După revoluţie vedem tineri şi tinere pe străzile noastre din România, purtând la piept un ecuson prin care se prezintă. Este vorba de „mormoni”. Ei pretind că sunt „biserica, sfinţilor din zilele din urmă”!!! Dar perioada numită: „zilele din urmă” confom Bibliei, a început în primul secol, după Cristos nu în secolul XIX în vremea lui Joseph Smith, care a pretins ca a primit un mesaj de la un „îngerul Moroni”, prin care a primit „un alt testament”.

 

Orice revelaţie nouă dată de Dumnezeu nu poate contrazice revelaţiile pe care Dumnezeu deja le-a dat! Dumnezeu nu se contrazice! Persoana lui Isus şi epoca Lui, zilele apostolilor, au fost prevestit în lege, profeţi şi Psalmii (Luca 24:25-44; Fapte 3:24). Noul legământ a fost profeţită prin profeţii lui Dumnezeu (Ieremia 31:31-33). Nici o profeţie din Biblie nu prevedea „un alt testament despre Isus” pe care chipurile l-a primitJoseph Smith în sec. XIX !!! Ba mai mult, învăţăturile lui contrazic temelia pusă de Cristos şi apostolii Săi (Efeseni 2:20-22).

 

De pildă, adunarea lui Cristos a luat fiinţă în zilele din urmă, căci zilele din urmă au început în primul secol, nu în secolul XIX, când chipurile Joseph Smith a restaurat creştinismul!!!

 

În Fapte 2:1-21, este relatată turnarea Duhului Sfânt la Penticosta, iar apostolul Petru care citează din profetul Ioel 2:28,Ioel 2:29, şi plasează această turnare a Duhului în „zilele de pe urmă” (Fapte 2:17 BCR).

 

De asemenea, apostolul Pavel descrie „zilele din urmă” ca fiind în timpul lui, vezi: 1Timotei 4:1-3; 2Timotei 3:1-5; apostolul Petru învaţă la fel în 2Petru 3:1-8, chiar Iacov fratele Domnului vorbeşte despre epoca lui ca fiind zilele din urmă (Iacov 5:1-5). Astfel a vorbi despre o mişcare religioasă începută în sec. XIX ca fiind „biserica, sfinţilor din zilele din urmă” este un fals şi un nume împotriva adevărurilor Scripturi despre epoca: zilelor din urmă!

 

Apoi adunarea lui Cristos a rămas din primul secol până în prezent neschimbată, fiind trupul Lui sfânt care nu se schimbă ca şi Capul (Efeseni 1:20-22; Coloseni 1:18; Evrei 13:8). Adunarea lui Isus, a păstrat aceiaşi doctrină, aceleaşi practici, şi aceiaşi trăire în unire cu Capul ei (Efeseni 5:23-27). Domnul a prezis că nici porţile locuinţei morţilor nu o vor birui (Matei 16:18). Nu este nevoie de nici o restaurare sau „revelaţii noi”, pentru noi trebuie să umblăm pe „cărările cele vechi” (Ieremia 6:16), şi să rămânem în adevărul vestit prin apostoli dela început”, şi doar atunci vom „rămînea în Fiul şi în Tatăl” (1Ioan 2:24). Căci „Oricine o ia înainte, şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, n’are pe Dumnezeu” (2Ioan 1:9) !

 

Domnul Isus, când a fost pe pământ a dat o parabolă profetică, cunoscută sub numele de „pilda neghinei” (vezi Matei 13:24-30; 36-43), prin care ne-a avertizat că la scurt timp după semănarea seminţei bune de către Fiul Omului (Isus), va veni un duşman care va semăna sămânţă rea. Slujitorii au anunţat pe stăpân că în ogor a apărut şi neghină. Domnul Isus le porunceşte să le lase pe ambele plante până la seceriş, când grâul va fi strâns în grânarul lui Isus, iar neghina va fi arsă în foc.

 

Mulţi comentatori cred şi înţeleg din această parabolă, că în adunarea lui Cristos va fi şi grâul şi neghina, dar această înţelegere este greşită, deoarece ţarina în care există grâul şi neghina, este lumea, nu adunarea (biserica)!

 

În adunarea drepţilor nu pot intra şi nici sta cei ce trăiesc în păcat. În Psalm 1:5, se spune: De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată şi nici cei păcătoşi în adunarea celor drepţi”. (Psalm 1:5), căci Domnul îşi păstrează poporul curat (Tefenia 3:5; Apocalipsa 2:20-25). Însă scena parabolei nu este adunarea, ci lumeaunde există şi grâu şi neghina până la judecată.

 

Evenimentele parabolei, se întind pe perioada de timp care începe cu primul secol al erei noastre, când Isus începe semănarea seminţei bune, mai târziu, după plecarea lui la cer şi moartea apostolilor, se infiltrează, creştinii falşi asemănători grâului, dar care în realitate nu sunt altceva decât neghină, acest lucru a fost profeţit şi de apostoli (Fapte 20:29,Fapte 20:30; 2Petru 2:1,2Petru 2:2). Ei au adus o sămânţă străină, un Cuvânt răstălmăcit, şi au introdus pe furiş erezii nimicitoare.

