăl în Fiinţa lui Dumnezeu. Să vedem câteva exemple:

 

1 Timotei 5:21: „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte şi să nu faci nimic cu părtinire.”

 

Observăm din acest text, că Biblia face o distincţie între Dumnezeu (Tatăl), şi Cristos Isus; după cum în text  se face o distincţie între Cristos şi îngeri. Dacă Isus este Dumnezeu, de ce Biblia face această distincţie ?

 

Romani 15:30: „Vă îndemn, fraţilor, prin Domnul nostru Isus Cristos şi prin dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeupentru mine” (Noua Traducere românească 2007).

 

În acest pasaj se face aluzie la Domnul Isus, la Duhul Sfânt şi la Tatăl, însă nu este vorba de o triadă de persoane într-un Dumnezeu. Nu, Dumnezeu este prezentat distinct de Domnul Isus şi de Duhul Sfânt, „prin”  care ne luptăm în rugăciuni către Dumnezeu. Prin urmare, Romani 15:30, nu susţine că Dumnezeu este o treime de persoane, nici că este o dualitate de persoane, nici nu susţine că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ar fi arătările aceleiaşi persoane aşa cum susţine modalismul; ci, susţine că există un singur Dumnezeu, şi alte două persoane intermediare, prin care omul se roagă la Dumnezeu.

 

1 Corinteni 12:4-6„Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; Sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi”.

 

Expresia: „Duh”, din text, se referă la Duhul Sfânt, şi expresia „Domn”, se referă la Domnul Isus (vezi v.3). Astfel, în acest text, suntem învăţaţi că Duhul (Sfânt) dă darurile, Domnul (Isus) dă slujbele, iar Dumnezeu (Tatăl) face lucrările. Ne dăm seama în mod evident, că acest pasaj nu susţine un Dumnezeu trinitar, ba chiar este un argument contra trinităţii, dualismului şi modalismului, deoarece Dumnezeu este descris ca fiind distinct de Domnul Isus şi de Duhul Sfânt, astfel mai degrabă acest text susţine că Isus şi Duhul Sfânt nu ar face parte din Fiinţa lui Dumnezeu.

 

2 Corinteni 13:14„Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi! Amin.”

 

Chiar dacă şi acest text face referire la Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, nu spune că ei sunt o singură persoană aşa cum susţine modalismul, nici că sunt egali sau deo-Fiinţă aşa cum susţine trinitarismul, ba mai mult, se arată că Fiinţa lui Dumnezeu este separată şi distinctă de Fiul şi de Duhul Sfânt!

 

În Efeseni 2:18, se precizează clar intermediarii prin care ne putem apropia de Dumnezeu: „Căci prin El [Cristos, v.12] şi unii [evreii] şi alţii [neamurile] avem acces la Tatăl, printr-un singur Duh [Duhul Sfânt]. Iată, la Tatăl avem acces prin intermediul Fiului şi a Duhului Sfânt. Iată că Fiul şi Duhul Sfânt sunt intermediari la Dumnezeu, ei nu fac parte din Fiinţa lui Dumnezeu. Cei trei sunt distincţi şi ca persoane şi ca funcţie! Tatăl fiind Dumnezeu şi ascultătorul final al rugăciunii, iar Fiul şi Duhul Sfânt mijlocitori!

 

Efeseni 4:6„Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”

 

Iată crezul primilor creştini exprimat simplu, şi studiindu-l în contextul Noului Testament, ne putem da seama că expresia: un singur Duh”, nu se poate referi decât la Duhul Sfânt, mijlocitor în rugăciune (Efeseni 2:18; 6:18), şi deci diferit de „un singur Domn”, care nu este altul decât Isus (1 Corinteni 1:3; 2 Corinteni 1:2; etc.) şi diferit de „un singur Dumnezeu”. Căci acest singur Dumnezeu, este descris ca fiind: „Tată al tuturor”, şi deci şi Tată al Domnului nostru Isus (Ioan 20:17; Efeseni 1:17).

 

Iar tot în epistola către Efeseni (6:23), se arată din nou această distincţie între Dumnezeu şi Domnul Isus, când se spune: „Pace, fraţilor, dragoste şi credinţă de laDumnezeu şi de la Domnul Isus Cristos!” (Noua Traducere românească 2007).

