Iniţial Studenţii în Biblie, şi ulterior din 1931, Martorii lui Iehova, au dat interpretări diferite la textul din Matei 24:45-47, indicând prin aceasta că: 1) ei nu ştiu cine este sclavul fidel; 2) ei nu pot avea în organizaţia lor pe ‚sclavul fidel şi prevăzător’, 3) ei nu transmit în mod fidel Cuvântul lui Iehova. 4) Ei nu pot fi poporul lui Dumnezeu ales divin; 5) Conducerea lor care nu are călăuzirea Spiritului Sfânt, ci interpretează după bunul plac Scripturile, spre pierzarea lor (2Petru 3:16).
Am conceput aceasta parte a materialului, cât s-a putut, sub forma unui interviu sau dialog.
 
Interviul despre „sclavul” din Matei 24:45-47 cu „sclavul” ce conduce organizaţia Martorilor reprezentată de Watch Tower Bible and Tract Society
 
La acest interviu eu pun întrebările (albastru), iar publicaţiile Watch Tower Society (prescurtat WTS) răspund (verde):
 
Cine este sclavul din Matei 24:45-47?
WTS (1919): Indexul publicaţilor pe anii 1879-1919, la p. 6611(engleză): „Sclavul…sunt persoane individuale NU O CLASĂ.”
La început s-a crezut că sclavul fidel şi prevăzător a fost Russell conform opiniei majorităţii Studenţilor în Biblie, chiar el în discuţii particulare a acceptat această doctrină (vezi JV p.143; W 1916 1/12 p.5998),
 
Cine este sclavul din Matei 24:45-47?
WTS:  „Acest sclav NU se aplică la vreo persoană individuală. Nu, ci ea se aplică la congregaţia unsă fidelă a lui Cristos considerată ca întreg” (W 1/5 1993 p. 17).
 
Nu credeţi că este posibil să greşiţi cu privire la interpretarea cu sclavul, deoarece nu toţi consideraţi de voi „creştini unşi” scriu articole, ci doar cei din corpul de guvernare? Nu ar trebui martori săi considere doar pe ei ca fiind sclavul?
WTS: „…indiferent de locul în care trăiesc pe pământ, toţi cei unşi sunt – ca grup – membri ai clasei sclavului…” (W 15/5 1995 p.16, par.4).
 
De când a fost pus sclavul să de-a hrană spirituală?
WTS: din primul secol e.n. (vezi W 1995 15/5).
 
A existat clasa „sclavului” pe parcursul secolelor până în prezent?
WTS: „Referitor la clasa <sclavul fidel şi prevăzător> a existat şi a slujit de-a lungul secolelor care au urmat după ce au murit apostolii Stăpânului Isus Cristos, nu avem un document istoric clar. Se pare că o generaţie a clasei <sclavul> o hrănea pe următoarea generaţie a acesteia (2Timotei 2:2).” - W 15/5 1995 p.16, par.5.
 
A existat clasa „sclavului” înainte de anul 1919?
WTS: „Dacă analizăm rezultatele, nu există nici o umbră de îndoială că Spiritul Sfânt al lui Iehova a fost cel care a dirijat strădaniile fratelui Russell şi a colaboratorilor săi. Ei au DOVEDIT CĂ APARŢINEAU SCLAVULUI FIDEL ŞI PREVĂZĂTOR.” (W 15/5 1995 p.17, par.7).
 
Cine sunt servitori care se hrănesc din hrana pregătită de sclav?
WTS: „…cine sunt „servitorii” (NW)? Aceştia sunt tot cei unşi, dar priviţi dintr-un alt punct de vedere, şi anume ca persoane individuale…Să ilustrăm acest lucru: Conform celor scrise în 2Petru 3:15,2Petru 3:16, apostolul Peru se referă la scrisorile lui Pavel. Când citea aceste scrisori, Petru era unul dintre servitori care se hrăneau cu hrana spirituală furnizată de Pavel ca reprezentant al clasei sclavului.” - W 15/5 1995 p.16, par.4.
 