 

Această stare de amestec între grâu şi neghină continuă să existe pe pământ (dar nu în adunare) până la seceriş, care are loc la sfârşitul lumii, când clasa grâului va fi separată de cea a neghinei, fiind transferată în cer, unde va străluci ca soarele (Matei 13:43). Iar după aceea, creştinii falşi asemănaţi cu neghina vor fi aruncaţi în cuptor (Matei 13:42). Din această parabolă înţelegem că Diavolul va contraface lucrarea lui Dumnezeu, prin semănarea nghinei. În această lucrare de rătăcire vor fi prinşi mulţi oameni care cred că sunt creştini, dar ei sunt neghină!

 

Domnul ne învaţă în Matei 7:13-16, să deosebim lucrătorii adevăraţi de cei falşi după roade! Orice om sau grupare religioasă care are învăţături false, mai ales în doctrinele esenţiale, nu poate produce roade bune, dintr-un Cuvânt rău, răstălmăcit, dintr-o sămânţă a celui rău nu poate ieşi decât neghină! Să nu uităm de asemenea că Biblia a profeţit că „mulţi”, merg pe calea largă, apostolul Petru a profeţit că „mulţi”, vor urma pe învăţătorii mincinoşi care se vor strecura în biserică după moartea apostolilor (2Petru 2:1,2Petru 2:2).

 

Domnul Isus a avertizat în Matei 7Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N’am proorocit noi în Numele Tău? N’am scos noi draci în Numele Tău? Şi n’am făcut noi multe minuni în Numele Tău?“Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v’am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.” Iată o scenă din ziua judecăţii! În ea apar „mulţi”, care pretind că au făcut lucrări creştine, în Numele lui Isus! Dar Isus le spune: „depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege”. Lucrarea neghinei nu este lucrarea Lui, ci o lucrare religioasă de rătăcire, care pare a fi creştină, ei se folosesc de Numele de Isus, dar Isus a lor nu este Isus al Bibliei! Ei au lucrat de fapt: „fărădelege”!

 

Adunarea (ekklesia) lui Dumnezeu Îl are pe Dumnezeul Bibliei (Fapte 20:28), pe Cristosul Cel Viu şi adevărat (1Corinteni 1:2; 1Tesaloniceni 1:1), şi pe Duhul Sfânt (Fapte 9:31). Nu un dumnezeu fals, un alt Isus, un alt duh şi o altă evanghelie (2Corinteni 11:4).

 

Adunarea are Evanghelia Domnului Isus (Fapte 5:42; Romani 15:19), Evanghelia veşnică (Apocalipsa 14:6), ea are învăţătura lui Dumnezeu (Ioan 7:16-18; 2Ioan 1:9).

 

Orice om poate deosebi adunarea lui Dumnezeu, cea biblică, de o grupare religioasă, cercetând învăţătura acelei grupări, dacă ea corespunde cu ceea ce este scris în Biblie sau nu?

 

Se poate cerceta: roada, comportamentul, faptele unei grupări, dacă corespund sau nu cu comportamentul învăţat de Cristos, însă dacă învăţătura sau doctrina unei grupări, nu corespunde cu Biblia, atunci şi roadele şi manifestările spirituale sunt de la alte duhuri, nu de la Duhul Sfânt. Este imposibil ca un izvor de apă să producă şi apă amară şi apă dulce (comp. cu Iacob 3:11).

 

Prin urmare, acest material va analiza, învăţătura, doctrina, crezul, dacă ea este biblică sau nu!

 

Chiar unul dintre liderii mormoni, Brigham Young a spus: “Luaţi Biblia, comparaţi religia “sfinţilor din vremurile din urmă” cu ea şi vedeţi dacă va rezista testului” (Jurnal al discursurilor V16, P46, 1873). Iar Orson Pratt, ne-a invitat să facem următoarele: “…Convingeţi-ne pe noi de erorile doctrinare, dacă avem vreuna, prin raţiune, prin argumente logice sau prin Cuvântul lui Dumnezeu şi vă vom rămâne recunoscători pentru informaţii, iar voi vă veţi bucura în veci, gândindu-vă că aţi fost instrumente în mâinile lui Dumnezeu pentru răscumpărarea tovarăşilor voştri de viaţă” (Văzătorul p.15).

 

Conform acestor declaraţi, suntem invitaţi să comparăm religia mormonă cu Biblia, şi să-i ajutăm să vadă erorile lor doctrinare prin argumente logice sau prin Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Să vedem în continuare câteva doctrine mormone:

 

 
Doctrina despre Cuvântul lui Dumnezeu:

 

Ei afirmă în „Articolele de credinţă ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă”:

 

„8 Noi credem că Biblia este cuvantul lui Dumnezeu, in măsura in care este tradusă corect; noi credem, de asemenea, că şi Cartea lui Mormon este cuvantul lui Dumnezeu.”

 

Conform credinţei lor: „Biblia este cuvantul lui Dumnezeu”, traducerea folosită de misionari mormonii cu care am discutat, a fost Versiunea Cornilescu, iar în engleză: King James Version.

 

Voi folosi în acest material Biblia folosită de misionarii mormoni, respectiv traducerea Cornilescu.

 

Conform Bibliei, adunarea lui Dumnezeu păzeşte credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. (Iuda 1:3). Observăm că în primul secol a fost stabilită unica credinţă (Efeseni 4:5), şi dată pentru totdeauna, adică ea nu va mai suferi adăugiri sau schimbări în timp! Adunarea lui Dumnezeu a fost născută prin Cuvântul lui Dumnezeu, ea nu se abate de la Cuvântul Evangheliei, ea rămâne la „învăţătura lui Hristos”, predată în primul secol d.C. ea nu o i-a înainte (2Ioan 1:9), ea stăruie în „învăţătura apostolilor” (Fapte 2:42).