 

Iuda 1:20,Iuda 1:21,Iuda 1:25: „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră Preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică...singurului Dumnezeu, mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci. Amin.”

 

Acesta este un alt text care surprinde diferenţa dintre: Duhul Sfânt prin care ne rugăm, Dumnezeu, şi Isus Cristos. Astfel, persoana „singurului Dumnezeu”, este distinctă de ce a lui Isus Cristos, şi a Duhului Sfânt prin care ne rugăm. Este interesant că această situaţie a unui ‘singur Dumnezeu’, care este altul decât Isus, exista încă înainte de naşterea lui Isus din Maria; căci Dumnezeu nu se schimbă, este acelaşi, mai înainte de epoci, acum şi pentru totdeauna. Întrebarea care se ridică pentru tine iubite cititor, este următoarea: Dumnezeul Tău, este Acelaşi, Unicul, Singurul, diferit de Isus, şi Duhul Sfânt, PRIN intermediul cărora Îi dăm lui Dumnezeu: „slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci.” ???

 

Fie ca fiecare cititor să-şi răspundă personal la această întrebare, pentru a se asigura că îl recunoaşte ca Dumnezeu pe Tatăl, Dumnezeu Bibliei, Dumnezeul lui Isus, Dumnezeul apostolilor, şi nu pe alt Dumnezeu inventat de mintea omenească.

 

 

 

e) Nume ale Fiului

 

Domnul Isus Hristos

 

Formularea „Domnul Isus Hristos“ constituie un nume aparte. În Noul Testament nu se aplica niciodata Tatalui sau Duhului Sfânt. El apartine în exclusivitate Fiului lui Dumnezeu.(Romani 1:1-3; 7; 2 Ioan 3)

 

Emanuel – Dumnezeu este cu noi

 

Domnul Isus Hristos, în natura sa vesnica si divina este singurul Fiu al !ui Dumnezeu, dar în natura sa umana El este Fiul Omului. El este Dumnezeu si Om, si numele sau este „Emanuel“, adica „Dumnezeu este cu noi”. (Matei l:23; 1 Ioan 4:2,1 Ioan 1:10,1 Ioan 1:14; Apocalipsa 1:13,Apocalipsa 1:17)”.

 

Domnul Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu (Matei 16:16), „Fiul Tatălui” (2 Ioan 3), prin urmare El nu este veşnic, pentru că provine din Tatăl. Un fiu nu poate avea vârsta tatălui Său! Nicăieri Biblia nu învaţă că Fiul este fără de început, ci din contră că El a fost creat la început (Apocalipsa 3:14; Coloseni 1:15).

 

De asemenea, nicăieri Biblia nu învaţă că Fiul pe pământ a avut două naturi, ci doar una cea de om.

 

Cuvântul „natură” se referă la ce suntem noi în mod natural, fundamental. Biblia vorbeşte doar despre două naturi – cea a lui Dumnezeu şi cea a omului. Prin natura Sa, Dumnezeu nu poate muri, nu poate fi ispitit, etc. Este evident că Cristos nu a avut natura lui Dumnezeu pe parcursul vieţii Sale. El a avut prin urmare o natură umană. Era absolut necesar ca Cristos să fie ispitit asemenea nouă (Ev. 4:15), astfel încât, prin depăşirea ispitei, El să devină un Mare Preot milos, care să poată simţi împreună cu noi când suntem ispitiţi, să poată avea empatie, şi să poată mijloci din perspectiva a cineva care a experimentat puterea ispitei şi a încercărilor! Era necesar ca Cristos să aibă natura umană pentru a putea trăi şi depăşi aceste ispite, dacă era şi divin, Isus nu ar fi fost expus ispitei, natura divină iar fi dat putere să treacă cu uşurinţă peste ispite, şi atunci nu ar fi putut fi un Mare Preot plin de milă pentru cei ce sunt ispitiţi (Evrei 1:17,Evrei 1:18)!

