Martorii lui Iehova pretind că sunt singura religie adevărată, că ei au forma de închinare  corectă, că ei reprezintă: restabilirea adevăratului creştinism. Ei mai susţin că după moartea apostolilor, în jurul anului 100 e.n. creştinismul a deviat şi a degenerat într-un creştinism apostat.

Ei îşi bazează teoria pe înţelegerea greşită a parabolei cu grâul şi neghina, în care se descrie lucrarea Domnului de a semăna sămânţă bună, dar în grâul semănat de Domnul Isus (creştinismul adevărat), ulterior Vrăşmaşul a semănat neghină (creştinismul fals).

Această stare în opinia martorilor a durat până 1918, căci după o cercetare din anul 1914-1918, Domnul Cristos a lepădat creştinătatea (neghina) şi a ales în anul 1918, grupul studenţilor în Biblie, care ulterior a ajuns Organizaţia Martorii lui Iehova ca fiind poporul Lui aprobat. Conform cu învăţătura martorilor, după cum se afirmă în W 1/2 1983, p.11-17; W 2000 15/10 p.26, secerişul a început în anul 1919 (W 1/5 1993 p.13, par.11), iar tot în anul 1919, martorii au spune că Isus şi-a scos poporul din Babilon în 1919, după cum se spune în W 1/12 1991 p.13: „Iar în 1919 Babilonul cel mare şi-a încetat complet dominaţia asupra poporului lui Dumnezeu.” 

Pretenţia acestei organizaţii este că ea a restabilit adevăratul creştinism din vremea apostolilor. Să examinăm aceste pretenţii, în lumina Cuvântul lui Dumnezeu, după cum urmează:

  • Au existat creştini între anul 100 şi 1870 e.n.?
  • Au existat adunări conduse de Cristos între 100-1870 e.n.?
  • A existat sclavul fidel între 100-1870 e.n.?
  • Au existat oameni salvaţi, răscumpăraţi, între anii 100 – 1918 e.n.?
  • Au devenit studenţii în Biblie poporul lui Dumnezeu din anul 1919?
  • În prezent pot exista creştini în afara Organizaţiei Martorii lui Iehova?

 

 

Au existat creştini între anul 100 şi 1870 e.n.?

Martorii lui Iehova spun că au existat creştinii, numiţi de ei ‚clasa grâului’, în cartea: În cartea „Martorii lui Iehova Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu”, la p.44, se spune: „Aşadar adevăratul creştinism nu a fost niciodată complet înăbuşit”. Ei mai spun că nu pot spune cu siguranţă, cine a fost grâul pe parcursul secolelor.

Iar anul 1870 e.n. este data când Russell împreună cu alţi cunoscuţi au format un grup de studiu Biblic. Astfel începutul lucrării lui Russell, primul preşedinte ale Sociteăţii Turnului de Veghe, este considerat începutul restabilirii creştinismului, când prin el au început să se elimine doctrinele aşa zis: „babilonice”.

Pe de altă parte WTS [în acest material, peste tot WTS este prescurtarea lui Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania], recunoşte că pe parcursul celor aproape 2000 de ani de creştinism a existat o ‚clasă a grâului’ descrisă în Matei 13:24-30,Matei 13:36-42 (BC[1]): „Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, deci, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei, deci, să mergem s-o smulgem?” „Nu” le-a zis el „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu...Atunci Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.” El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună, este Fiul omului. Ţarina, este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina, sunt fiii Celui rău. Vrăjmaşul, care a semănat-o, este Diavolul; secerişul, este sfârşitul veacului; secerătorii, sunt îngerii. Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilorAtunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă”.

Domnul Isus dă o parabolă, în care compară această lume (nu adunarea Sa aşa cum interpretează martorii) cu o ţarină, cu un câmp, în care El plantează sâmânţă bună, sămânţă care reprezintă pe creştini numiţi de El aici: „fiii împărăţiei” şi „cei neprihăniţi” în NW: „fii regatului” şi „cei drepţi”.

Acest tip de oameni nu sunt distruşi după ce Vrăjmaşul seamănă neghină, ci grâul care îi reprezintă pe creştini, creşte împreună cu neghina (zizania), adică fiii celui rău. Separarea între grâu şi neghină se face la sfârşitul epocii sau al sistemului, nu din 1919 cum susţin martorii, deoarece această lucrare se face când are loc strângerea grâului în grânar, respectiv în regatul Tatălui, şi neghina este arsă.

Aceasta parabolă a lui Isus nu permite o interpretare de tipul: creştinismul adevărat se întrerupe în 100 e.n. şi renaşte în 1870 e.n. WTS înterpretează că grâul sunt creştinii adevăraţi de pe parcursul secolelor. În acest caz, grâul reprezintă creştinismul ca grup, semănat sau introdus de Însuşi Domnul Isus. Grâul semnat de El este acelaşi grâu cu cel cules de îngeri la sfârşit. Dumnezeu Tatăl nu poate permite să intre în grânarul Lui (Regatul Lui) un alt tip de grâu.

O învăţătură importantă al Martorilor lui Iehova este că, după ce apostolii au murit la sfârşitul primului secol după Cristos, o apostazie sa dezvoltat, producătoare de imitaţie de creştini (neghină: creştini falşi) care a dus în final în sec. IV la existenţa Biserici Romano-Catolică.

Cu toate acestea, pe de altă parte Turnul de Veghe spune, că au existat întotdeauna adevăraţi creştini pe pământ de la moartea ultimului apostol creştin, până la apariţia lui Charles Taze Russell şi a asociaţilor săi. În cartea „Proclamatori”, p.44, se spune: „Aşadar adevăratul creştinism nu a fost niciodată complet înăbuşit”.

Această parabolă arată că la puţin timp după ce Cristos a iniţiat creştinismul, cel rău a introdus între creştini fiii lui, mascaţi în creştini [neghina, mai corect tradus: zizania o plantă care seamănă cu grâul]. Ceea ce este intersant la această parabolă este că neghina (zizania) conform parabolei nu este plantată în congregaţie, aşa cum susţine WTS, ci în lume. Să nu uităm ţarina este LUMEA lui Satan, şi nu congregaţia lui Cristos. Atât grâul cât şi neghina trăiesc pe pământ în lume, însă concregaţia Sa, Cristos o păstrează curată de păcat prin disciplina descrisă în Biblie (1Corinteni cap. 5; 2Ioan 9-11). Atunci când păcatul nu este scos din ea, Cristos i-a lampadarul acelei congregaţii (Apocalipsa 2:5), iar aceea congregaţie îşi pierde statutul de corp al lui Cristos, sau de congregaţie din poporul lui Dumnezeu.

Astfel această parabolă nu susţine ideea că neghina a intrat în adunare, apostaziind adunarea, cât mai degrabă pe lângă grâu a existat şi neghină, adică pe lângă un creştinism autentic a îneput să existe la puţin timp după înălţarea Sa la cer şi creştinism fals, însă ambele tipuri de creştinism au existat paralel în această epocă, adică că exista atât adunarea lui Dumnezeu, cât şi adunarea celui rău, în adunarea lui Dumnezeu, nu a putut accepta neghina, ci Cristos îşi inspectează adunarea şi o curăţă (Apocalipsa cap. 2,3; Efeseni 5:15-17).