 

În 1Corinteni 15:1, se afirmă cu tărie: Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v’am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v’am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

 

Se luptă mişcarea mormonă spre a descoperi şi păstra credinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna? Au păstrat ei Evanghelia lui Isus predicată prin apostoli? Şi pe care o avem prin scrierile apostolilor?

 

În cartea lui Mormon, la 1 Nefi 13:39, se afirmă: „scrierile profefeţilor şi ale celor Doisprezece Apostoli ai Mielului sunt adevărate”. Dacă sunt adevărate, atunci ascultă ei de ele?

 

Dacă se va dovedi că în doctrine importante, cartea lui Mormon învaţă altceva, însemnă ca cartea lui Mormon nu poate fi Cuvântul lui Dumnezeu, iar gruparea mormonă nu poate fi biserica lui Dumnezeu, căci biserica este zidită pe temelia apostolilor şi a profeţilor (Efeseni 2:20-22) şi atunci credinţa mormonă este zadarnică, aşa cum spune Dumnezeu prin Pavel: altfel, degeaba aţi crezut” .

 

Adunarea lui Dumnezeu care a venit în existenţă prin Cristos în primul secol, nu este zidită pe scrierile lui Joseph Smith, care a apărut doar în sec. XIX, ci pe Cristos şi petemelia apostolilor şi a profeţilor (Efeseni 2:20-22), pe „învăţătura apostolilor” (Fapte 2:42), consemnate în cărţile lor.

 

Să analizăm în continuare prin această temelie următoarele doctrine:

 

 

 

Doctrina despre Dumnezeu:

 

În „Articolele de credinţă ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă”, se afirmă:

 

„Noi credem in Dumnezeu, Tatăl Veşnic, şi in Fiul Său, Isus Hristos, şi in Duhul Sfant.”

 

Iar în „cartea lui Mormon”:

 

2Nefi 31:21: „Şi acum, aceasta este doctrina lui Hristos, singura şi adevărata doctrină a Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt, care este un Dumnezeu, fără de sfârşit. Amin.

 

Mosia 15:1-4: „Cum Hristos este în acelaşi timp şi Tatăl şi Fiul...Ei sunt un Dumnezeu, da, chiar Tatăl cel Veşnic al cerului şi al pământului.”

 

Doctrina mormonă despre Dumnezeu nu este doctrina lui isus şi a apostolilor despre Dumnezeu, după cum orice om poate vedea citind fără prejudecăţi Scripturile creştine!

 

Învăţătura clară a Domnului Isus, Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind doar Tatăl.

 

În Ioan 6:27, El afirmă: „Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.” Cine este Dumnezeu? Conform afirmaţiei lui Isus: Tatăl este  „însuşi Dumnezeu”!

 

Tot la fel în Ioan 6:45, Domnul Isus învaţă: „În proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine”. Domnul Isus Îl identifică pe Dumnezeu care Îi învaţă pe toţi, cu „Tatăl”, iar cine a primit învăţătura Lui, vine la Mine. Expresiile: „Lui” şi „Mine”, desemnează două persoane distincte. Astfel Dumnezeu nu se arată când ca Tată, când ca Fiu; ci, Tatăl şi Fiul sunt două persoane diferite, şi doar Tatăl este descris de Isus ca Dumnezeu!

 

În Ioan 8:54„Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru. Domnul Isus descoperă cine este Tatăl Lui, El nu este Altul decât Dumnezeul vostru, al evreilor cu care vorbea Isus, despre care în lege era scris: ca să cunoşti că DOMNUL El este Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de El” - Deuteronom: 4:35. Iar Acest Dumnezeu era un altul decât Isus, căci Isus precizează că dacă El Însuşi se slăveşte, slava Lui este nimic, doar dacă Altul, adică Dumnezeu (Tatăl Lui) Îl slăveşte, El este trimisul Lui cu adevărat (vezi Ioan 8:42), căci El nu a venit în Numele Lui propriu (Ioan 5:43,Ioan 5:44)!

 

Domnul Isus, declară în Ioan 17:1,Ioan 17:3, ceva ce contrazice flagrant trinitatea: „…Tată, a sosit ceasul!…Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine SINGURUL DUMNEZEU ADEVĂRAT, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:1,Ioan 17:3). Iată! Domnul Isus, declară că Singurul Dumnezeu Adevărat este Tatăl, la care El se ruga. De fapt poate Dumnezeu să se roage la Dumnezeu? Are nevoie Dumnezeu de ceva sau cineva (Fapte 17:24,Fapte 17:25)? Domnul Isus nu a spus că Adevăratul Dumnezeu este El, sau că este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; nici că este: Tatăl şi Fiul; ci, El a afirmat că Dumnezeul adevărat este doar Tatăl.

 

Tot la fel, apostolii au înţeles că Dumnezeu este doar Tatăl, ei învăţau:

 

1Corinteni 8:5,1Corinteni 8:6„Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic şi că nu este decât un singur Dumnezeu. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt într-adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.”

 

Textul acesta spune clar şi fără echivoc, că pentru creştini nu există decât un singur Dumnezeu; şi că Acesta este: „Tatăl”, iar Tatăl este o altă persoană diferită de Isus, pentru că „de la” El vin toate lucrurile; pe când Isus, are rolul de agent, fiindcă: „prin El …sunt toate lucrurile”. Cel „de la” care vin toate lucrurile, este  diferit de Cel „prin care” vin toate lucrurile!

