Termenul grecesc: „apostasía” vine din verbul „aphístemi” care înseamnă „a se îndepărta”. Substantivul are sensul de: lepădare, dezertare, abandonare, răzvrătire.
Conducătorii religioşi de la Ierusalim l-au acuzat pe Pavel de apostazie (lepădare) faţă de legea mozaică (Faptele Apostolilor 21:21).
Pasajul din 2 Tesaloniceni 2:3, tradus de unii cu: „depărtarea” (N.T. Smirna 1857); „răzvrătirea” (Noua Traducere Românească 2007), „lepădarea de credinţă” (versiunea D. Cornilescu), În versiunea: Scripturile Calea Creştină: „apostazia”.
Apostazia față de Dumnezeu, descrisă în 2 Tesaloniceni 2:3-4, SCC: “Să nu vă amăgească cineva în nici un fel; pentru că ziua nu va veni dacă nu are să vină întâi apostazia şi să fie dezvăluit omul nelegiuirii, fiul pierzării; cel împotrivându-se şi ridicându-se mai presus de orice este zis: „Dumnezeu”, sau de ce orice obiect al închinării; încât el se aşează în templul lui Dumnezeu, demonstrând că este Dumnezeu”.
Aici omul nelegiuirii (anticristul) se ridică mai presus de Dumnezeu, se ridică din mândrie, așa cum spune profetul Daniel: “se va înălţa în inima lui” (Daniel 8:25, GBV 2001), el se răzvrătește contra lui Iehova și a Fiului Său și se consideră a fi “Dumnezeu”!
Ca urmare a mândriei lui, aroganței, trufiei și al înțelepciunii firești, el îndeamnă pe oameni să rupă legământul cu Dumnezeu (Daniel 11:32), și el schimbă timpurile (calendarul creștin cu săptămâna de 7 zile și cu ziua Domnească de odihnă) și legea divină (Daniel 7:25), dând o altă lege care duce la închinarea la Balaur și la antihrist (Apocalipsa 13:4).
Astfel, ereziile sunt o formă de apostazie (comp. 1 Petru 2:1-2 cu 2 Tesaloniceni 2:3-10), căci ele duc la schimbarea legii, ducând la învățături străine (1 Timotei 1:3).
În adunarea creștină pot apărea apostați (Faptele Apostolilor 20:29-30) ce sunt în primă fază: atacați, apoi biruiți și folosiți de spiritul lui antihrist, cu scopul de a se rupe de frați, de a-i trage de pe calea lui Christos, spre o altă cale falsă, de a se răzvrăti contra lucrătorilor lui Dumnezeu, făcându-și o cale proprie, cu doctrină proprie și lideri proprii! - 1 Ioan 2:18-19; 2 Ioan 1:9-10.
În special spiritul lui antihrist deformează învățătura despre Christos, el tăgăduiește că Iesus este Christosul, că a venit în carne pentru a plăti răscumpărarea, astfel doctrine ca trinitatea, modalismul, etc. sfidează pe omul Iesus și răscumpărarea Lui ca om perfect! – 1 Ioan 2:22-23; 1 Ioan 4:1-3; 2 Ioan 1:7.
Acest spirit se manifestă prin orice minciună, căci nici o minciună nu este din adevăr – Ioan 8:44; 1 Ioan 2:18-21. Acest spirit prin cei apostați vorbește ca cei din lume (fără credință), bizuindu-se pe înțepciunea firească, ei nu ascultă de vestitorii credinței, ei nu recunosc pe lucrătorii Domnului (1 Ioan 4:5-6).
Pașii spre apostazie:
Când un om este 1. condus de înțelepciunea firească, el nu mai umblă prin credință, ci prin vedere, apoi vine 2. mândria și îl înalță în inima lui, dându-i impresia că el este mai înțelept ca ceilalți frați, că el știe mai bine ca lucrătorii, mândria îl poate face chiar să vadă anumite greșeli la frații conducători, și săi de-a impresia că el este bine pe cale nu ei! Apoi vine 3. neascultarea, el va asculta doar de cei convine lui (1 Samuel 15:22-24), și va merge pe două căi un timp, și cu adunarea și cu ideiile lui, dar apoi vine 4. satan care îi umple inima cu răzvrătire și trădare (Ioan 13:2), și apoi trădarea îl duce la 5. a se rupe de adunare, și de a face o altă cale, și asta devine: apostazie.
Pași spre a ieși de pe calea ce duce la apostazie:
1.Să trăim prin credință și să ascultăm de călăuzirea Spiritului, fie directă fie prin frați (Romani 8:14; Evrei 13:17);
2. să ne smerim sub mâna tare a lui Dumnezeu, și să așteptăm ca El să ne înalțe (1 Petru 5:6). Să-i considerăm pe frați mai presus de noi înșine (Filipeni 2:3), să-i prețuim și să-i respectăm pe lucrători (1 Tesaloniceni 5:12,1 Tesaloniceni 1:13). 3. Să ascultăm de calea lui Dumnezeu în toate, chiar dacă anumite cerințe sunt mai grele, să nu disprețuim profețiile, să ascultăm deplin de apostoli și tradițiile lor (1 Tesaloniceni 5:19-21; 2 Tesaloniceni 2:15; 2 Tesaloniceni 3:6-7).
4. Să ne umplem cu credincioșie față de Dumnezeu, Fiul Său și corpul lui Christos, și astfel nu-i permitem lui satan să ne ducă la răzvrătire și trădare! 5. Nici odată să nu ne rupem de adunare (Evrei 10:24-25). Căci aceasta duce la păcatul cu voia, care nu mai poate fi iertat – Evrei 10:26-31.