În concluzie, la această parabolă, Domnul Isus a iniţiat creştinismul, ulterior cel rău a ridicat un creştinism fals, acest creştinism fals nu a eliminat creştinismul adevărat, înăbuşindu-l pe deplin. Ci totdeauna paralel cu creştinismul corput a existat şi cel fidel Domnului Isus, paralel cu biserica anticristului, cea falsă a existat biserica lui Cristos.

Martorii mai aduc argumetul din Fapte 20:29-30„Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor”. Da această profeţie a lui Pavel este reală, chiar din primul secol a existat grupruri desprinse din creştinism care au devenit secte, dar aceasta nu însemnă că întregul creştinism urma să fie păcălit de lupi răpitori. Textul nu susţine că toţi creştini urmau să cadă în erezie.

Dacă au existat creştini între 100 e.n. şi 1870 e.n. după cum recunoaşte şi WTS prin învăţarea despre ‚clasa grâului’, întrebările care se ridică, este: cine erau aceştia? Ce crez au avut aceştia? Cum au putut fi salvaţi fără Turnul de Veghe? Cum au putut cunoaşte adevărul fără canalul lui Dumnezeu? Cum au putut fi congregaţia lui Isus dar fără organizaţia martorilor?

Dar problema nu este doar că au existat creştini pe parcursul timpului; ci, că a existat însuşi adunarea (ekklesia) lui Cristos, fondată de El, şi care va rămâne până la venirea Lui, când o va răpi la cer (1Tesaloniceni 4:14-17). De aceea, să vedem dacă Biblia susţine că adunarea lui Cristos nu s-a pierdut de lungul istoriei.

 

Au existat adunări conduse ce Cristos, între 100-1870 e.n.?

Poate ni se pare surprinzător să gândim că adunarea (numită şi biserica, congregaţia) lui Cristos în esenţa ei s-a păstrat de la Cristos încoace şi că ea în totalitatea ei, niciodată nu a căzut în apostazie după anul 100 e.n.! Ca apoi ‚chipurile’ Russell de la 1870 e.n. să o reînvie, şi ca astfel martorii să restabilească din nou adevăratul creştinism.

Domnul Isus Cristos declară personal un adevăr despre existenţa adunării Sale când spune despre durabilitatea Sa în Matei 16:18„Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros) şi pe această piatră (Greceşte: petra) voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Iar despre existenţa ei până când El va veni, El spune în Matei 28:19-20„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile...Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”.

Iată NIMIC nu poate birui adunarea zidită de Cristos, nici apostazia, nici papii, nici invazia păgânilor, nici persecuţiile... Nu este minunat acest lucru! Este ce mai sigur organism de pe pământ, nici Locuinţa Morţilor nu o poate birui! Ba mai mult, creştinii care formează adunarea fac discipoli, botează şi învaţă poruncile Domnului. Cât timp fac ei această lucrare? Până la sfârşitul acestui sistem. Cât timp există şi durează adunarea lui Dumnezeu pe pământ? Din momentul înfiinţării de câtre omul Cristos, şi până la revenirea Sa în glorie (1Tesaloniceni 4:15-17; Efeseni 5:25-27). Nu există întrerupere? Numai dacă Cristos a minţit! Însă Domnul Cristos este Adevărul (Ioan 14:6), El nu poate să mintă!

Având în vedere că Organizaţia Martorii lui Iehova nu există în toată această perioadă de la înfinţarea adunării până la revenirea Domnului, ei nu poate revendica că ei sunt adunarea!

Iată conform afirmaţilor lui Cristos, a existat adunarea în tot acest timp, şi există. Clasa grâului şi adunarea zidită de Cristos, continuă să existe de atunci, printr-o linie neîntreruptă. Astfel, în orice timp Dumnezeu a avut pe pământ, credincioşi care trăiau o viaţă sfântă, o viaţă în unire cu Capul şi în dragoste între ei, precum şi care se adunau împreună ca trup al lui Cristos, pentru rugăciune, învăţătură, părtăşie, cina Domnului etc.

Pe lângă biserica catolică care a început să existe din sec. IV e.n. au existat adunări mai mari sau mai mici, care au păstrat curăţia în Cristos, de multe ori persecutate, numele la unele probabil nici nu le ştim, pentru că vrăşmaşul a încercat să le şteargă existenţa şi evidenţa istorică, dar totuşi nu doar Biblia confirmă această linie neîntreruptă de creştinism, ci şi istoria. Adunările care au existat pe lângă mişcarea catolică pe parcursul timpului scurs de la apostoli până în prezent indică că chiar dacă creştinismul oficial s-a corupt, Dumnezeu a ridicat adunări subterane de creştini care au păstrat o viaţă curată. Indifernt cum îi porecleau vrăşmaşii lor.

Dragă Martor al lui Iehova, faci tu parte din adunarea lui Cristos care este corpul Lui şi din care fac parte toţi cei născuţi din Dumnezeu indiferent de număr, nu doar 144.000?

[Referinţe scripturale: Ioan 17:20-24; Fapte 2:38-46; 1Corinteni 12:13; Efeseni 1:1,Efeseni 1:13,Efeseni 1:22-23; Efeseni 4:1-6; Coloseni 1:18,Coloseni 1:24; 1Petru 1:1-4; 1Ioan 3:8-10; 1Ioan 5:1,1Ioan 5:4; Apocalipsa 1:5-6; Apocalipsa 2:7,Apocalipsa 2:10,Apocalipsa 2:17,Apocalipsa 2:26-27; Apocalipsa 3:12,Apocalipsa 3:21].

Adevărata biserică este cea care este compusă din pietre vii, din creştini născuţi din Dumnezeu (1Petru 1:1-3,1Petru 1:22-23; 1Petru 2:5). Totalitatea oamenilor născuţi din Dumnezeu, cei care sunt mădulare ale Domnului la ora actuală şi care trăiesc pe pământ, constituie adunarea lui Cristos de pe pământ.

Dumnezeu când priveşte pe pământ El nu i-a în seamă, cultele create de oameni, de teologi, de conducători religioşi, El nu i-a în seama numele de confesiuni, nume puse de oameni, ca catolici, ortodocşi, anglicani, reformaţi, lutherani, baptişti, penticostali, etc.

El nu vede decât două tipuri de oameni: grâu şi neghină, drepţi şi nedrepţi, copii ai lui Dumnezeu şi copii ai celui rău, fraţi cu Cristos, şi cei care nu sunt fraţi cu El, adunarea Lui şi adunarea celui rău.

Dragă cititor tu din care faci parte? Nu uita, nu există al treilea grup conform Bibliei, nu există asociaţi ai copiilor lui Dumnezeu sau ai corpului lui Cristos! Există doar copii ai lui Dumnezeu şi fraţi cu Isus, nu asociaţi de ai lor.