 

1Petru 1:2,1Petru 1:3: „după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos!” Iată că şi apostolul Petru, învăţa ca şi Pavel, că Dumnezeu este Tatăl, şi că Acesta este distinct de Isus Cristos şi de Duhul Sfânt!

 

Dacă Scripturile Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind distinct de Fiul şi de Duhul Sfânt, aceasta ar fi fatal doctrinei trinităţii, care Îl include şi pe Fiul alături de Tatăl şi de Duhul Sfânt în Fiinţa lui Dumnezeu. Să vedem câteva exemple:

 

Romani 15:30: „Vă îndemn, fraţilor, prin Domnul nostru Isus Cristos şi prin dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeupentru mine” (NTR). În acest pasaj se face aluzie la Domnul Isus, la Duhul Sfânt şi la Dumnezeu, însă nu este vorba de o triadă de persoane într-un Dumnezeu. Nu, Dumnezeu este prezentat distinct de Domnul Isus şi de Duhul Sfânt, „prin”  care ne luptăm în rugăciuni către Dumnezeu. Prin urmare, Romani 15:30, nu susţine că Dumnezeu este o treime de persoane; ci, susţine că există un singur Dumnezeu, şi alte două persoane intermediare, prin care omul se roagă la Dumnezeu.

 

1Corinteni 12:4-6„Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; Sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi”.

 

Expresia: „Duh”, din text, se referă la Duhul Sfânt, şi expresia „Domn”, se referă la Domnul Isus (vezi v.3). Astfel, în acest text, suntem învăţaţi că Duhul (Sfânt) dă darurile, Domnul (Isus) dă slujbele, iar Dumnezeu (Tatăl) face lucrările. Ne dăm seama în mod evident, că acest pasaj nu susţine un Dumnezeu trinitar, ba chiar este un argument contra trinităţii, deoarece Dumnezeu este descris ca fiind distinct de Domnul Isus şi de Duhul Sfânt, astfel acest text susţine că Isus şi Duhul Sfânt nu fac parte din Fiinţa lui Dumnezeu.

 

2Corinteni 13:14„Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi! Amin.” Chiar dacă şi acest text face referire la Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, textul nu spune că ei sunt o singură Fiinţă, sau că sunt egali aşa cum susţine trinitarismul, ba mai mult, se arată că Fiinţa lui Dumnezeu este separată şi distinctă de Fiul şi de Duhul Sfânt!

 

Efeseni 4:6„Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.” Iată crezul primilor creştini exprimat simplu, şi studiindu-l în contextul Noului Testament, ne putem da seama că expresia: un singur Duh”, nu se poate referi decât la Duhul Sfânt, mijlocitor în rugăciune (Efeseni 2:18; 6:18), şi deci diferit de „un singur Domn”, care nu este altul decât Isus (1Corinteni 1:3; 2Corinteni 1:2; etc.) şi diferit de „un singur Dumnezeu”. Căci acest singur Dumnezeu, este descris ca fiind: „Tată al tuturor”, şi deci şi Tată al Domnului nostru Isus Cristos (Ioan 20:17; Efeseni 1:17).

 

1Petru 1:2,1Petru 1:3: „după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos!” Iată că şi apostolul Petru, învăţa ca şi Pavel, că Dumnezeu este Tatăl, şi că Acesta este distinct de Isus Cristos şi de Duhul Sfânt!

 

Iuda 1:20,Iuda 1:21,Iuda 1:25: „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră Preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică...singurului Dumnezeu, mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci. Amin.”Acesta este un alt text care surprinde diferenţa dintre: Duhul Sfânt prin care ne rugăm, Dumnezeu, şi Isus Cristos. Astfel, persoana „singurului Dumnezeu”, este distinctă de ce a lui Isus Cristos, şi a Duhului Sfânt prin care ne rugăm. Este interesant că această situaţie a unui ‘singur Dumnezeu’, care este altul decât Isus, exista încă înainte de naşterea lui Isus din Maria; căci Dumnezeu nu se schimbă, este acelaşi, mai înainte de epoci, acum şi pentru totdeauna. Întrebarea care se ridică pentru tine iubite cititor, este următoarea: Dumnezeul Tău, este Acelaşi, Unicul, Singurul, diferit de Isus, şi Duhul Sfânt, PRIN intermediul cărora Îi dăm lui Dumnezeu: „slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci.” ???

 

Fie ca fiecare cititor să-şi răspundă personal la această întrebare, pentru a se asigura că îl recunoaşte ca Dumnezeu pe Tatăl, Dumnezeu Bibliei, Dumnezeul lui Isus, Dumnezeul apostolilor, şi nu pe alt Dumnezeu inventat de mintea omenească.

 

Prin urmare, mormonii au un alt Dumnezeu decât Dumnezeul Bibliei care este doar Tatăl ceresc şi această minciună nu-L onorează pe Dumnezeu, ci pe „tatăl minciunilor”, pe Diavolul (Ioan 8:44), căci nici o minciună nu vine din adevăr (1Ioan 2:21).

 

Afirmaţiile Scripturii sunt clare! Şi un copil le poate înţelege, atunci cum cei care pretind că sunt „biserica sfinţilor zilelor din urmă” nu le pot înţelege!

 

Conform Bibliei, există un singur Dumnezeu, o singură persoană, iar atunci când El vorbeşte în Biblie, peste tot se exprimă despre Sine la singular (Eu, Mie, al Meu, etc. - Geneza 6:17; 9:9,15; 15:14; Levitic 26:23,Levitic 26:27; Exod 6:7; 13:2), şi nu vorbeşte nicăieri despre Sine la plural (Noi, nostru, etc.).