A venit Stăpânul şi l-a pus pe „sclav” peste toate bunurile Sale, sau este un eveniment viitor?
WTS: Astfel, în octombrie 1914, când a început ziua Domnului, pe pământ mai erau încă creştini adevăraţi (Revelaţia 1:10). După aproximativ trei ani şi jumătate, adică în 1918, Iehova a venit la templul său spiritual, însoţit de Isus, „mesagerul legământului“ său, pentru a face judecata (Maleahi 3:1; Matei 13:47-50). Sosise în sfârşit timpul ca Stăpânul să-i respingă pe creştinii falşi şi să-l numească pe „sclavul fidel şi prevăzător . . . peste toate bunurile sale”. — Matei 7:22, 23; 24:45-47.”  (Re p. 27-32).
 
A venit Domnul în anul 1914, 1918 şi în 1919???
WTS: „Isus aştepta de la creştinii unşi ca ei, în sens colectiv, să acţioneze ca un administrator fidel dînd grupului său de servitori „măsura de hrană la timpul potrivit“ (Luca 12:42). La Luca 12:43, Cristos a zis: „Fericit va fi sclavul acela dacă stăpînul său la sosire îl va găsi făcînd astfel!“ Aceste cuvinte arată că sclavii unşi cu spirit ai lui Cristos aveau să înceapă să distribuie hrană spirituală membrilor congregaţiei creştine, casa lui Dumnezeu, cu un anumit timp înainte de venirea lui Isus în vederea reglementării socotelilor cu ei. Pe cine a găsit Isus făcînd astfel atunci cînd s–a reîntors cu putere regală în 1914 şi cînd a început să inspecteze casa lui Dumnezeu în 1918? — Maleahi 3:1–4; Luca 19:12; 1 Petru 4:17...
...18 Astfel, atunci cînd a venit să–i inspecteze pe sclavii săi, în 1918, pe cine a găsit Stăpînul, Isus Cristos, distribuind grupului său de servitori măsura de hrană la timpul potrivit? ...Faptele arată că era vorba de grupul de creştini unşi asociaţi editorilor revistei Zion’s Watch Tower and Herald of Christ’s Presence (Turnul de veghe al Sionului şi Mesagerul prezenţei lui Cristos) numită astăzi Turnul de veghe anunţă Regatul lui Iehova...
...21 În 1918, cînd Isus Cristos i–a inspectat pe cei ce pretindeau a fi sclavii săi, el a găsit un grup internaţional de creştini care anunţau adevărurile biblice atît în interiorul congregaţiei cît şi în exterior prin intermediul lucrării de predicare. În 1919 s–a petrecut, într–adevăr, ceea ce profeţise Isus: „Fericit este sclavul acela dacă stăpînul său, la sosire, îl găseşte făcînd astfel! Adevărat vă spun: Îl va numi peste toate bunurile sale“ (Matei 24:46, 47). Aceşti creştini adevăraţi au intrat în bucuria Stăpînului lor. Dovedindu–se «fideli peste puţine lucruri» ei au fost numiţi de Stăpîn „peste multe lucruri“ (Matei 25:21). Sclavul fidel şi Colegiul său Central erau la postul lor, gata de a–şi asuma responsabilităţi mai mari. Ce fericiţi ar trebui să fim că lucrurile s–au întîmplat aşa, deoarece creştinii fideli trag mari foloase din lucrarea pe care o îndeplineşte cu devotament sclavul fidel şi Colegiul său Central!” (Br. 1, 1990, p.52-56).
 
Sunteţi siguri că aşa stau lucrurile?
WTS (2007): „‘La venirea’ sa în 1918 pentru a-l inspecta pe sclav, Cristos a găsit o rămăşiţă de discipoli fideli, unşi cu spirit, care din 1879 dădea „hrană [spirituală] la timpul potrivit“ prin această revistă şi prin alte publicaţii bazate pe Biblie. El i-a recunoscut ca instrument, sau sclav, colectiv, iar în 1919 le-a încredinţat sarcina de a administra toate bunurile lui de pe pământ”. W 2007 1/4  p.21-25.
 