Obsearvă afirmaţile exclusive ale cărţilor Noului legământ:

Din Biblie reiese că toţi creştinii sunt fii ai lui Dumnezeu adoptaţi prin Spirtul Sfânt, nu numai 144.000, cum spune Turnul de Veghere (Uniţi p.112,113), de pildă în Romani 8:14 NW se spune: „Căci TOŢI ( nu doar 144.000) cei care sunt conduşi de spiritul lui Dumnezeu, aceştia sunt fii ai lui Dumnezeu.” (vezi contextul: v.14-18). Deci nu numai 144.000 pot fi copii ai lui Dumnezeu, ci toţi creştinii sunt fii lui Dumnezeu, iar dacă unii nu sunt conduşi de Spiritul Sfânt, aceştia nu sunt creştini deoarece în Romani 8:9 se precizează: „…dacă cineva nu are spiritul lui Cristos, acela nu îi aparţine.” Deci ai Spiritul Sfânt, eşti ai lui Cristos, nu-l ai, nu îi aparţini lui Cristos, deci nu eşti creştin.

Acelaşi lucru este subliniat în Galateni 3:26 NW, care este un text foarte clar, chiar şi pentru un copil mic, dar cum se face că singurul canal de comunicare al lui Dumnezeu şi anume conducerea Turnului de Veghere, nu-l înţelege, aici se spune: „De fapt, TOŢI sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa voastră în Cristos Isus.” Prin urmare dacă crezi în Isus Cristos eşti Fiu al lui Dumnezeu, iar dacă nu eşti fiu al lui Dumnezeu înseamnă că nu crezi în Isus şi atunci nu eşti creştin şi nu vei primi viaţa veşnică (Ioan 3:16,Ioan 3:36). De aceea alege: ori crezi în Isus şi atunci eşti Fiu al lui Dumnezeu, având speranţa cerească, căci aceasta este speranţa pentru Fii lui Dumnezeu (Romani 8:14-17), ori nu eşti Fiu al lui Dumnezeu şi atunci nu crezi în Isus?

Tot la fel stau lucrurile şi cu naşterea din nou sau din Dumnezeu, deoarece Biblia precizează că numărul celor care se vor naşte din nou, nu este limitat; ci, după cum se spune în Ioan 1:12-13„Dar TUTUROR (nu doar 144.000) celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu ,care au fost născuţi…din Dumnezeu”, deci poate cu adevărat ca cineva să creadă în Isus Cristos şi să nu fie născut din Dumnezeu? Nu! Căci TUTUROR li sa dat acest drept. Iar cine este născut din nou sau din Dumnezeu, are speranţă cerească după cum reiese din 1Petru 1:3-4.

Un alt text biblic care arată ceva similar este 1Ioan 5:1 unde se precizează: „ORICINE (nu doar o turmă mică) crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu…” dacă cineva nu este născut din Dumnezeu, înseamnă că nu crede cu adevărat în Isus, căci toţi care exercită o credinţă autentică în Isus, Unsul lui Dumnezeu sunt şi născuţi din nou. Căci în momentul când crezi că Isus a murit pentru tine şi că este Răscumpărătorul tău, devenind Domnul tău, primeşti Spiritul Sfânt care te ajută să omori faptele cărnii şi să rodeşti faptele spiritului (Efeseni 1:13-14; Galateni 3:26-29). De fapt, dacă nu eşti născut din Dumnezeu nu poţi birui lumea, şi atunci lupta ta cu păcatul este zadarnică (1Ioan 5:4).

Acelaşi lucru spune Biblia şi despre fraţii lui Isus Cristos care nu sunt numai cei 144.000 din Apocalipsa 14:1-5, care sunt o clasă specială în cer, ci toţi care fac voia lui Dumnezeu (Matei 12:50; Marcu 3:35;), deci alege: ori faci voia lui Dumnezeu şi atunci eşti frate cu Cristos având speranţa cerească (Evrei 2:11; Evrei 3:1), ori nu eşti frate cu Cristos, dar atunci înseamnă că nu asculţi de Dumnezeu (Luca 8:21), ce alegi?

Dragă cititor, raportându-te la Cristos şi la cuvintele Lui, ce eşti tu? Eşti tu frate sau soră a lui Cristos, sau nu? Cum te raportezi tu la cuvintele Lui?

În Matei 12:50, Isus spune: „Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este fratesoră şi mamă.” Întreabă-te dragă cititorule, eşti frate cu Cristos? Dacă nu, atunci însemnă că nu faci voia lui Dumnezeu. Gândeşte-te bine, teoria WTS susţine că doar 144.000 sunt fraţi cu El, Biblia arată că „oricine” poate fi frate, soară sau mamă a Lui.

Însă deoarece Congregaţiile Martorilor lui Iehova sunt constituite din oameni care nu sunt născuţi din nou, din aşa numiţii: ‚alte oi’ sau ‚marea mulţime’, nu putem spune că ele sunt adunarea lui Cristos!

Scriptura precizează clar, că ‚alte oi’ nu sunt oamenii veniţi în organizaţie din 1935, de fapt ar fi absurd ca Domnul Isus să facă referire într-o cuvântare din sec. I e.n. din Palestina, la o aderare într-o organizaţie americană cu sediul în Broklin - New York începând cu anul 1935!

Isus s-a referit la oamenii naţiunilor care după Penticosta, unindu-se cu evreii care era deja oile din staul, staulul reprezentând poporul lui Dumnezeu de atunci (vezi Ioan 10:1-15), vor forma un singur corp al lui Cristos (Efeseni 3:5-6). Şi atât oile (evreii) cât şi alte oi (oamenii naţiunilor) devenind creştini toţi, vor forma o singură turmă, şi Isus va fi singurul păstor. De fapt, cum pot cei din cer cu cei de pe pământ să fie în final o singură turmă!?

Iar ‚marea mulţime’ este o clasă de creştini ce apare doar în necazul cel mare, după ruperea celui de al şaselea sigiliu (Apocalipsa 6:12-7:8). Ei sunt văzuţi în cer, în faţa tronului de Ioan, slujind în „naos” (templu = sfânta şi sfânta sfintelor) unde slujeau preoţii, nu în curţile templului (în greceşte: „hireon” = restul structurilor şi şi curţile adiacente din templu) unde susţine WTS că slujesc din 1935.

Deci martorii lui Iehova au o problemă gravă, ei nu numai că nu pot pretinde exclusivitatea în ce priveşte adunarea creştină, adunare care a existat pe parcursul istoriei, dar ei nefiind din trupul lui Cristos nu sunt adunarea lui Cristos. Problema mai gravă este că ei blamează adevăratul popor al lui Dumnezeu, cel care îşi are originea de la Cristos, fiind grâul semămat de Domnul şi adunarea pe care nici Locuinţa Morţilor nu o poate birui. Pe lângă toate acestea, aşa zisul ‚sclav fidel’ de la martori este în afara scalvului fidel biblic care a existat de la Cristos încoace.

 

A existat sclavul fidel între 100-1870 e.n.?

Fără a identifica sclavul [identificare pe care o puteţi găsi în broşura: „Despre sclavul fidel şi prevăzător”], voi spune că WTS recunoaşte că pe parcusrul istoriei a existat un sclav fidel. Un sclav care există de pe vreme lui Isus, până când va reveni El, conform cu Matei 24:45-51.

În W 15/5 1995 p.16, par.5 se spune: „Referitor la clasa <sclavul fidel şi prevăzător> a existat şi a slujit de-a lungul secolelor care au urmat după ce au murit apostolii Stăpânului Isus Cristos, nu avem un document istoric clar. Se pare că o generaţie a clasei <sclavul> o hrănea pe următoarea generaţie a acesteia (2Timotei 2:2).”