 

Numai atunci când vorbeşte cu alţii (ex. Fiul), El spune: „nostru”„noi” (Geneza 1:26; 3:22). Astfel acest argument ar fi suficient, pentru a arăta că Dumnezeu NU este o pluralitate de persoane (trei persoane).

 

În plus, Biblia nu numai că ne spune că „Dumnezeu, este unul singur” (Romani 3:30; Galateni 3:20), dar ne spune şi cine este Acel unul singur şi anume Tatăl ceresc, aşa cum am vâzut în pasajele biblice citate.

 

Biblia nu învaţă de un Dumnezeu în trei persoane, Duhul Adevărului nu adevereşte aşa ceva, şi nu este posibil nici din punct de vedere raţional să existe trei persoane într-un Dumnezeu !?!

 

Să vedem în continuare:

 

 

 

Doctrina despre Fiul:

 

În Alma 13:7-9: „Această mare preoţie fiind după ordinul Fiului Lui, care ordin a fost încă de la crearea lumii; sau, cu alte cuvinte, fiind fără început al zilelor sau sfârşit al anilor, fiind pregătită din veşnicie în toată veşnicia, potrivit previziunii Lui despre toate lucrurile... Astfel ei au devenit mari preoţi pentru veşnicie, după ordinul Fiului, Singurul Născut al Tatălui, care este fără de început al zilelor sau de sfârşit al anilor...”

 

Această „descoperire” nu poate fi decât de la satan care vrea prin ea să-L hulească pe Fiul lui Dumnezeu născut din Dumnezeu în început şi care prin urmare nu este veşnic (1Ioan 1:3; 2:13,14; 5:18; Ioan 1:14).

 

Este o contradicţie în termeni să spui despre Fiul că este: „Singurul Născut”, dar pe de altă parte să spui că este fără început!

 

Iar preoţia lui Melhisedec începe din momentul în care a existat ca om Melhisedec şi a slujit pe pământ, ea are un început, dar ea nu are sfârşit!

 

Despre Melhisedec se spune în Evrei 7:3, ca fiind „fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, ne având nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii ….”. Şi ca atare „rămâne preot în veac”.

 

Pe baza acestei afirmaţii, unii cred că Isus nu are început! Însă sensul acestei afirmaţii este următorul:

 

Nu are început al zilelelor din punct de vedere al consemnării, pur şi simplu nu exista vreo înregistrare genealogica cu privire la trecutul lui.

 

Într-un manuscris vechi aramaic al Noului Testament, tradus de Lamasa în engleză, (Ancient Eastern Text Bible-OE: George M. Lamsa's Translations from the Aramaic of the Peshitta), textul în aramaică nu spune „fără tată, fără mamă ...”; ci: „Atât tatăl său cât şi mama sa nu sunt înregistraţi în genealogii; şi nici începutul zilelor lui nici sfârşitul vieţii lui; dar, ca Fiul lui Dumnezeu, a lui preoţie se adânceşte în eternitate.” (tradus din engleză).

 

De pildă, Biblia spune despre creştini în Ioan 1:12,Ioan 1:13, că ei nu sunt născuţi din sânge, nici din voia cărnii sau a vreunui om; cu alte cuvinte ei nu au tată, mamă, spiţă de neam, deoarece ei sunt „născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om”. Însă acest pasaj nu doreşte să ne facă să înţelegem că creştinii nu au părinţi umani; ci, se referă că naşterea lor de sus, sau spirituală este din Dumnezeu, nu prin părinţi umani şi nu e legată de carne şi sânge; ci, de Dumnezeu (Ioan 1:12,Ioan 1:13). În mod asemănător, preoţia lui Melhisedec nu e legată de părinţii lui sau de o ramură genealogică; ci, de Dumnezeu care i-a dat această onoare de a fi preot (Evrei 5:4).

 

Această exprimare din Evrei 7:3, este asemănătoare cu cea din Estera 2:7, unde se spune despre Estera: „El creştea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său; căciea n-avea nici tată nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere. După moartea tatălui şi a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet.” Aici fraza:„căci ea n-avea nici tată nici mamă.” Se referă la faptul că părinţii nu mai era în viaţă, nu că ea nu avea părinţi în realitate.

 

Astfel autorul Epistolei către evrei, trage această concluzie inevitabilă, deoarece dezvoltă tema preoţiei cereşti a Domnului pe baza lui Psalm 110:4, explicat în lumina celor scrise în Geneza 14:28, unde Melhisedec apare şi dispare brusc, fără să se spună nimic despre naşterea şi moartea sa, despre strămoşii sau urmaşii lui. El este prezentat astfel, ca şi cum ar fi superiorul lui Avram, şi implicit, superior neamului preoţesc al lui Aaron care se trage din Avram. Astfel este stabilită superioritatea lui Cristos, şi a preoţiei Lui, şi a rânduirii stabilită de El faţă de orânduirea levitică din perioada Vechiului Testament (Evrei 5:6-11; 6:20-7:28).

 

Că Fiul are un început al vieţii este prezentat clar în Scripturi, vezi: Proverbe 8:22-25; Ioan 1:1; Coloseni 1:15; Apocalipsa 3:14. Şi prin urmare El nu este Dumnezeu, nu este fără început ca Tatăl ceresc (Psalm 90:2)!