A fost ales poporul lui Dumnezeu din anul 1919?
WTS:
 „Această transformare a ţării, care a trecut de la starea aparentă de abandonare din partea lui Dumnezeu la o stare evidentă de restabilire în favoarea lui Iehova, are, în sens spiritual, un corespondent modern. Acest lucru a putut fi constatat în 1919. Poporul restabilit al lui Iehova era hotărît să profite din plin de perioada de pace care tocmai se deschidea atunci. Isus Cristos, Mai Marele Cirus, şi Tatăl său, Iehova Dumnezeu, i-au încredinţat rămăşiţei eliberate a israeliţilor spirituali o lucrare minunată, care corespundea reconstruirii templului lui Iehova de către rămăşiţa evreilor repatriaţi în Israelul antic, în 537 î.e.n. Reorganizarea activităţii lor în 1919 a avut drept rezultat crearea, în mod figurativ, a unei grădini edenice.” (ws 129-135).
8 Nu va mai exista nici o posibilitate de ieşire din Babilonul cel mare după ce foştii ei amanţi politici se vor întoarce împotriva ei şi o vor şterge din existenţă (Apoc. 17:15–18). Cei consacraţi lui Iehova au început să iasă din ea din anul postbelic 1919 e.n. Aceasta înseamnă că într-un anume sens Babilonul cel mare a căzut deja. În ce sens? În sens figurativ. În anul 1919 puterea sa sclavagistă asupra poporului lui Iehova a fost zdrobită. De atunci încoace poporul lui Iehova nu s-a mai aflat în sclavie religioasă faţă de Babilonul cel mare, aşa cum s-a întîmplat în războiul mondial 1914–1918. Eliberarea acestui popor se datorează Aceluia care l-a inspirat pe Ieremia să prevadă lucrul acesta ca pe o parte a scopului său, şi anume i se datorează lui Iehova. În acest scop el l-a folosit pe Mai Marele Cirus, glorificatul Isus Cristos. Acest Cirus prefigurativ a început să domnească în regatul ceresc în 1914, după sfîrşitul celor „şapte timpuri profetice“ din visul lui Nabucodonosor (Dan. 4:1–37). De cînd se află la domnie din 1919, Mai Marele Cirus a eliberat milioane de oameni care doreau să se elibereze din Babilonul cel mare. Dacă vor rămînea credincioşi regatului său, ei se vor află în siguranţă, bine apăraţi de el. Nici clerul creştinătăţii, nici conducătorii religiilor necreştine nu vor avea vreo putere asupra lor.” - W 1981 1/9 p.21-25.
 
Nu este posibil ca Domnul să nu fi revenit în anii 1914,1918,1919, şi prin urmare: sclavul să NU fie pus peste toate bunurile, şi nici poporul lui Dumnezeu să nu fie ales din anul 1919?
WTS (2007): În armonie cu profeţia lui Maleahi, în semnul complex dat de Isus discipolilor pentru a-i ajuta să recunoască perioada ‘prezenţei sale şi a încheierii acestui sistem’ era inclusă şi identificarea unui „sclav“ colectiv. Isus a spus: „Cine este sclavul fidel şi prevăzător pe care stăpânul lui l-a numit peste servitorii săi ca să le dea hrană la timpul potrivit? Fericit este sclavul acela dacă stăpânul lui, la venire, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că-l va numi peste toate bunurile sale“ (Matei 24:3, 45-47). ‘La venirea’ sa în 1918 pentru a-l inspecta pe sclav, Cristos a găsit o rămăşiţă de discipoli fideli, unşi cu spirit, care din 1879 dădea „hrană [spirituală] la timpul potrivit“ prin această revistă şi prin alte publicaţii bazate pe Biblie. El i-a recunoscut ca instrument, sau sclav, colectiv, iar în 1919 le-a încredinţat sarcina de a administra toate bunurile lui de pe pământ”. - W 2007 1/4  p.21-25.
 