 

În Evrei 2:9-18, se afirmă: „Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puţină vreme mai pe jos decât îngerii” adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi. Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor...Astfel, deci, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi. Acest pasaj subliniază faptul că Isus a avut o natură umană: El a fost mai prejos decât îngerii; El a fost desăvârşit prin suferinţe, Dumnezeu nu poate fi perfecţionat, Isus este descris ca fiind părtaş la carne şi sânge, adică la natura umană, El nu avea natura îngerilor, deoarece El era sămânţa lui Avraam, care venise pentru a aduce mântuire credincioşilor care deveniseră sămânţa lui Avraam. Datorită acestui fapt, era necesar ca Hristos să aibă doar natura umană. În orice fel, El „a trebuit să Se asemene fraţilor Săi” (Ev. 2:17), astfel încât Dumnezeu să ne dăruiască iertarea prin sacrificiul lui Cristos.

 

 

 

Fiul lui Dumnezeu

 

Numele „Emanuel“ îl cuprinde atât pe Dumnezeu, cât si pe om într-o singura persoana, Isus Hristos – Fiul lui Dumnezeu. Acest nume descrie divinitatea sa, iar titlul Fiul Omului arata umanitatea sa. Deci, „Fiul lui Dumnezeu“ apartine eternitatii, iar titlul „Fiul Omului“ apartine timpului pamântesc. (Matei 1:21-23; 2 Ioan 3; 1 Ioan 3:8; Evrei 7:3; 1:1-13)”.

 

În ce priveşte Numele Emanuel, prin acest nume, Scripturile nu învaţă că Însuşi Dumnezeu a venit pe pământ, ci învaţă prin Fiul Său Dumnezeu este cu noi. În multe nume ebraice era încorporat cuvântul Dumnezeu (El sau Elohim), sau Iehova. De pildă„Eliata” înseamnă ‘Dumnezeu a venit’ (1 Cronici 25:4,1 Cronici 1:27); sau „Iehu” înseamnă ‘Iehova este el’ (1Împăraţi 16:1; 19:16,17). Nici unul dintre aceste nume nu sugerează că purtătorul acestuia ar fi Dumnezeu sau Iehova în persoană.

 

Însă în cazul lui Isus, îngerul a mai spus că El este: Fiul Celui Prea Înalt” (Luca 1:32,Luca 1:35), şi nu ‚Cel Prea Înalt’ în persoană.

 

Iar afirmaţia: Deci, „Fiul lui Dumnezeu“ apartine eternitatii, iar titlul „Fiul Omului“ apartine timpului pamântesc.” Este o erezie şi o hulă, Biblia nu învaţă aşa ceva!

 

 

 

„5. Mântuirea omului

 

Singura speranta de rascumparare a omului este credinta în sângele jertfei a Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

 

a) Conditiile mântuirii

 

Mântuirea este primita prin pocainta înaintea lui Dumnezeu si prin credinta în Isus Hristos. Prin spalarea nasterii din nou si înnoirea facuta de Duhul Sfânt, cel credincios este îndreptatit prin har si credinta si devine astfel un mostenitor al lui Dumnezeu potrivit cu nadejdea vietii vesnice. (Luca 24:47, Ioan 3:3; Romani 10:13-15 Efeseni 2:8; Tit 2:12; Tit 3:5)

 

b) Dovada mântuirii

 

Marturia interioara a mântuirii este confirmarea directa a Duhului ca suntem fiii lui Dumnezeu. (Romani 8:16) Marturia exterioara consta în trairea unei vieti de dreptate si evlavie. (Efeseni 4:24; Tit 2:12)”.

 

Conform Scripturii nu sunt numai două condiţii; ci, mai multe! Astfel, potrivit întregii Scripturi, mântuirea este prin har şi se dă celui ce reacţionează la harul lui Dumnezeu cu: pocăinţa faţă de păcate, credinţa în Isus, mărturisirea cu gura şi botezul în apă. O dată ce cei din această asociaţie religioasă, nu consideră botezul necesar pentru mântuirea omului, implicit elimină şi mărturisirea cu gura ca condiţie a mântuirii, ce se face înainte de botez, înaintea multor martori văzuţi şi nevăzuţi (1 Timotei 6:12). Dar Biblia arată că ea este o condiţie pentru salvare: „Dacă deci Îl mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea (Romani 10:9,Romani 1:10).