Deci martorii cred că pe parcursul secolelor a existat o clasă a ‘grâului’ (Matei 13:38), de ‚creştini unşi’ care au existat pe parcursul timpului, şi care avea şi statul de ‚sclav’ care dă hrană spirituală.

Problema care se ridică este următoarea: au căutat studenţii în biblie această clasă? Au încercat să vadă care este? Să asculte de ea? Dacă acceptăm că această clasă în sec XIX au fost unii lideri adventişti cu care a colaborat Russel, cum ar fi Jonas Wendell; George Stetson şi Geroge Storss sau alţii (vezi JV[2] p.45), căci în cartea în JV p. 40 şi 120 se precizează despre Russel„mărturisesc că sunt îndatorat adventiştilor, precum şi altor confesiuni…A recunoscut deschis că le era îndatorat altora, care au contribuit personal şi în diferite moduri, pentru a-l ajuta să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu.” De ce Russel i-a părăsit? De ce nu a ascultat de ei? Să spunem că ei au făcut greşeli grave sau abateri de la Scriptură. Atunci de ce conducerea martorilor îi condamnă pe unii martorii care au plecat din Organizaţie din motive doctrinale, numindu-i apostaţi? Dacă ei înşişi au părăsit nişte oameni care sau abătut de la Scriptură? Dacă ei au părăsit „sclavul” care a existat la ora aceea prin care însuşi Russel a fost hrănit, pe motiv de nemulţumire, atunci de ce suntem numiţi apostaţi dacă la ora actuală părăsim învăţătura conducerii martorilor şi o considerăm că sa abătut de la Scriptură?

Dacă Russel şi alţii au părăsit oamenii cu care a colaborat la revista „Herald of the Morning” datorită unei dispute despre doctrina răscumpărării (vezi JV p.47) atunci şi noi actualmente dacă părăsim Turnul de Veghe, de ce ni se pune eticheta de apostaţi şi eretici?

De fapt observaţi ce au susţinut studenţii în Biblie în anul 1920, la doi ani după aşa zisa aprobare a Domnului din 1918: „Simplul fapt ca El (Iehova Dumnezeu) continuă să folosească Societatea drept canal, nu înseamnă că alţii care nu sunt de acord cu Societatea nu deţin adevăr. Ei pot sa deţină mult adevăr. Noi nu intram în certuri cu cineva care doreşte să caute adevărul prin alte canale. Nu vom refuza să tratam pe cineva ca şi frate, pentru că el nu crede ca Societatea este canalul Domnului.”  - Watch Tower, April 1, 1920, page 100.

Acestă idee că Dumnezeu se foloseşte şi de la grupări şi lideri, învăţători religioşi, în afara Societăţii, şi care nu sunt în acord cu interpretările WTS este considerat în prezent de WTS o erezie şi apostazie.

Cum a putut Domnul Isus să aprobe pe studenţi ca singur popor al Său, când aceştia acceptau şi alte grupări ca având adevărul, chiar susţineau că aceştia pot deţine „adevăr mult”, ba mai mult, îi trata pe aceştia ca fiind fraţi! Însă mai târziu să le dezaprobe învăţătura, că alţi au adevăr mult, se schimbă cumva Cristos? Sau mai degrabă teoria cu anul 1918 este o scorneală pur umană care a venit mult mai târziu şi care chiar încalcă crezul studenţilor că şi alţii au adevărul?

Dar să vedem în continuare:

 

Au existat oameni salvaţi, răscumpăraţi, între anii 100 – 1870 e.n.?

Cu siguranţă că în această perioadă au existat oameni salvaţi şi răscumpăraţi, deoarece în această perioadă au existat creştini autentici.

Astfel fără sclavul de la martori, fără Turnul de veghe, ei au înţeles Biblia, au fost salvaţi, au înţeles adevărul, au putut fi spălaţi, sfinţiţi, iertaţi de păcate, îndreptăţiţi fără Organizaţia Martorii lui Iehova. Au putut devenii: fii ai lui Dumnezeu, fraţi cu Cristos, mădulare din corpul lui Cristos, născuţi din apă şi Spirit, fără WTS. Ei au primit viaţa veşnică când au crezut în Isus nu într-o organizaţie (Ioan 3:36), şi vor moşteni împreună cu Cristos regatul cerurilor.

Iată orice lucru ce face parte din viaţa creştinului şi din intrarea în regatul lui Dumnezeu, se poate obţine de la Dumnezeu, doar prin Cristos şi Spiritul Sfânt (Coloseni 2:9-10; 2Petru 1:3), dar fără Organizaţia Martorilor lui Iehova.

Ne întrebăm atunci singuri, dacă putem obţine totul de la Dumnezeu, doar prin Cristos şi Spiritul Sfânt, potrivit cuvintelor Domnului din Biblie, ce s-au aplicat într-o persioadă de 1800 în creştinism fără organizaţie, atunci PENTRU CE MAI AVEM NEVOIE DE ORGANIZAŢIE?

Teoria WTS este că până în 1918, Dumnezeu a salvat oamenii credincioşi din creştinătate, dar din 1918, nu o mai face, că a ales pe studenţii în Biblie (grup ce ulterior şi-a pus numele de Martori ai lui Iehova), ca popor al Lui. Există vreo dovadă în Biblie că Domnul Isus a venit şi a inspectat creştinătatea, a respins-o şi apoi a ales studenţii în Biblie? Nici un argument biblic adus de martori nu susţine aşa ceva!

Ba mai mult, dacă studenţii în Biblie cu doctrinele şi crezul de atunci (1918) a fost ales de Domnul, de ce acest popor ales şi aprobat de Capul congregaţiei, şi-a schimbat ulterior în mare parte doctrinele, şi chiar numele organizaţiei?

Domnul poate dezaproba uneori sau lepăda ulterior poporul Său dacă se abate de le căile Lui aprobate de El!

Exemplul Israelului este concludent, care un timp a fost aprobat, apoi lepădat. Dacă spunem prin absurd că Isus a aprobat pe „Studenţii Bibliei”, aceasta nu implică automat că i-a aprobat pentru eternitate, dacă ei şi-au schimat ulterior trăirea sau învăţăturile, există totdeauna riscul ca Domnul ulterior să-i dezaprobe.

Chiar dacă am spune că Isus a aprobat pe „Studenţii în Biblie”, nu înseamnă că i-a aprobat pe „Martorii lui Iehova”! Dacă Domnul i-a aprobat, Isus nu putea să aprobe zeci de doctrine, dintre care unele importante, ca ulterior conducerea martorilor să le considere false. Nu este posibil ca acelaşi Domn să aprobe anumite doctrine, ca apoi ulterior, pentru acelaşi doctrine, acelaşi Domn, să îi exclude prin intermediul bătrânilor pe martori în zilele noastre!?!

