Povestea mormonă începe în noaptea de 21 Septembrie 1823, când un băiat, în vîrstă de 17 ani care se ruga, a privit în sus şi chipurile, l-a văzut pe îngerul Moroni care stătea lîngă patul său. Moroni i-a spus băiatului unde poate găsi un set de table de aur - o carte conţinînd "Evanghelia veşnică desăvîrşită" aşa cum a fost ea dată de Mîntuitorul, anticilor locuitori ai Americii.

Aceasta este povestea, aşa cum a fost spusă de băiatul Joseph Smith.

Ziua următoare, după cum povesteşte Joseph Smith, el a găsit tablele îngropate, într-o cutie de piatră, în coasta unei coline numită Cumorah, lîngă casa sa din Palmyra, New York. Dar Moroni nu l-a lăsat pe băiat să ia tablele decît pe data de 22 Septembrie 1827.

Cu nouă luni înainte de această dată, Smith a fugit cu Emma Hale. Smith a spus că, din cauza persecuţiei, s-a mutat în casa socrului său în Harmony, Pennsylvania.

Acolo el a început să traducă tablele. Un fermier din New York pe nume Martin Harris, a devenit interesat în proiectul lui Smith şi s-a gîndit să plătească publicarea cărţii. Dar înainte de a face acest lucru el s-a gîndit să verifice autenticitatea cărţii. Harris a dus copiile făcute de Smith după aşa zisele: table de aur, la profesorul Charles Anthon de la Universitatea Columbia. Smith a scris mai tîrziu că Anthon a identificat scrierile ca fiind "egiptene, caldeene, asiriene şi arabe", şi a spus că traducerea făcută de Smith este mai exactă decît "orice văzuse el pînă atunci tradus din egipteană".

Cînd profesorul Anton a auzit de pretenţia lui Smith, a publicat o scrisoare datată 17 februarie 1834, în care expune punctul său de vedere.

 

New York, N.Y. Febr. 17, 1834

Domnului E.D. Howe

Painesville, Ohio

 

„Stimate Domn:

 

Am primit, în dimineaţa aceasta, scrisoarea Dvs. din ziua de nouă a acestei luni şi nu am întîrziat să vă răspund. Întreaga poveste despre expertiza mea asupra inscripţiei mormone, cum că eu aş fi declarat că este vorba de hieroglife egiptene, este falsă. Acum cîţiva ani, un fermier, modest şi vădit credul, a trecut pe la mine cu un bilet de la Dr. Mitchell, din oraşul nostru, acum decedat, în care mi se cerea să descifrez dacă este posibil, o lucrare pe care mi-o va înmîna fermierul şi pe care, mărturisea Dr. Mitchell, nu reuşise s-o înţeleagă. Examinînd lucrarea în cauză, mi-am dat seama cu uşurinţă că este vorba de o înşelătorie sau de o farsă. Cînd l-am întrebat pe cel ce mi-a adus-o, cum a obţinut scrierea, el mi-a relatat, după cum mi-aduc aminte acum, următoarele: "O carte de aur", constînd din table de aur legate împreună cu sîrmă din acelaşi material, sub forma unei cărţi, a fost dezgropată în partea de nord a statului New York, şi împreună cu cartea o pereche de "ochelari de aur" enormi. Aceştia erau aşa de mari, încît atunci cînd o persoană încerca să se uite prin ei, ambii săi ochi priveau prin aceeaşi lentilă, ochelarii fiind prea mari pentru lăţimea feţei umane. Oricine examina tablele prin ochelari, putea nu numai să le citească ci şi să le înţeleagă complet. Totuşi, numai un singur tînăr cunoştea ce era scris în acele table, şi anume tînărul în posesia căruia era lada care conţinea cartea şi ochelarii".

Acest tînăr locuia în mansarda unei case ţărăneşti, ferit de privirile indiscrete şi acolo, din cînd în cînd, descifra caracterele din carte, cu ajutorul ochelarilor şi le nota. Copiile astfel obţinute erau date celor interesaţi. Fermierul nu mi-a povestit nimic despre tablele care erau descifrate "prin darul lui Dumnezeu". Totul era influenţat de ochelarii uriaşi. Fermierul a adăugat că i s-a cerut să contribuie, cu o sumă de bani, la tipărirea "cărţii de aur", al cărui conţinut va contribui, după cum i s-a spus, la schimbarea totală a lumii şi la salvarea ei de la ruină. Atît de insistente au fost solicitările privind banii, încît el s-a decis să-şi vîndă ferma şi să dea banii celor care doreau să tipărească tablele de aur. Totuşi, ca ultimă măsură de precauţie, el s-a hotărît să vină la New York pentru a consulta opinia celor învăţaţi, despre înţelesul lucrării pe care o adusese cu el, şi care, i se dăduse ca fiind aparte a cărţii de aur. Auzind această ciudată poveste, mi-am schimbat părerea despre lucrare, şi în loc s-o mai privesc ca pe o farsă jucată învăţaţilor, am început să înţeleg că este vorba de un plan pentru a-l înşela pe ţăran şi a-i lua banii. I-am comunicat bănuielile mele şi l-am avertizat să se ferească de escroci. El mi-a cerut o opinie de-a mea în scris, ceea ce eu, evident, am refuzat să-i dau, apoi el a plecat luîndu-şi lucrarea cu el.

