În Anglia a funcţionat mişcarea unitariană în sec. XVII d.Ch., şi ea a influenţat gândirea unora, astfel chiar şi pe Sir Isac Newton (1643-1727), întemeietorul fizicii moderne. Newton a scris unele lucrări teologice, pe care nu le-a publicat în timpul vieţii sale de teamă de a nu fi persecutat, printre altele a făcut o critică textuală la pasaje din Biblie corupte, cum ar fi interpolarea din 1Ioan 5:7, şi interpolarea cuvântului: „Dumnezeu”, din 1Timotei 3:16.

Tot în Anglia, William Whiston, un matematician, prieten al lui Newton şi-a pierdut catedra de la universitate din cauza ideilor antitrinitariene. El credea în “dumnezeirea lui Isus”, dar susţinea că numai lui Dumnezeu Tatăl trebuie să ne închinăm ca Dumnezeu.

Samuel Clark, un alt cleric, prieten al lui Whiston, susţinea idei ariene, de subordonare a Fiului faţă de Tatăl, spunând că Fiul nu trebuie să primească închinare de Dumnezeu; ci, de Mijlocitor.

Doresc în continuare să descriu mai în detaliu viaţa lui William Whiston.

William Whiston s-a născut în 1667, ca fiu al unui pastor al Bisericii Anglicane. După ce a fost ordinat în 1693, s-a întors la Universitatea Cambridge pentru a studia matematica şi a devenit asistentul lui Newton. Între ei s-a legat o strânsă prietenie. Circa trei ani mai târziu, când a renunţat la postul de profesor de matematică, Newton s-a îngrijit ca în locul său să fie numit Whiston. Urmându-şi cariera, Whiston a ţinut lecţii de astronomie şi matematică, dar influenţa lui Newton l-a îndemnat şi să manifeste mai mult interes faţă de cronologia şi doctrina Bibliei.

Newton era un om religios. Ca unul care credea cu ne-strămutare în Mileniul biblic, el a scris pe larg despre profeţiile din Daniel şi Apocalipsa. Totuşi, aproape nici una dintre aceste scrieri nu a fost publicată în timpul vieţii sale. El a respins doctrina Trinităţii. Dar când a sosit momentul să-şi publice dovezile împotriva Trinităţii, „Newton a bătut în retragere, de teamă ca nu cumva concepţiile sale antitrinitariene să fie cunoscute”, remarcă The New Encyclopædia Britannica.

Iată ce spune în acest sens F. E. Manuel în lucrarea sa Isaac Newton, Historian (Isaac Newton, istoricul): „Newtonienii sau şi-au ţinut secret opiniile, sau şi-au stăvilit entuziasmul . . . Ceea ce Newton ţinea secret, Whiston striga în gura mare”. Aşadar, cei doi oameni erau caractere opuse. Astfel William Whiston şi-a exprimat dezacordul faţă de Biserica Anglicană în ce priveşte învăţăturile Bibliei. Drept urmare, el a fost declarat eretic. Atitudinea sa i-a adus, astfel, batjocuri, dar şi respect. William Whiston a fost un strălucit coleg al lui Sir Isaac Newton la Universitatea Cambridge.

De pildă, dacă veţi consulta ediţia în engleză a scrierilor istoricului evreu Flavius Josephus, din secolul I, probabil că veţi citi traducerea efectuată de Whiston în 1736. Deşi există şi alte traduceri, această traducere erudită, împreună cu notele şi comentariile lui Whiston, este încă ne-egalată, iar exemplare tipărite ale ei sunt încă disponibile. Mulţi consideră această lucrare apogeul realizărilor lui Whiston.

Însă nu trebuie trecută cu vederea Primitive New Testament, traducerea Scripturilor greceşti creştine realizată de Whiston. Ea a fost publicată în 1745, respectiv în al 78-lea an al vieţii sale. Whiston a tradus cele patru evanghelii şi Faptele apostolilor după Codex Bezae, scrisorile lui Pavel după Clermont Codex, iar celelalte cărţi, inclusiv Apocalipsa, după manuscrisul din Alexandria. Lucrând atent, el nu a inclus fragmentul din 1Ioan 5:7. Whiston a ales aceste trei manuscrise greceşti din antichitate, considerându-le drept cele mai bune la data aceea.