 

Să vedem în continuare:

 

 

 

Doctrina despre răscumpărare şi mântuire:

 

În „Articolele de credinţă ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă”, se afirmă:

 

 „2 Noi credem că oamenii vor fi pedepsiţi pentru propriile lor păcate şi nu pentru greşeala lui Adam.

 

3 Noi credem că, prin Ispăşirea lui Hristos, toţi oamenii pot fi salvaţi supunandu-se legilor şi randuielilor Evangheliei.

 

Noi credem că primele principii şi randuieli ale Evangheliei sunt: primul, credinţa in Domnul Isus

 

Hristos; al doilea, pocăinţa; al treilea, botezul prin scufundare pentru iertarea păcatelor; al patrulea,

 

aşezarea mainilor pentru darul Duhului Sfant.” [sublinierile îmi aparţin].

 

Aceasta este o erzie, este o altă evanghelie!

 

Biblia învaţă altceva în Romani 5:12-19De aceea, după cum printr’un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşala; căci, dacă prin greşala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul, pe care ni l-a făcut harul acesta într’un singur om, adică în Isus Hristos, s’au dat din belşug celor mulţi. Şi darul fără plată nu vine ca printr’acel unul care a păcătuit; căci judecata venită dela unul, a adus osînda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o hotărîre de iertare.
Dacă deci, prin greşala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult ceice primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!) Astfel dar, după cum printr’o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr’o singură hotărîre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărîre de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi”
.

 

Iată că din cauza pacatului lui Adam oamenii sunt pedepsiţi cu moartea, plata păcatului fiind moartea (Romani 6:23). Mormonii nu pot fi îndreptăţiţi prin Cristos pentru că ei nu acceptă că sunt osândiţi prin Adam! Această doctrină falsă îi desparte de sîngele lui Isus şi de mântuire.

 

Apoi, se vede că ei nu sunt mântuiţi în Domnul Isus, prin Evanghelia Adevărului, pentru că ei nu cunosc şi nu au ordinea corectă a treptelor spre mântuire. Afirmaţia lor: „primul, credinţa in Domnul Isus Hristos; al doilea, pocăinţa”, este una contra adevărului biblic!

 

Ordinea corectă este revelată de Dumnezeu prin slujitorul Lui: Pavel, în Fapte 20:20,Fapte 20:21:Ştiţi că n’am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m’am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case, şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos”. Acelaşi adevăr îl găsim şi în Evrei 6:1, unde se afirmă: „De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvîrşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu”. Mormonii nu cunosc nici adevărurile începătoare ale lui Cristos!

 

Un alt punct doctrinar este:

 

 

 

Doctrina despre „botezul” pentru cei morţi:

 

Botezul pentru cei morţi (1Corinteni 15:29), apare într-un singur pasaj din  Biblie, făcându-se doar referire la el, fără a se explica: ce este acest botez? Cine l-a practicat? Pentru cine este? Etc.

 

Această referire apare în contextul argumentării lui Pavel că morţii vor învia, deoarece unii corinteni aveau îndoieli cu privire la înviere. Astfel, Pavel prezintă o serie de argumente în favoarea învierii, printre care şi argumentul: ,,Altfel, ce ar face cei ce sebotează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?”

 

Ce spun mormoni despre botezul pentru cei morţi, doctrina acestei grupări spune:

 

 
„Botezul pentru cei morţi
 
Botez prin scufundare efectuat de o persoană în viaţă, care acţionează în numele cuiva care a murit, aşa cum s-a făcut în timpurile menţionate în Noul Testament (1Corinteni 15:29).Această rânduială este efectuată în templele Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.”

 

 
 
 
 
 
 
 
 
În mod asemănător, secta lui Marcion (sec. II-IV), practica un botez în locul mortului, mortul care a făcut instruirea pentru „botez” dar a murit nemaiapucându-l, era pus pe un pat, iar un om viu se băga sub pat şi mărturisea credinţa în locul mortuluiThe living person would respond in the affirmative and was then baptized as a proxy for the deceased (Homily XL on 1 Corinthians 15)., şi era botezat pentru cel mort. Însă faptul că o sectă din creştinism a făcut aşa ceva, nu trebuie să interpretăm că între creştini din sec I d.H. era o astfel de practică.  Ba dimpotrivă, sectele sunt cele care au adăugat la Cuvântul curat al lui Dumnezeu!

 

Interpretarea folosită de mormoni, este că creştinii din Corint efectiv sau botezat pentru oameni morţi, care nu au fost botezaţi în timpul vieţii. Susţine textul o astfel de interpretare?

 

Chiar dacă acceptăm că botezul pentru morţi, însemnă ‚botezul în locul mortului’, dar în acest caz argumentul mormonilor bazat pe 1Corinteni 15:29, are o lacună, textul nu spune că „voi” (corintenii), sau „noi” (Pavel şi colaboratorii săi, sau restul creştinilor) s-au botezat pentru morţi, nici nu spune „toţi” (ca şi în Romani 6:3, unde Pavel face referire că toţi creştini s-au botezat în Cristos), NU, textul spune: cei ce se botează pentru cei morţi”!

 

Astfel Pavel face referire la unii oamenii, care se botezau pentru cei morţi, fără a ni se preciza în text, dacă aceşti oameni sunt păgâni sau creştinii, un grup aparte din cadrul creştinismului, sau chiar un grup eretic. Cu siguranţă că creştinii autentici nu practicau un astfel de botez, ei ştiau care este semnificaţia botezului şi nevoia de pocăinţă şi credinţă personală pentru botez, ei ştiau că fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu (Evrei 11:6).

