În fiecare an, pe 6  ianuarie, ortodocși sarbătoresc boboteaza, sau botezul lui Isus în Iordan de către Ioan Botezătorul. Pe 7 ianuarie, după praznicul împărătesc de la 6 ianuarie, când Sfântul Proroc Ioan L-a botezat în apele Iordanului pe Mântuitorul Isus Hristos, pe 7 ianuarie ei îl sărbătoresc pe Sfântul Ioan Botezătorul şi Înainte mergătorul Domnului, cel mai mare dintre profeţi.

Conform obiceiului, pe 7 ianuarie gospodinele trebuie să aducă la biserică multe bucate pe care le pregătesc chiar ele în bucătărie. Aceste vor putea aduce atât pâine, cozonaci, cât şi brânză şi ouă. Se vor împărţi în primul rând săracilor ce au numele Ioan.

De asemenea, ziua de "Sfântul Ioan" este o zi de bucurie, iar cine nu se veselește în această zi va fi trist tot timpul anului. Unii oameni serbează ziua de Sfântul Ioan pentru că Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice.

Torontoiul sau Iordănitul femeilor este un obicei vechi, specific sărbătorii în care nevestele bătrâne le primeau în grupul lor pe cele mai tinere, le duceau la rău să le stropească și apoi făceau o masă comună.

În lumea tradiţională a satului nu se tăia nimic cu cuţitul, toate alimentele de la masă se rupeau cu mâna. O altă interdicţie era cea a folosirii măturii, care ar deranja liniştea morţilor.

Cultul ortodox a inchinat lui Ioan Botezătorul șase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nașterea lui (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima și a doua aflare a capului lui (24 februarie) și a treia aflare a capului sau (25 mai).

Toate aceste obiceiuri precum și datele cu sărbători, sunt o invenție omenească, chiar drăcească, căci: 1) Datele cu sărbătorile din calendar, nu au nici o dovadă biblică sau istorică; 2) tradițiile vin din popor, nu pe bază apostolică! 3) sfinții Bibliei nu au acceptat închinarea la ei (Fapte 10:25-26), de aceea venerarea creaturilor este de origine demonică, nu divină (comp. Romani 1:22-25, cu Deuteronom 32:17).

 

În ce privește nașterea lui Ioan Botezătorul, care este originea sărbătorii?

Atât ortodocși cât și catolici țin nașterea lui Ioan Botezătorul pe 24 iunie, de ce?

În secolul 6, misionarii catolici au fost trimişi în partea de nord a Europei să-i adune pe păgâni în cultul catolic. Iar ei au descoperit că data de 24 iunie era o zi foarte iubită printre aceşti oameni. Ei au încercat să „creştinizeze" această zi, dar cum? La acea dată, ziua de 25 decembrie fusese adoptată ca zi de naştere a lui Cristos. Deoarece ziua de 24 iunie era cu aproximativ şase luni înaintea zilei de 25 decembrie, de ce să nu numească această zi ziua de naştere a lui Ioan Botezătorul!

Ioan s-a născut, reamintim, cu şase luni înaintea lui Isus (Luca 1:26,Luca 1:36). Astfel, ziua de 24 iunie este cunoscută în calendarul papal și apoi și în cel ortodox, ca ziua nașterii Sfântului Ioan!

În Britania, înaintea pătrunderii creştinismului, ziua de 24 iunie era serbată de druizi cu vâlvătăi de focuri în onoarea lui Baal!

Însă istoricii: Herodot, Wilkinson, Layard şi alţii, vorbesc despre aceste focuri ceremoniale în diferite ţări. Când ziua de 24 iunie a devenit ziua Sf. Ioan, au fost adoptate şi focurile sacre şi au devenit „focurile Sf. Ioan”! Acestea sunt menţionate ca atare în The Catholic Encyclopedia, Vol.8, p.491, articol: „John the Baptist”. „Am văzut oameni care fugeau şi săreau prin focurile Sf. Ioan în Irlanda", spune un scriitor din secolul trecut.

Iar în lucrarea Toland's Druids, p.107 (quoted by Hislop, p.116), se precizează: „... mândri că trec prin foc nepârliţi... crezând că sunt binecuvântaţi într-un mod deosebit prin această ceremonie”.

Însă aceste ritualuri onorează demonii nu pe Ioan Botezătorul! Ziua de 24 iunie era considerată ca fiind consacrată zeului-peşte antic Oannes, un nume după care era cunoscut Nimrod.

Într-un articol despre Nimrod, Fausset spune: „Oannes, zeul-peşte, care a civilizat Babilonul, s-a ridicat din marea Roşie...- Hislop, The Two Babylons, p.114.

În limbajul latin romano-catolic, Ioan era numit JOANNES. Observaţi cât de asemănător este acesta cu OANNES! Asemenea similarităţi au ajutat la promovarea cu mai mare uşurinţă a amestecului păgânismului cu creştinismul.

 

În concluzie: Ioan Botezătorul era evreu, el știa că închinarea se acordă lui Iehova Dumnezeu, el nu ar fi acceptat niciodată închinarea, rugăciuni la el, sărbători în cinstea Lui, căci el cunoștea legea lui Dumnezeu, unde se poruncea: “Cel care jertfeşte unui dumnezeu, afară numai de Domnul [în Sânta Scriptură 1874: „Iehova”], să fie dat nimicirii” (Exod 22:20).

Astfel nici el, nici cei care respectă Biblia nu aduc jertfe, nici fizice, nici spirituale (prin rugăciuni – Psalm 50:14) altei ființe, decât lui Iehova, și astfel ei reping cinstirea creaturilor, pentru a-L cinsti pe Creator (Romani 1:25).