Poți descărca această traducere de aici:

https://www.scribd.com/document/367761184/Primitive-New-Testament-1745-William-Whiston

Motivaţia evidentă a lucrărilor lui Whiston a fost iubirea sa pentru Biblie, el a susţinut cu tărie „concepţia tradiţionalistă potrivit căreia Biblia este singura sursă infailibilă a istoriei antice”.

În iulie 1708, Whiston a scris atât arhiepiscopului de Canterbury, cât şi celui de York, îndemnându-i să schimbe doctrina Bisericii Anglicane din cauza învăţăturii false despre Trinitate, aşa cum era aceasta prezentată în Crezul lui Atanasie. Bineînţeles că el a fost sfătuit să fie prevăzător. Totuşi, Whiston a persistat. „Am studiat aceste probleme în profunzime, a spus el, şi sunt cu desăvârşire convins că Biserica Creştină le-a prezentat de mult timp, folosind o înşelătorie crasă; dar, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, şi dacă îmi va sta în putere, ea nu va mai înşela.”

Newton se temea că Whiston îşi va pierde poziţia pe care o avea în societate şi în învăţământ, însă acesta din urmă era nepăsător. După ce şi-a cristalizat convingerile antitrinitariene, el a scris un pamflet în care şi-a prezentat concepţiile. Dar, în august 1708, Universitatea Cambridge a refuzat să-i acorde dreptul de a tipări acest material, care era considerat neortodox.

În 1710 Whiston a fost acuzat că preda o doctrină contrară credinţei Bisericii Anglicane. El a fost găsit vinovat, destituit din funcţia de profesor şi alungat din Cambridge. El a părăsit Biserica Anglicană în 1747.

Deşi concepţiile lui antitrinitariene erau apropiate de cele ale lui Whiston, Newton nu s-a ridicat în apărarea prietenului său, doar în 1754, cercetările biblice în care Newton demasca Trinitatea au fost în sfârşit publicate — la 27 de ani de la moartea sa. Dar acestea nu-i mai puteau fi de nici un folos lui Whiston, care murise cu doi ani înainte. Înainte de a muri, Whiston şi-a pus toată energia în slujba scrisului, cea mai importantă lucrare a sa până la data aceea fiind „Primitive Christianity Revived”, în patru volume, Pentru William Whiston, adevărul nu admitea compromisuri, iar convingerile personale erau mai preţioase decât laudele din partea oamenilor. Whiston a fost un erudit onest şi un apărător neînfricat al Bibliei, pe care o considera Cuvântul lui Dumnezeu.

Poate că în prezent bucurându-ne de libertate, de dreptul de a ne exprima liber, ne este ușor să condamnăm erezia trinității sau alte erezii, dar să nu uităm că în trecut au fost oamenii persecutații, unii chiar uciși pentru convingerile lor!

Doar credința în adevărul Bibliei în ciuda tradiției, și altor presiuni i-au ajutat pe aceștia să răzbească, unii au avut prieteni care au acceptat pe ascuns învățătura lor, și în prezent unii le place adevărul, însă nu au putere să se desprindă de cultele eretice, și să își manifeste public credința lor, separându-se de tot ceea ce este necurat și eretic pentru a fi acceptați de Iehova Dumnezeu (2Corinteni 6:14-18).

Fie ca Dumnezeu să le de-a putere ca să iasă din aceste grupări religioase false, ținând minte îndemnul:

“De aceea, „ieşiţi din mijlocul lor, şi separaţi-vă, zice Iehova; şi nu vă atingeţi de ce este necurat, şi Eu vă voi primi; şi vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fice, spune Iehova-Atotputernic”2Corinteni 6:17-18, SCC.