„picioarele lui, parte de fier şi parte de lut. Tu priveai, până când o piatră s-a desprins, fără mâini, şi a lovit chipul peste picioarele lui de fier şi de lut şi le-a sfărâmat.” - Daniel 2:33-34 (GBV 2001)

 

Republica populară Chineză în prezent, se aseamănă cu aceste picioare de fier şi lut!

Dar să vedem în primul rând, câteva date istorice:

Luptele majore ale Războiului Civil Chinez, s-au încheiat în 1949, odată ce Partidul Comunist Chinez controla cea mai mare parte a Chinei continentale și retragerea Kuomintangului în largul mării, reducând astfel teritoriul RC numai la Taiwan, Hainan și micile insule din jur lor. La data de 1 octombrie 1949, președintele Partidului Comunist Mao Zedong a proclamat crearea Republicii Populare Chineze. În 1950, Armata Populară de eliberare a reusit să captureze Hainaul de la naţionalişti și să ocupe Tibetul. Cu toate acestea, restul forțelor naționaliste au continuat insurecțiile în vestul Chinei, de-a lungul anilor ’50.

Mao a încurajat creșterea populației, iar sub conducerea sa, populația Chinei aproape s-a dublat, de la aproximativ 550 de milioane la peste 900 milioane de locuitori. Cu toate reformele comuniste s-a estimat că 45 de milioane de decese între 1958 și 1961, în cea mai mare parte din cauza foametei. Între 1 și 2 milioane de moșieri au fost executați fiind stigmatizați drept "contrarevoluționari". În 1966, Mao și aliații săi au lansat “Revoluţia Culturală”, ceea ce a adus o perioadă de incriminare politică și revolte sociale, care a durat până la moartea lui Mao în 1976.

După moartea lui Mao în 1976 și arestarea facțiunii cunoscute sub numele de Grupul celor Patru, care a fost învinuit pentru excesele Revoluției Culturale, Deng Xiaoping a preluat puterea și a condus țara spre reforme economice.

Noua politica de stat, instituită la congresul din 18-22 decembrie 1978 al partidului unic condus de Deng Xiaoping, a hotărât lansarea de reforme economice în China. Cum ar fi: decolectivizarea în agricultură, concesionând tereneuri pe 7 ani ţăranilor, deschiderea spre investiţi străine, spre colaborarea cu firme străine, spre firme private, o economie asemănătoare cu cea occidentală.

China este din punct de vedere politic şi militar o ţară comunistă, asemănătoare fierului, dictaturii, dar din punct de vedere economic ea este ca lutul ce se fărâmiţează, intreprinderile, agricultura, firmele, sunt împărţite deţinându-le persoane fizice, firme şi nu doar Guvernul chnez, astfel ele nemaifiind în totalitate în mâna de fier a partidului comunist, ci devenit economic o formă de capitalism, de stăpâniri individuale.

Acest stat hibrid: comunist-capitalist, nu poate dăinui după cum imperiul roman fier-lut, tare ca fierul în organizare, în armată, dar fărâmicios ca lutul, degradaţi moral nu a dăinuit.

Legăturile lor omeneşti nu vor dăinui (comp. cu Daniel 2:43), la un moment dat acest aliaj: fier-lut, se va rupe, ceea ce va duce la lupte interne, unii dorind fierul (dictatura), alţii doar lutul (capitalismul).

Pe parcursul timpului partidul comunist a reprimat oameni sau grupări spirituale, sau de factură: politică.

Un exemplu este: reprimarea violentă a studenţilor din piaţa, Tiananmen din anul 1989.

Puterile occidentale, liderii mondiali, chiar dacă au condamnat: reprimarea violentă a studenţilor din piaţa: Tiananmen din anul 1989, şi chiar au dat anumite sancţiuni, totuşi ele au acceptat colaborarea, şi compromisul cu un stat comunist, fără Dumnezeu, ei care se pretind „naţiuni creştine”, dar care slujesc mai degrabă lui Mamona!

Chiar majoritatea chinezilor, au fost „cumpăraţi”, de o anumită deschidere economică spre occident, trecând cu vederea lipsa: libertăţii de opinie, de conştiinţă, libertăţii religioase, etc. de dargul prosperităţii materiale.

Eu au vândut libertatea sufletului de dragul unei prosperităţi a trupului!!!

Orice stat care îngrădeşte libertatea de a gândi, libertatea conştiiţei, de a urma o cale spirituală, nu este de la Dumnezeu, şi nu poate dăinui căci omul a fost creat cu libertate de alegere. El se împotriveşte Domnului căci unde este Domnul acolo este libertate (2Corinteni 3:17). O libertate ce vine în urma cunoaşterii adevărului şi a practicării ei (Ioan 8:31-32).

Oamenii acestei lumi îşi pun încrederea cu fală în bogăţiile lumii, în prosperitatea aparentă, şi lucrurile trecătoare, Biblia avertizează: „însă cel bogat, în umilinţa lui, pentru că va trece ca o floare a ierbii.
Pentru că soarele răsare cu arşiţă şi uscă iarba, şi floarea ei cade, şi frumuseţea înfăţişării ei piere; aşa şi bogatul se va vesteji în căile lui.” – Iacob 1:10-11 SCC.

 

Dumnezeu Cel care ne iubeşte cu adevărat şi ne vrea binele, ne îndemnă: „Nu iubiţi lumea, nici cele din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Pentru că tot ce este în lume: pofta cărnii şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt din Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece, şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne pentru eternitate.” – 1Ioan 2:15-17, GBV 2001.