De pildă, unii studenţii au participat în 1914-1918, la primul război mondial, nu au folosit decât foarte rar Numele de Iehova, au crezut că ‚marea mulţime’ este o clasă cerescă, au acceptat şi alte grupuri religioase ca au adevărul, au aceeptat vaccinurile pe bază de sânge, până în 1945 au acceptat transfuziile de sânge, etc. actualmente aceste lucruri sunt motive de excludere. Oare cum acelaşi Domn atunci apsobă, acum respinge şi exclude? Oare s-a schimba Cristos? Evrei 13:8„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”

Ori studenţii erau greşiţi şi atunci Domnul nu i-a aprobat, ori ei erau corecţi şi atunci Domnul i-a lepădat ulterior când s-au abătut de la doctrina corectă stabilită de Russell.

Să analizăm în continuare aşa numitele argumente scripturale:

 

Au devenit studenţii în Biblie poporul lui Dumnezeu din 1918?

Prin doctrina că Isus a revenit în 1914, şi-a început prezenţa, a fost întronat, şi a inspectat între 1914-1918 creştinătatea, care era poporul Lui, iar în 1918 el alege pe studenţii în Biblie (ulterior Martorii lui Iehova) ca fiind poporul Lui, şi îl scoate pe acest popor de sub completa influenţă a Babilonului cel mare în 1919, experimentând o adevărată înviere şi restabilire spirituală în 1919.

Acesta este unul din raţionamentele pentru care Martorii lui Iehova se considera în prezent singurul popor al lui Dumnezeu.

Însă WTS are câteva greşeli majore şi fundamentale, una dintre ele, este aplicarea împliniri unor profeţii mai repede de cât se vor împlini în realitate, un fel de devansare în timp. Aceasta este una din greşelile majore şi fundamentale în interpretaria profeţilor de către WTS. Astfel, DEVANSAREA în TIMP a PROFETIILOR şi aplicarea asupra Organizaţiei loR când de fapt se referă la Israelul natural, sau la altceva, sunt sursa multor probleme, multor erori doctrinare.

Am analizat doctrina despre anul 1914 în broşura: „Susţine Biblia anul 1914?”, şi am văzut că ea nu este o doctrină Biblică; ci, una umană, care chiar contrazice Biblia din mai multe puncte de vedere [cei ce nu au citit acestă broşură, rugămintea mea este s-o citească].

Rămâne de analizat în continuare câteva profeţii pe care WTS se bazează pentru a-şi susţine teoria de mai sus, cum este de pildă Maleahi 3:1-3; 1Petru 4:17; Apocalipsa cap. 17,18, Ioel 2:28-32; Fapte 2:16-21; şi altele. Să analizăm deci profeţia din Maleahi 3:1-4 (NW – 2006):

„Iată că îl trimit pe mesagerul meu, iar el va pregăti calea înaintea mea. Şi, pe neaşteptate, va veni la templul Său adevăratul Domn, pe care-l căutaţi, şi mesagerul legământului, în care vă găsiţi plăcerea. Iată! El va veni negreşit”, spune Iehova al armatelor. „Dar cine va suporta ziua venirii sale şi cine va sta în picioare când se va arăta el? Căci el va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului. El va sta ca un topitor şi ca un purificator al argintului şi-i va purifica pe fiii lui Levi. Îi va purifica aşa cum se purifică aurul şi argintul şi Iehova va avea un popor care îi va aduce o ofrandă în dreptate. Ofranda lui Iuda şi a Ierusalimului îi va fi plăcută lui Iehova, ca în zilele de demult, ca în anii de odinioară.”

Această profeţie s-a împlinit în primul secol, după cum stă ca mărturie însuşi mărturia N.T. din următoarele pasaje: Matei 3:3-4; Matei 11:12-14; Matei 17:10-13; Marcu 1:2-4; Marcu 9:11-13; Luca 1:15-17,Luca 1:76-79; Ioan 1:23.

Problema nu este cu prima împlinire a profeţiei; cu care sunt de acord toţi teologii, şi WTS; ci, problema este cu împlinirea modernă.

WTS susţine că această profeţie s-a împlinit din nou în 1918, când se interpretează că a avut loc, ei susţin: „în 1918, Iehova a venit la templul său spiritual, însoţit de Isus, „mesagerul legământului“ său, pentru a face judecata (Maleahi 3:1; Matei 13:47-50). Sosise în sfârşit timpul ca Stăpânul să-i respingă pe creştinii falşi şi să-l numească pe „sclavul fidel şi prevăzător . . . peste toate bunurile sale”. — Matei 7:22-23; Matei 24:45-47.”  (Re p. 27-32).

Dar să ne întrebăm în mod sincer următoarele:

A venit Iehova însoţit de Isus la templu, adică în creştinătate să facă judecata asupra lor în 1918? Putea oare să-i judece înainte de venirea lui Isus, când va trimite îngerii să despartă grâul de neghină? (vezi Matei 13:28-30,Matei 13:40-42).

A avut loc în 1918 purificarea descrisă prin cuvintele: „Căci el va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului. El va sta ca un topitor şi ca un purificator al argintului şi-i va purifica pe fiii lui Levi. Îi va purifica aşa cum se purifică aurul şi argintul şi Iehova va avea un popor care îi va aduce o ofrandă în dreptate.” ?

Dacă în 1918 ei au fost purificaţi pe deplin şi au adus „o ofrandă în dreptate”, atunci ce a mai căutat sutele de modificări şi corecţi doctrinale de după acel an?

Este clar că nu poate fi vorba de a susţine prin acest pasaj o judecată asupra creştinătăţii în 1918, şi o numire a sclavului fidel peste toate bunurile.

În viitor această profeţie va avea o împlinire când va veni din nou un om în spiritul lui Ilie pentru a împlini profeţia din Maleahi 4:5„Iată! Vi-l trimit pe profetul Ilie înainte de venirea zilei celei mari şi înfricoşătoare a lui Iehova. El va întoarce inima taţilor spre fii şi inima fiilor spre taţi, ca nu cumva să vin, să lovesc pământul şi să-l distrug cu desăvârşire.”

Scopul acestui profet este să pregătească poporul Israel (natural) ca atunci când vine Isus pe norii cerului să-l accepte ca Mesia şi să se întoarcă la Iehova din toată inima (comp. Luca 1:16-17; cu Osea 3:4-5). Acest profet va acţiona în spiritul lui Ilie, care va lucra cu puterea avută în vechime de Ilie Tişbitul şi Ioan Botezătorul. Însă WTS nu recunoaşte o asemenea posibilitate, socotind că Ilie este un grup de oameni – ‚rămăşiţa unsă’ pentru că o astfel de posibilitate ar nărui poziţia lor de autoritate.

Să analizăm în continuare profeţia din 1Petru 4:12-19 (NW – 2006):

„Iubiţii mei fraţi, să nu fiţi tulburaţi de focul din mijlocul vostru, care este spre încercarea voastră, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva ciudat. Dimpotrivă, continuaţi să vă bucuraţi fiindcă sunteţi părtaşi la suferinţele lui Cristos, ca să vă bucuraţi şi să exultaţi şi în timpul revelării gloriei sale. Dacă sunteţi batjocoriţi pentru numele lui Cristos, sunteţi fericiţi, fiindcă spiritul gloriei, da, spiritul lui Dumnezeu, se odihneşte peste voi. Totuşi, niciunul dintre voi să nu sufere ca ucigaş, ca hoţ, ca răufăcător sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dar, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să continue să-l glorifice pe Dumnezeu în numele acesta. Pentru că este timpul fixat ca judecata să înceapă cu casa lui Dumnezeu. Şi, dacă ea începe mai întâi cu noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de vestea bună a lui Dumnezeu? „Şi, dacă cel drept este salvat cu greu, unde se vor arăta la judecată cel lipsit de pietate şi cel păcătos?“ Astfel, cei care suferă după voinţa lui Dumnezeu să-şi încredinţeze sufletul Creatorului fidel în timp ce fac binele.”