Lucrarea era de fapt o singură mîzgălitură, constînd din caractere deformate dispuse în coloane şi scrise de o persoană care fusese în posesia unei cărţi cu diverse alfabete. Litere greceşti şi ebraice, cruciuliţe şi înflorituri, litere romane inversate sau plasate în poziţie orizontală; toate acestea erau aranjate în coloane perpendiculare şi totul sfîrşea într-o formă rudimentară de circ, împărţit în diferite compartimente, garnisite cu diferite semne ciudate şi evident copiate după Calendarul Mexican dat de Humboldt, dar copiate în aşa fel încît să nu fie trădată sursa provenienţei lor. Sînt familiarizat cu conţinutul acestei lucrări deoarece am discutat-o cu prietenii mei de cînd a început tulburarea mormonă şi-mi amintesc perfect că nu conţinea nici urmă de "hieroglife egiptene".

V-am relatat astfel tot ceea ce ştiu despre originile Mormonismului şi vă rog, ca o favoare personală, să publicaţi această scrisoare imediat ce veţi descoperi numele meu menţionat din nou de către aceşti fanatici mizerabili.

 

Al dumneavoastră cu respect,

 

Charles Anthon, LL.D.

 

Universitatea Columbia.

 

Avertizarea profesorului nu a avut efect asupra lui Martin Harris, deoarece el şi-a ipotecat ferma pentru a obţine banii necesari publicării, în 26 Martie 1830, a cărţii lui Mormon. Mai tîrziu Harris a recunoscut că el nu a văzut niciodată tablele, deoarece "ele erau acoperite cu o cîrpă".

De unde ştim că tabele există?

Era simplu ca cel care le-a primit să le arate, astfel dovedea că tabele există!

Dar mormonii se bazează pe mărturiile unor oamenii care pretind că le-au văzut!

Astfel, se presupune că alţi doi oameni au văzut tablele, Oliver Cowdery şi David Whitmer. Ultimul a părăsit biserica Mormonă, fiind acuzat de furt şi plastografie. În ciuda acestor lucruri, mărturia celor trei Martori (Harris, Cowdery şi Whitmer) se găseşte la începutul fiecărei cărţi a lui Mormon.

 

În contrast Adevăratul Dumnezeu Iehova, când i-a tabele legii lui Moise, ele au fost vizibile pentru tot poporul lui Israel, ele nu au fost ascunse (Exod cap. 34).

Dumnezeu nu se schimbă (Iacob 1:16-17). Astfel el nu putea să dea nişte tabele ascunse!!!

Ele nu putea venii decât de la satan, care contraface lucrarea, amăgind oamenii!

Apoi, în noul legământ, Dumnezeu nu ne dă legea sa pe table de piatră, aur, sau alt material, ci El ne scrie legea adevăraţilor creştini în inimă şi minte (Evrei 8:10-13; Evrei 10:16-17).

Lucrarea lui Smith, şi tablele ascunse, nu pot fi lucrarea lui Dumnezeu, nici din vechiul legământ, care au fost table cu doar 10 porunci, şi ele au fost arătate poporului, nici din noul legământ a cărei legi sunt scrise în lăuntrul omului!

Astfel Un alt testament, cel scris de J. Smith, este în realitate o altă evanghelie! Toţi care o cred şi o urmează sunt anatema (blestemaţi)!

Biblia e clară: Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel care v-a chemat în harul lui Hristos, la o evanghelie diferită, care nu este o altă Evanghelie; dar sunt unii care vă tulbură şi doresc să strice Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer vă va vesti altă evanghelie decât Evanghelia pe care v-am vestit-o noi, să fie anatema. Cum am spus mai înainte, spun şi acum din nou: Dacă vă vesteşte cineva altă evanghelie decât ceea ce aţi primit, să fie anatema. Caut eu acum să-i mulţumesc pe oameni, sau pe Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai plăcea oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.”Galateni 1:6-10 !