 

Tot la fel botezul în apă este o condiţie a mântuirii, în care ne identificăm cu Domnul Isus, cu moartea şi învierea Lui (Romani 6:3-5; Coloseni 2:12), este o condiţie a salvării şi a iertării păcatelor:

 

Faptele Apostolilor 2:38„Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Duhului Sfânt!”.

 

Iată apostolul Petru în ziua Penticostei îi îndeamnă pe oameni să se pocăiască şi să se boteze spre (cuvântul din greacă: eis, are sensul de: spre, pentru, în) iertarea păcatelor. Astfel cel botezat în apă, era botezat în Numele (persoana) lui Isus şi îniertarea păcatelor! Cuvântul Nume are sensul de persoană, vezi Apocalipsa 3:4. Iată când vine Cristos în inima ta şi când tu intri în El şi El în tine, şi când intri în iertarea păcatelor, cu ocazia botezului (vezi şi Ioan 14:20)!

 

Faptele Apostolilor 22:16„Iar acum, ce aştepţi?! Ridică-te, fii botezat şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui!” Iată, când a fost spălat apostolul Pavel de păcate! Nici când s-a întâlnit cu Domnul pe drumul Damascului, nici când şi-a pus Anania mâinile peste el şi a fost vindecat; ci, tocmai în botezul în apă! Şi atunci cu ocazia botezului Anania l-a îndemnat să cheme Numele Domnului, să-L invoce spre salvare (vezi şi Romani 10:12,Romani 1:13)!

 

1 Petru 3:21„aceasta este o imagine a botezului, care vă mântuieşte acum – el nu este o îndepărtare a murdăriei de pe trup, ci răspunsul unei conştiinţe bune înaintea lui Dumnezeu – prin învierea lui Isus Cristos”. Tot la fel, vedem că apostolul Petru, învaţă clar că imaginea arcei lui Noe scufundată în apa potopului (v.20), este o imagine „a botezului, care vă mântuieşte acum”.

 

Vedem că botezul împreună cu: auzirea Adevăratei Evanghelii, pocăinţa faţă de Dumnezeu, credinţa în Domnul Isus, mărturisirea cu gura şi botezul sunt răspunsul omului la dragostea lui Dumnezeu, şi sunt esenţiale pentru primirea mântuirii! Nu putem elimina nici una, căci altfel am distorsiona Evanghelia veşnică şi am pierde mântuirea! A spune că botezul este un simbol şi astfel exterior mântuirii, însemnă a învăţa un lucru nebiblic şi periculos!

 

Faptul că această asociaţie, lasă la o parte aceste aspecte şi nu le include ca condiţii pentru mântuire, aceasta  indică: 1) că ei au o mântuire falsă, ei nu sunt mântuiţi, pentru că nu există mântuire fără mărturisirea cu gura şi botezul în apă în Cristos; 2) Ei predică o altă Evanghelie, nu cea biblică, care are în ea toate elementele mântuitoare.

 

Apoi, o dată ce am văzut că Cristosul predicat de ei, este unul egal în divinitate cu Tatăl, şi prin urmare nu este Cristosul cel Biblic, credinţa lor în Cristos, este o credinţă într-un alt Isus, într-un Cristos fals (2Corintenii 11:4)! Iar Duhul Sfânt primit de ei, care conform doctrinei lor, este deo-fiinţă cu Tatăl este un alt duh, nu Duhul Sfânt, iar acest duh nu poate duce omul la o pocăinţă autentică, doar Duhul Adevărului va convinge lumea în ce priveşte păcatul (Ioan 16:8), doar El poate da un Duh de credinţă (2 Corinteni 4:13), care va mărturisi credinţa adevărată, dată sfinţilor o dată pentru totdeauna (atunci în primul secol), şi nu credinţa stabilită ulterior erei apostolice, la Consiliu de la Niceea!

 

 

 

b) Cina Domnului

 

Cina Domnului este un simbol care exprima împartasirea noastra cu trupul si sângele Domnului Isus reprezentate de pâine si rodul vitei (2 Petru 1:4); o aducere aminte a suferintei si mortii sale (1 Corinteni 11:26); si o partasie a tuturor credinciosilor „pâna la venirea sa“.