Observăm din context că fraza: „Pentru că este timpul fixat ca judecata să înceapă cu casa lui Dumnezeu”, nu se referă la anul 1918, apostolul Petru vorbind atunci, în sec. I e.n. ca fiind o perioadă de judecată, cernere, datorită persecuţiilor şi „focul din mijlocul vostru, care este spre încercarea voastră”. Astfel textul interpretat în context, se referă la judecata lui Dumnezeu din timpul apostolului Petru, care se realiza prin încercări cumplite. Chiar dacă putem aplica fraza „judecata să înceapă cu casa lui Dumnezeu”, la timpurile moderne, mai degrabă în contextul profetic al Bibliei, aceasta va avea loc în viitor, o dată cu instaurarea domniei Fiarei, a anticristului, când acesta va persecuta pe sfinţi 42 de luni înainte de sfârşit, şi va duce la o cernere printre aceştia (Apocalipsa  13:5-7), oricum nu e vorba de anul 1918 în acest pasaj. Nimic din acest pasaj nu sugerează vreo legătură cu anul 1918.

Apocalipsa cap. 17,18, În Apocalipsa 18:1-10 (NW – 2006) se spune: „Apoi am văzut un alt înger care cobora din cer cu mare autoritate. Pământul a fost luminat de gloria lui. El a strigat cu glas tare, zicând: „A căzut! A căzut Babilonul cel Mare şi a ajuns locuinţa demonilor şi ascunzătoarea oricărei duhori necurate şi ascunzătoarea oricărei păsări necurate şi detestate! Căci toate naţiunile au căzut victimă vinului mâniei, vinului fornicaţiei sale, iar regii pământului au comis fornicaţie cu ea şi negustorii voiajori ai pământului s-au îmbogăţit de pe urma puterii luxului ei neruşinat“. Şi am auzit un alt glas din cer care zicea: „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să fiţi părtaşi la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer şi Dumnezeu şi-a amintit de nedreptăţile ei. Faceţi-i cum a făcut ea şi faceţi-i de două ori mai mult, da, de două ori cât a făcut ea. În paharul în care ea a turnat un amestec, să-i turnaţi de două ori mai mult din acest amestec. În măsura în care s-a glorificat şi a trăit în lux neruşinat, în aceeaşi măsură să-i daţi chin şi jale. Căci în inima ei zice neîncetat: «Stau ca o regină, nu sunt văduvă şi nu voi vedea niciodată jalea». Iată de ce într-o singură zi vor veni plăgile ei: moarte, jale şi foamete. Şi va fi arsă complet în foc, pentru că Iehova Dumnezeu, care a judecat-o, este puternic.

Când vor vedea fumul arderii ei, regii pământului care au comis fornicaţie cu ea şi au trăit în lux neruşinat vor plânge şi se vor bate în piept de durere pentru ea, în timp ce vor sta la distanţă de teama chinului ei şi vor zice: «Ce păcat, ce păcat, cetate mare, Babilon, cetate tare, pentru că într-un ceas ţi-a venit judecata!»”

Fără a intra prea mult în detalii despre cine este Babilonul cel mare, scopul acestei borşuri tratează doar problema aprobării unui popor în 1918, şi scoaterea lui din Babilon în 1919.

În acest pasaj nu este vorba de două faze de cădere a Babilonului celui Mare, cum interpretează WTS. 1) Prima fază căderea Babilonului în 1919, iar a doua fază 2) în necazul cel mare, înainte de Armaghedon când Babilonul va fi distrus consumat de foc.

După cum ne-am dat seama din text, acest pasaj vorbeşte de o cădere şi o distrugere a Babilonului într-o singură zi, într-un singur ceas, căci textul precizează: „că într-un ceas ţi-a venit judecata!” Ba mai mult se face un contrast între luxul ei de dinainte şi căderea ei şi distrugerea ei într-un singur ceas, când se spune: „Căci în inima ei zice neîncetat: «Stau ca o regină, nu sunt văduvă şi nu voi vedea niciodată jalea». Iată de ce într-o singură zi vor veni plăgile ei: moarte, jale şi foamete. Şi va fi arsă complet în foc, pentru că Iehova Dumnezeu, care a judecat-o, este puternic.”

Din text rezultă clar, că căderea Babilonului implică turnarea paharului de mânie peste aceea cetate, astfel ideea că în 1919, poporul creştin care era în captivitatea Babilonului a ieşit de sub dominaţia acestuia, ca în viitor Babilonul să fie distrus la distanţă de câteva zeci de ani (poate chiar o sută de ani sau mai mult) este complet străină de textul biblic.

Pe scurt explicaţia la Apocalipsa Cap. 17 şi 18 este:  Babilonul cel Mare este o cetate sau oraş modern, prefigurat de Babilonul antic ‚falnica capitală a caldeenilor’ (Isaia 13:19) şi putem vorbi despre acest oraş care va exista în viitor din două perspective: 1) Babilonul din perspectivă spirituală; 2) Babilonul din perspectivă fizică.

Din punct de vedere spiritual, Babilonul cel mare, este o prostituată un ‚spirit’ demonic, văzut de Ioan în chip de femeie (comp. Zaharia 5:7-11 cu Apocalipsa 17:3-7; Apocalipsa 19:2), care s-a manifestat şi influenţat nu doar Babilonul antic; ci, începând cu turnul Babel, şi continuând cu alte metropole şi oraşe desfrânate, corupte şi care trăiau în lux, cum ar fi: Sodoma şi Gomora, Babilonul antic, Ierusalimul, etc. (vezi Isaia 13:19; Ieremia 23:14; Ezechiel 16:49; Apocalipsa 11:8). Cuvintele lui Isus din Matei 23:35-37 BC, sunt clare: „ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia pe care l-aţi omorât între Templu şi altar. Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi n-aţi vrut!”  Acest spirit numit în Apocalipsa „Babilonul cel mare”, este vinovat de „sângele sfinţilor şi de sângele martorilor lui Isus...fiindcă toate naţiunile au fost induse în eroare prin practicile tale spiritiste. Da, în ea s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ” (NW). Acest spirit se va manifesta în cea mai hidoasă stare sau sistem printr-un ultim oraş care va aduce nelegiuirea la culme, şi de aceea şi numele lui de „Babilonul cel Mare”. Observăm că acest spirit este vinovat de toate relele de pe pământ, ea fiind: „mama prostituatelor şi a lucrurilor dezgustătoare ale pământului”. Însă cu siguranţă că acest spirit-demon, nu a lucrat singur; ci, el a atras alţi demoni, de lăcomie, materialism, violenţă, nedreptate, prostituţie, comerţ, lux, etc. ceilalţi demoni fiind descrişi de Ioan prin cuvintele: „Babilonul cel Mare şi a ajuns locuinţa demonilor şi ascunzătoarea oricărei duhuri necurate şi ascunzătoarea oricărei păsări necurate şi detestate!” (Apocalipsa  18:2).