 

Deoarece botezul din întreaga învăţătură a Bibliei, este ceva ce facem personal, nu ceea ce facem unii pentru alţii (Fapte 8:12-13). Principiile despre botez, nu lasă loc a unui botez făcut în locul altora, de pildă, cine crede personal se botează (Fapte 8:35-38), cei ce primesc Cuvântul se botează (Fapte 2:41), botezul implică o înviere cu Cristos prin credinţa celui ce se botează (Coloseni 2:12) şi prin mărturisirea lui (nu a altuia în locul lui) cu gura (Fapte 22:16; Romani 10:9,Romani 10:10).

 

Este interesant că în timp ce despre botezul creştin ‚în Numele lui Isus’ sau ‚în Cristos’, este un botez practicat de „toţi” creştinii (Romani 6:3; Galateni 3:27), botezul pentru morţi este practicat de „cei”, adică de unii oameni, de o grupare la care face Pavel referire. Şi cu siguranţă că este vorba de o grupare păgână nu creştină. Dacă această practică ar fi fost creştină Pavel ar fi spus: ,,Altfel, ce ar face toţi ce se botează pentru cei morţi?” Sau: ,,Altfel, ce aţi face voi care vă botezaţi pentru cei morţi?” Sau: ,,Altfel, ce a-mi face noi care ne botezăm pentru cei morţi?”  şi nu ar fi spus:  ,,Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi?” Este demn de notat că la nord de Corint, a fost un oraș numit Eleusis, unde existaThis was the location of a pagan religion where baptism in the sea was practiced to guarantee a good afterlife. locaţia unui religii păgâne[1], care practica un fel de botez pentru morți, pentru a garanta o viața bună de apoi.  Aceasta religie a fost menţionată de Homer în Imnul lui Demeter 478-79. Apostolul Pavel, este posibil să fi făcut referire la ei, prin fraza: cei ce se botează pentru cei morţi”, având în vedere că corintenii cunoşteau această practică din vecinătatea lor. Deoarece, nici textul în sine din 1Corinteni 15:29, nici istoria, nici scrierile părinţilor bisericii nu confirmă o practică răspândită în creştinismul autentic, a unui botez pentru morţi, este inutil să susţinem că acest botez trebuie practicat de creştini.

 

Este botezul efectuat de mormoni, botezul la care face referire Pavel în 1Corinteni 15:29?

 

Biserica ,,Sfinţilor Zilelor din Urmă” (Mormonii), se laudă că reprezintă restaurarea creştinismului autentic din primul secol d.C., deoarece în doctrina şi practica lor, au botezul pentru cei morţi ca şi primii creştini.

 

Însă ei trec cu vederea că textul nu spune: ,,Altfel, ce ar face toţi ce se botează pentru cei morţi?” ci spune:  ,,Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi?” Astfel mormonii se pot asemăna cel mult cu cei [păgânii sau ereticii] ce s-au botezat pentru cei morţi (dacă se poate dovedi o practică identică), despre care Pavel vorbeşte.

 

Apostolul Pavel, spune să călcăm pe urmele lui (1Corinteni 11:1), dar nicăieri nu spune să călcăm pe urmele celor ce se botează pentru cei morţi!

 

Toate aceste principii din Scriptură indică că botezul mormon este o înşelătorie!

 

Ba mai mult, DOCTRINA LUI MORMON SE CONTRAZICE SINGURĂ:

 

În cartea Alma, din cartea lui Mormon, la cap. 34, v.33-35: „...vă implor să nu amânaţi ziua pocăinţei voastre până la sfârşit; căci după aceea zi din viaţă, care ne este dată nouă ca să ne pregătim pentru veşnicie, iată, dacă noi nu îmbunătăţim timpul nostru cât suntem în această viaţă, atunci noaptea întunecimii va veni...Căci iată, dacă voi aţi amânat ziua pocăinţei voastre chiar până la moarte, iată voi aţi devenit supuşi spiritului diavolului, iar el vă pecetluieşte ca fiind de-ai săi; de aceea Spiritul Domnului s-a retras de la voi şi nu are nici un loc în voi, iar diavolul are toată puterea asupra voastră; iar aceasta este starea ultimă a celui păcătos.” [sublinierile îmi aparţin].

 

Iată că în acest pasaj se arată că după ce un om trece din viaţă în moarte şi nu s-a pocăit, este pecetluit de diavol şi această stare este ultima a celui păcătos, cu alte cuvinte nu mai există posibilitate de salvare sau schimbare a situaţiei. Întrebare: Ce nevoie mai au păcătoşi de botezul celor vii în locul lor, dacă ei nu s-au pocăit şi acum sunt sub puterea diavolului, „ iar aceasta este starea ultimă a celui păcătos”?

 

În cartea 3Nefii se arată clar că botezul trebuie făcut de cel ce crede şi se pocăieşte, acolo se spune: „...oricine care se va pocăi de păcatele sale prin cuvintele voastre şi va dori să fie botezat în Numele Meu, pe acela îl veţi boteza...iar acela care crede în Mine şi care este botezat, acela va fi salvat...trebuie să vă pocăiţi şi să fiţi botezaţi...” - 3Nefii 11:23-40. Tot la fel în cartea Moroni 8:10-12,25: „...pocăinţă şi botez pentru aceia care sunt responsabili şi capabili să păcătuiască...şi prunci lor nu au nevoie de nici o pocăinţă şi nici de botez...Iar primele roade ale pocăinţei sunt botezul; iar botezul vine prin credinţă ...” [sublinierile îmi aparţin].