 

Cina luată de penticostali nu este una biblică! În primul rând, unde găsim în Biblie că Cina Domnului este un „simbol”?!?

 

Biblia nu învaţă nicăieri că Cina Domnului este doar un simbol! Să nu uităm că Pavel, explică cuvintele Domnului, potrivit căreia, pâinea este o părtăşire cu trupul lui Isus, şi tot la fel rodul viţei este o părtăşire cu sângele Domnului vărsat (1 Corinteni 10:16)! De ce Pavel care comentează ulterior cuvintele Domnului, nu a spus că pâinea şi vinul esteo împărtăşire cu simbolul trupului şi al sângelui, şi de ce spune el în 1 Corinteni 10:16 că: „Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este oare părtăşia cu sângele lui Isus Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare părtăşia cu trupul lui Cristos?” Astfel dacă pâinea şi rodul viţei ar fi doar un simbol, Pavel ar fi putut spune că este o părtăşie cu simbolul trupului şi a sângelui, dar el spune clar că prin cină, noi avem „părtăşie cu sângele lui Cristos…părtăşie cu trupul lui Cristos”!

 

 

 

8. Dovezi fizice ale botezului cu Duhul Sfânt

 

Botezul credinciosilor cu Duhul Sfânt este confirmat de semnul vorbirii în alte limbi dupa cum da Duhul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 2:4). Aceasta vorbire în limbi este aceeasi în esenta cu darul limbilor, dar diferita în scop si folosire. (1 Corinteni 12:4-10, 28)”.

 

Nicăieri Biblia nu face o diferenţiere între vorbirea în limbi ca semn al umplerii iniţiale cu Spiritul şi darul vorbirii în alte limbi. Cu siguranţă că cei ce au vorbit în limbi ca semn al botezului au primit darul vorbirii în alte limbi. De unde ştim? Din Biblie! Cei ce au primit botezul cu Duhul Sfânt, adică vorbirea în alte limbi la Penticosta şi în casa lui Corneliu, au primit tocmai darul vorbirii în alte limbi! Biblia este clară pentru cei sinceri! Apostolul Petru, numeşte botezul cu Duhul de la Penticosta, ca fiind „darul Sfântului Duh”(Faptele Apostolilor 2:38), tot la fel textul ne spune de ce au vorbit în limbi casa lui Corneliu, şi anume că ei au primit: „darul Duhului Sfânt” (Faptele Apostolilor 10:45).

 

Astfel nu există în Biblie o vorbire în limbi fără darul aferent (comp. cu 1 Corinteni 12:7-11).

 

Prin urmare, toată ideea penticostală că „Aceasta vorbire în limbi este aceeasi în esenta cu darul limbilor, dar diferita în scop si folosire. (1 Corinteni 12:4-10, 28)”, este o teorie nebiblică şi prin urmare falsă!

 

              Această asociaţia religioasă, ca oricare alta, nu poate fi adunarea lui Dumnezeu!
 
Adunarea lui Dumnezeu nu aleargă să primească aprobarea 
 
oamenilor!
 
Cine aleagă după aprobarea oamenilor nu poate fi plăcut lui 
 
Cristos (Galateni 1:10).
 
Chiar grupările religioase caută aprobarea cezarului! Ei nu fac lucrarea fără aprobarea, ştampilele, şi permisiunea cezarului!

 

În contrast, trupul lui Cristos, adunarea lui Dumnezeu, cea scrisă în ceruri, care domneşte împreună cu Cristos din locurile cereşti (Efeseni 2:6 comp. cu 1:20-23), ea Îl manifestă pe Cristos. Şi după cum Domnul nu a cerut aprobarea de la preoţi ca să predice, să boteze, etc. nici trupul lui Cristos nu are nevoie de aprobări omeneşti! De fapt, trupul lui Cristos este în ochii Lui mai valoros ca aceste autorităţi vremelnice! Adunarea lui Cristos nu pune preţ pe tribunalele lumeşti (1Cor. 6:1-8), asociaţiile religioase pun preţ pentru că la tribunal se primeşte aprobarea pentru funcţionarea lor, prin asta arătând că ei nu sunt adunarea lui Dumnezeu!