Acest spirit a manipulat, oameni, regi, comercianţi, şi chiar călărea pe Anticrist, adică pe fiara cu şapte capete şi zece coarne până la o vreme.

Babilonul din perspectivă fizică este un oraş nu ‚imperiul mondial al religiei false’ aşa cum susţine WTS, nici măcar catolicismul cu papalitatea nu este cum susţine adventismul. De unde ştim? Din Biblie este clar, Ioan precizează clar ce este Babilonul cel Mare, când declară: „Femeia pe care ai văzut-o reprezintă cetatea cea mare care are un regat peste regii pământului”.

Babilonul cel mare este un oraş, numit şi „cetatea cea mare”, acest oraş, va stăpânii întregul pământ, oameni de orice limbă, va fi centrul mondial, al comerţului, el va da tonul la modă, finanţe, divertisment, etc. şi va fi liderul mondial în orice lux, desfrâu, stricăciune, păcat şi corupţie. El va manipula însuşi pe Fiara care primeşte toată puterea balaurului adică a lui Satan (Apocalipsa 13:4). După un timp însă, 10 regi (o putere politică considerabilă) vor conspira contra Babilonului (puterii comerciale manifestate în aceea cetate) fiind călăuziţi inconştient de Dumnezeu  pentru a nimici Babilonul cel mare şi a da toată domnia Fiarei, adică anticristului (Apocalipsa 17:12-18).

Babilonul cel mare este un oraş sau cetate, el nu este imperiul mondial al religiei false, deoarece nu reiese de nicăieri o astfel de interpretare fantezistă.

În cartea Apocalipsa (Revelaţia) religia falsă are un reprezentant, un conducător în persoana ‚profetului mincinos’ care are coarne ca de miel, şi care în realitate este un lup în haine de oaie, cu coarne de miel, dar de fapte în realitate este o ‚fiară’ care vorbeşte ca un balaur, numită descriptiv: „profetul mincinos” (Apocalipsa 19:20 NW), şi acţionează pe teren religios amăgind oamenii să se închine şi primească semnul fiarei politice făcând semne şi minuni ca şi profeţii din V.T. sau ca cei doi martori ai lui Isus (comp. Apocalipsa  11:5 cu Apocalipsa 13:13, a anticristului care urmează să vină (1Ioan 2:18[3]), şi care va conduce lumea întreagă timp de 42 de luni (Apocalipsa 13:5).

Fără să intru în prea multe detalii, este clar că interpretarea WTS cu privire la eliberarea poporului din Babilon este o invenţie care nu are de a face cu textul biblic.

În ce priveşte textele din Ioel 2:28-32; Fapte 2:16-21; WTS explică:

Din 1919, Iehova a început să-şi toarne spiritul asupra poporului său într-un mod care amintea de Penticosta din anul 33 e.n. Desigur, în 1919 nu s-a mai vorbit în limbi, nici nu a mai fost un vânt puternic. Din cuvintele lui Pavel consemnate în 1Corinteni 13:8 înţelegem că timpul miracolelor apusese de mult. Totuşi, acţiunea spiritului lui Dumnezeu a fost evidentă în anul 1919, când, la un congres ţinut la Cedar Point (Ohio, S.U.A.), creştinii fideli au fost învioraţi şi au început din nou lucrarea de predicare a veştii bune a Regatului. În 1922, ei au revenit la Cedar Point şi s-au entuziasmat la apelul „Vestiţi, vestiţi, vestiţi Regele şi regatul său!“. Aşa cum se întâmplase în secolul I e.n., lumea a fost obligată să ia aminte la efectele acestei revărsări a spiritului lui Dumnezeu. Fiecare creştin dedicat — bărbat sau femeie, tânăr sau vârstnic — a început să „profeţească“, adică să declare „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu“ (Fapte 2:11). Asemenea lui Petru, ei îi îndemnau pe cei blânzi: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii stricate“ (Fapte 2:40). Cum puteau face acest lucru cei receptivi? Aplicând cuvintele consemnate în Ioel 2:32: „Oricine va invoca numele lui Iehova va scăpa teafăr“ (NW).” W 1998 1/5 p.13-19

WTS recunoaşte că Ioel 2:28-32; Fapte 2:16-21; au o dublă împlinire, în primul secol e.n. la Penticosta şi în timpurile moderne, însă interpretarea lor este că în 1919 s-a împlinit din nou această profeţie. Oare s-a împlinit atunci? Ei explică: „Din 1919, Iehova a început să-şi toarne spiritul asupra poporului său într-un mod care amintea de Penticosta din anul 33 e.n. Desigur, în 1919 nu s-a mai vorbit în limbi, nici nu a mai fost un vânt puternic.” Păi dacă nu s-a vorbit în limbi, dacă nu s-a profeţit, dacă nu au avut loc viziuni, visuri, atunci nu putem vorbi de o împlinire a profeţiei, care spune clar în Ioel 2:28-32 (NW – 2006): „După aceea voi turna spiritul meu peste orice fel de carne, iar fiii şi fiicele voastre vor profeţi. Bătrânii voştri vor avea viseTinerii voştri vor avea viziuni. Şi chiar şi peste servitori şi peste servitoare voi turna spiritul meu în zilele acelea. Voi face minuni în ceruri şi pe pământ: sânge, foc şi coloane de fum. Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge înainte să vină ziua cea mare şi înfricoşătoare a lui Iehova. Oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat. Da, pe muntele Sion şi la Ierusalim vor fi cei salvaţi, aşa cum a spus Iehova, şi în mijlocul supravieţuitorilor, care sunt chemaţi de Iehova”.

Iată o stare descrisă de Ioel (şi de Petru), total diferită de aşa zisul ‚popor restabilit a lui Iehova din timpurile moderne’!

Iată că înainte să vină ziua cea mare şi înfricoşătoare a lui Iehova”, trebuie să aibă loc o restabilire a poporului Israel (contextul din Ioel la el se referă), asupra căruia se va turna Spiritul Sfânt şi darurile Lui (profeţii, vise, viziuni, limbi).

Dacă profeţia nu s-a împlinit în 1919, căci atunci s-a întâmplat nimic din aceste semne, atunci fie se va împlini în viitor, fie se împlineşte în altă parte, nu în Organizaţie; ci, în poporul Israel (Zaharia 12:10), căci pentru creştinii toată perioada de la Penticosta până când va veni „ziua cea mare şi înfricoşătoare a lui Iehova”, experimentează aceste daruri date prin Spiritul Sfânt (comp. cu 1Corinteni 1:7; 1Corinteni 13:10-12; Efeseni 4:11-13).

Domnul Isus rămâne cu adevăraţii Lui discipoli (Matei 28:20), şi îi advereşte prin aceste semne supranaturale şi le dă putere prin aceste daruri să facă lucrarea Lui până la venirea Lui (Marcu 16:15-20; Ioan 14:12), când va veni ceea ce este perfect şi când toţi creştini vor ajunge la o unitate în credină şi cunoştinţă deoarece vor fi răpiţi la cer unde vor experimenta perfecţiunea şi o viaţă fără greşeli (1Corinteni 13:8-12; Efeseni 4:11-13), aceste daruri vor înceta (1Corinteni 1:7; 1Corinteni 13:10-12).