 

Iată că cartea de bază a mormonilor, explică motivul pentru care copiii nu trebuie să se boteze, şi anume nu sunt responsabili de ei, ne întrebăm în mod sincer, oare morţii„sunt responsabili şi capabili să păcătuiască” Lăsăm pe cititor să răspundă singur la această întrebare! În plus, cartea afirmă clar: „botezul vine prin credinţă”, ori cel mort nu poate avea credinţă.

 

Iată că doctrina lui Mormon se contrazice singură! În plus, unde ni se spune în Scriptură că primii creştini au avut temple ca şi Mormonii? Unde ni se spune că doar în aceste temple trebuie efectuat botezul? Cu siguranţă că practica mormonă nu este o restaurare a doctrinei şi practici autentice a botezului.

 

 

 

Doctrina despre slujitorii bisericii:

 

Alma 6:1: „Şi s-a întâmplat că, după ce Alma a terminat de vorbit oamenilor Bisericii, care era întemeiată în oraşul Zarahemla, el a rânduit preoţi şi vârstnici, prin aşezarea mâinilor sale conform rânduielii lui Dumnezeu, ca ei să conducă şi să aibă grijă de Biserică”.

 

Biblia învaţă că în biserică toţi creştinii sunt preoţi, nu există o categorie de slujitori ai bisericii prin care doar ei să fie preoţi !!! – 1Petru 2:5-9.

 

Aceasta indică că mormonii nu sunt spălaţi de păcate, deoarece în Apocalipsa 1:5,Apocalipsa 1:6, este revelat din partea Domnului: şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întîi născut din morţi, Domnul împăraţilor pămîntului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sîngele Său, şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.”

 

Analizând câteva doctrine ale mormonilor, este vital să tragem o concluzie:

 

 

 

Concluzie:

 

Cartea lui Mormon şi religia Mormonă a copiat unele lucruri din „creştinătatea apostată”, ca doctrina despre Dumnezeu, despre „veşnicia fiului”, „botezul în Numele Treimi”, despre prostituata din Apocalipsa :17,Apocalipsa :18, cum că ar fi „Biserica lui satan” – 1 Nefi cap. 14, preluată de la adventişti, etc.

 

Această carte nu este de la Dumnezeu, ea este o scorneală omenească în care s-au amestecat lucruri vechi preluate de la „creştinătatea apostată” şi lucruri noi şi istorii false inventate de Joseph Smith.

 

Nu există nici un vestigiu istoric care să probeze despre „civilizaţia americană creştină” încă din priumul secol, nu există nici o dovadă arheologică despre marile oraşe americane descrise în cartea lui Joseph Smith!!! Este o ficţiune, nu o istorie. Iar doctrinele lui nişte învăţături drăceşti!

 

Apostolul Petru, le scrie creştinilor următorul avertisment: Însă, în popor, s-au şi ridicat profeţi falşi, cum şi între voi vor fi învăţători falşi, care vor strecura erezii distrugătoare şi-L vor nega pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere năprasnică. Mulţi îi vor urma în depravările lor; din cauza lor calea adevărului va fi batjocorită. În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvântări născocite...”. Apostolul Petru avertizează că vor exista „învăţători falşi”, care vor strecura erezii, şi învăţând ceea ce Domnul nu a învăţat, implicit ei se vor lepăda de Domnul Adevărului!

 

Apostolul Pavel a avertizat în „Mă mir că treceţi aşa de repede dela Cel ce v’a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sînt unii oameni cari vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v’am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!” – Galateni 1:6-9.

 

Imaginează-ţi că vine un apostol la tine, şi face semne şi minuni ca şi apostolii din primul secol, şi totuşi dacă predică altceva decât ceea ce au predicat apostolii din primul secol să fie blestemat şi să nu fie acceptat. Sau imaginează-ţi că un înger strălucitor la tine, o fiinţă angelică, şi îţi dă un mesaj, pur şi simplu eşti uimit de această prezenţă, poate cazi la pământ ca şi Daniel (Daniel 8:16-18), însă dacă mesajul îngerului este diferit de Evanghelia predicată în primul secol, tu ai dreptul şi chiar datoria să respingi acel mesaj.

 

Cercetează deci Sfintele Scripturi ca prin ele să creşti spre adevărata mântuire şi viaţă cu Cristos!

 

 


[1] Au existat religii păgâne care practicau un fel de afundare, sau spălare, un fel de botez ritual, înainte de Cristos, cu siguranţă că Satan şi demonii au descoperit închinătorilor lor, această lucrare, şi au copiat-o dar în sens negativ, şi a fost folosită în închinarea falsă. Observaţi cum comentează Iustian Martirul (cca. 100 – 165 d.C.) această realitate în cartea sa „Apologia Întâia” în CAPITOLUL LXII, „Imitarea botezului de către demoni”„Într-adevăr, când diavolii au auzit despre această spălare (botez) vestită de profet, i-au determinat pe cei ce intră în templele lor, pentru a le aduce jertfe de băutură şi arderi de tot, să se şi stropească şi să se spele (boteze), de asemenea, în întregime, după ce se îndepărtează [de locul sacrificiului], ca să intre în sanctuarele unde se află imaginile lor...” [Sublinierea îmi aparţine şi ceea ce este în paranteza rotundă]. Deci păgânii practicau un fel de botez (baie rituală), iar în oraşul Eleusis, păgânii practicau această baie şi în favoarea celor morţii, nu doar pentru cei vii.