 

Noi trebuie să ne temem doar de Dumnezeu! Nimic nu se poate atinge de noi atât timp cât umblăm în voia lui Dumnezeu! (Psalmi 34:7-10). Ba chiar, autorităţile vor lăuda pe credincioşi când vor vedea felul lor de a trăi în cinste şi în curăţie! - Rom. 13:3.

 

A face dărnicie, binefacere, a predica evanghelia din dragoste nu are nevoie de aprobarea cezarului, căci împotriva dragostei nu este lege (Galateni 5:23). A cere aprobarea de la cezar înseamnă că nu avem aprobarea Domnului! Pentru că este scris:  Cei care se depărtează de Mine vor fi scrişi pe pământ“, pentru că L-au părăsit pe Domnul, izvorul apelor vii” - Ieremia 17:13. Înseamnă a comite idolatrie! Apostolii în faţa autorităţii lui Israel, care le-au interzis să predice evanghelia, au spus: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni” Faptele Apostolilor 5:29. De fapt, cum putem cere aprobare de la oameni pentru jertfe spirituale – 1 Petru 2:5 ??? Cum putem cere aprobare de la autorităţi pământeşti pentru o casă spirituală cerească (Efeseni 2:21,Efeseni 1:22) !!! Pot da autorităţile pământeşti aprobări pentru lucrări cereşti? Ce treabă are cezarul cu templul lui Dumnezeu unde locuieşte Dumnezeu!

 

Toţi care îl implică pe cezar în treburile lor religioase, singuri se demască ca nefiind nici cereşti, nici spirituali, ca fiind fără Dumnezeul cerului!!! Da, ei au un Dumnezeu, dar nu pe Iehova, regale eternităţii! Ci un dumnezeu vremelnic, un demon care îi conduce!

 

Nu găsim în Scripturi termini ca: cult, asociaţie, organizaţie, fundaţie, etc. Toate aceste lucrări sunt străine de trupul lui Cristos care este plasat în Cristos în locurile cereşti (Efeseni 2:6 comp. cu 1:20-23).

 

Noi nu găsim ca adunarea lui Cristos să fie numită astfel!

 

Toate aceste culte, asociaţii, fundaţii, organizaţii care se pretind creştine, sunt în afara Bibliei!

 

În Biblie găsim că unde se adună doi sau trei pentru Numele lui Isus ei formează adunarea Lui, şi sunt trupul Lui (Matei 18:20; Coloseni 1:18).

 

Cei care au înfiinţat cultele, asociaţile religioase, sunt oamenii rătăciţi de la Biblie! Apostolii lui Cristos, nu au înfiinţat asociaţi şi nu au apelat la cezar pentru funcţionarea adunarii Lui, care este stâlpul şi susţinerea adevărului (1 Timotei 3:15), şi casa lui Dumnezeu.

 

Casa lui Dumnezeu nu are nevoie de aprobarea cezarului. Cultele şi asociaţile, au nevoie de aprobarea oamenilor necircumcişi, pentru că ei înşişi sunt necircumcişi, împietriţi în inimă, orbi şi surzi la adevărurile simple ale evangheliei veşnice! Ei tot timpul se rătăcesc căci nu sunt din adevăr!

 

Iubite cititor întrebă-te sincer, te-ai apropiat tu de o “biserică” scrisă pe pământ, sau de “Adunarea celor întâi-născuţi, înscrişi în ceruri” !!! Eşti numele tău scris în cer, în cartea vieţii sau pe pământ în vreun catastif bisericesc? Nu poţi fi scris şi în cer şi pe pământ, alege!!! Nu poţi avea aprobarea divină şi aprobarea oamenilor lumii, cei ce sunt din lume pe ei lumea îi iubeşte (Ioan 15:19). Cei ce nu sunt din lume, lumea îi urăşte, iar ce este înălţat în faţa oamenilor este o urâciune în faţa lui Dumnezeu (Luca 16:15). 

De aceea avem îndemnul: „De aceea, ieşiţi din mijlocul lor, separaţi-vă! zice Domnul. Nu atingeţi nimic necurat, iar Eu vă voi primi.” „Eu voi fi Tatăl vostru, iar voi veţi fi fiii şi fiicele Mele, zice Domnul cel Atotputernic.” 2 Corinteni 6:17,2 Corinteni 1:18.