În concluzie, teoria că Domnul Isus a venit în 1914 şi până în 1918 a inspectat creştinătatea nu are un suport biblic, teoria că în 1918 a respins creştinătatea aprobând pe studenţii Bibliei şi că în 1919 i-a scos din Babilonul cel mare este o scorneală pur umană, nimic din Biblie nu face aluzie cel puţin la un astfel de eveniment.

Dragă cititor, orice sectă poate spune că în data xxxx Domnul a respins celelalte grupări creştine şi a ales-o pe a lor. Orice sectă poate folosi textele Maleahi 3:1-3; 1Petru 4:17; Apocalipsa cap. 17,18, Ioel 2:28-32; Fapte 2:16-21; pentru a susţine un anumit special al judecăţii şi aprobării vreunei grupări. Dar nimic din texte nu sugerează aşa ceva.

 

În concluzie, întrebarea care se ridică: A schimbat Domnul Isus poporul Său în anul 1918?

A lepădat Dumnezeu creştinismul născut din El şi a ales grupul studenţilor în Biblie? Care ulterior au devenit Martorii lui Iehova?

Putea oare să lepede Dumnezeu pe unşii Săi şi să aleagă un grup, din care majoritatea sunt aşa numiţii: ‚creştini ne-unşi’? Căci însuşi cuvântul creştin nu se potriveşte pentru marea majoritate a Martorilor lui Iehova, deoarece cuvântul creştin vine de la Cristos care înseamnă „unsul” (Matei 1:16 BCR n.s.), iar creştini, semnifică: ‘unşii’ cu referire la ungerea lor cu Spiritul Sfânt (1Petru 4:14,1Petru 4:16; 2Corinteni 1:21-22).

„Cuvântul "creştin" vine din limba latină populară, de la christianus, derivat de la Hristos, deoarece Iisus/Isus din Nazareth este fiul lui Dumnezeu, şi Mesia. Cuvântul "Hristos", în limba greacă Χριστός Christós, "cel uns", este traducerea din limba ebraică a cuvântului משיח  Moşiach.”

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cre%C5%9Ftin

Ori Martorii lui Iehova cred că doar 144.000 sunt unşi cu Spirit, dintre care doar în jur la 10.000 mai sunt pe pământ (în anul 2009). Însă Biblia nu susţine deloc ideea de creştini unşi şi creştini ne-unşi, care este promovată de Turnul de Veghe, deci conform Bibliei ori eşti creştin şi atunci eşti uns cu Spiritul Sfânt, ori nu eşti uns cu Spiritul Sfânt şi atunci nu eşti creştin.

Dragă cititor dacă eşti sincer gândeşte-te bine, eşti creştin adică uns sau nu eşti?

Chemarea de a fi creştin, de a te salva din această epocă rea, de a fi iertat de păcat, nu este limitată la un număr, ci este  o chemare universală, după cum puteţi observa din următoarele pasaje din Scripturi:

Matei 18:4„De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor”.

Iată oricine se va smeri va fi mare în regatul cerurilor, sau acest sfat a lui Isus a fost valabil doar până în 1918, şi de atunci sună cam aşa: „orice student în Biblie care se va smeri ca un copilaş va fi mare în regatul cerurilor” ???

Luca 9:24„Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui”. Să înţelegem că din 1918, doar studenţii în Biblie îşi pot pierde viaţa pentru Cristos ca astfel să-şi salveze sufletul?

Luca 14:27„Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu”.

Oare acest sfat a lui Isus a fost valabil doar până în 1918 pentru oricine, iar din 1918, este valabil pentru „orice student în Biblie”, iar din 1931, pentru „orice martor al lui Iehova”? Însă, pentru creştinii care nu sunt în organizaţie nu mai este valabil din 1918, deoarece ei nu mai pot fi discipoli aprobaţi de Isus?

Ioan 3:15-16„pentru ca oricine [nu doar martori] crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine [nu doar din organizaţie] crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”.

Ioan 3:18-21Oricine [nu doar martorii] crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.  Căci oricine face răul, urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

Ioan 3:36„Cine [nu doar martorii] crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Ioan 6:40„Voia Tatălui meu este ca oricine [nu doar cei din organizaţie] vede pe Fiul şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Ioan 6:45„În proroci este scris: „Toţi [nu doar cei 144.000] vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine”.

Ioan 12:46„Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine [nu doar cei din organizaţie] crede în Mine, să nu rămână în întuneric”.

Romani 10:11„după cum zice Scriptura: „Oricine [nu doar martorii] crede în el, nu va fi dat de ruşine.”

În final putem spune că au existat creştini adevăraţi între anul 100 şi 1870 e.n., chiar adunări creştine unite cu Capul.

Putem spune că învăţătura potrivit căreia Cristos a lepădat creştinătatea şi a ales grupul de studenţi ai Bibliei, este nebiblică, şi că adevăratul popor a lui Cristos nu este nici creştinătatea, nici martorii; ci, sunt cei unşi cu adevărat de Spiritul Sfânt. Unşi nu pe baza încadrării într-o epocă ‚înainte de 1935’ sau după, ci pe baza unei lucrări reale a Spiritului Sfânt în ei.

Astfel poporul lui Dumnezeu, de la Cristos încoace, este şi a fost toţi cei născuţi din Dumnezeu, însă ceea ce trebuie să caute oamenii nu este poporul lui Dumnezeu, ci pe Dumnezeu. Dacă caută poporul lui Dumnezeu, ei fac un idol din acesta. Ei nu trebuie să caute corpul lui Cristos, ci pe Capul, şi ulterior după cei ei ajung să Îl cunoască pe Cristos nu informaţii despre Cristos, ci pe El printr-o relaţie cu El, Cristos, îi va adăuga adunării Sale (Fapte 2:38-47).

Putem fi siguri că Dumnezeu nu şi-a lepădat poporul şi nu a ales altul desorece ce a început El va duce la bun sfârşit (Filipeni 1:6).

Romani 11:1„Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum!”

Matei 16:18„Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros) şi pe această piatră (Greceşte: petra) voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui”.

Efeseni 5:25-27„...cum a iubit şi Hristos Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă şi fără prihană”.

 


[1] BC este sigla pentru Biblia Cornilescu.

[2] Simbolul JV se referă la cartea: “Martorii lui Iehova proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu.”

[3] Biblia vorbeşte de mai mulţi anticrişti, în timpul apostolului Ioan, existau anticrişti din punct de vedere religios, însă în viitor va veni un anticrist politic care va conduce întreaga lume prin puterea Satanei, el va fi suma tuturor puterilor şi înşelăciunilor Diavolului, şi va împărţi omenirea în două tabere (tabăra Satanei şi tabăra lui Isus) într-un mod irevocabil, prin semnul 666, care va reprezenta sistemul Diavolului, şi doar cei aleşi de Dumnezeu, pe baza preştiinţei Lui înainte de întemeierea lumii vor rezista în aceea perioadă să nu accepte închinarea la sistemul satanic (Rev. 13:8).