Dacă aşa stau lucrurile atunci de ce nu toţi cei consideraţi „unşi” care mai sunt în viaţă nu participă la prepararea hranei spirituale, dacă toţi fac parte din sclav, şi toţi au primit bunurile Stăpânului?
WTS (2012): „Începând din 1919, la sediul mondial al Martorilor lui Iehova a existat mereu un mic grup de creştini unşi. Ei au supravegheat activitatea noastră de predicare desfăşurată la nivel mondial şi au fost direct implicaţi în pregătirea şi distribuirea hranei spirituale. În ultimii ani, acest grup a fost considerat unul şi acelaşi lucru cu Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova.
Dovezile conduc la următoarea concluzie: „Sclavul fidel şi prevăzător“ a fost numit peste servitorii lui Isus în 1919. Acest sclav este micul grup format din fraţi unşi care slujesc la sediul mondial în timpul prezenţei lui Cristos şi care sunt direct implicaţi în pregătirea şi distribuirea hranei spirituale. Când membrii acestui grup lucrează împreună în calitate de Corp de Guvernare, ei acţionează ca ‘sclav fidel şi prevăzător’.” – Întrunirea anuală 2012.
Deci vă întreb din nou, cine este sclavul?
WTS:  Indexul publicaţilor pe anii 1879-1919, la p.6611 (engleză): „Sclavul…sunt persoane individuale NU O CLASĂ.”
WTS:  „Acest sclav NU se aplică la vreo persoană individuală. Nu, ci ea se aplică la congregaţia unsă fidelă a lui Cristos considerată ca întreg” (W 1/5 1993 p. 17).
WTS: Acest sclav este micul grup format din fraţi unşi care slujesc la sediul mondial în timpul prezenţei lui Cristos şi care sunt direct implicaţi în pregătirea şi distribuirea hranei spirituale. Când membrii acestui grup lucrează împreună în calitate de Corp de Guvernare, ei acţionează ca ‘sclav fidel şi prevăzător’.” – Întrunirea anuală 2012.
Deci vă întreb din nou, a venit Stăpânul şi l-a pus peste toate bunurile sau nu?
WTS: „Isus aştepta de la creştinii unşi ca ei, în sens colectiv, să acţioneze ca un administrator fidel dînd grupului său de servitori „măsura de hrană la timpul potrivit“ (Luca 12:42). La Luca 12:43, Cristos a zis: „Fericit va fi sclavul acela dacă stăpînul său la sosire îl va găsi făcînd astfel!“ Aceste cuvinte arată că sclavii unşi cu spirit ai lui Cristos aveau să înceapă să distribuie hrană spirituală membrilor congregaţiei creştine, casa lui Dumnezeu, cu un anumit timp înainte de venirea lui Isus în vederea reglementării socotelilor cu ei. Pe cine a găsit Isus făcînd astfel atunci cînd s–a reîntors cu putere regală în 1914 şi cînd a început să inspecteze casa lui Dumnezeu în 1918? — Maleahi 3:1–4; Luca 19:12; 1 Petru 4:17...
...18 Astfel, atunci cînd a venit să–i inspecteze pe sclavii săi, în 1918, pe cine a găsit Stăpînul, Isus Cristos, distribuind grupului său de servitori măsura de hrană la timpul potrivit? ...Faptele arată că era vorba de grupul de creştini unşi asociaţi editorilor revistei Zion’s Watch Tower and Herald of Christ’s Presence (Turnul de veghe al Sionului şi Mesagerul prezenţei lui Cristos) numită astăzi Turnul de veghe anunţă Regatul lui Iehova...
...21 În 1918, cînd Isus Cristos i–a inspectat pe cei ce pretindeau a fi sclavii săi, el a găsit un grup internaţional de creştini care anunţau adevărurile biblice atît în interiorul congregaţiei cît şi în exterior prin intermediul lucrării de predicare. În 1919 s–a petrecut, într–adevăr, ceea ce profeţise Isus: „Fericit este sclavul acela dacă stăpînul său, la sosire, îl găseşte făcînd astfel! Adevărat vă spun: Îl va numi peste toate bunurile sale“ (Matei 24:46, 47). Aceşti creştini adevăraţi au intrat în bucuria Stăpînului lor. Dovedindu–se «fideli peste puţine lucruri» ei au fost numiţi de Stăpîn „peste multe lucruri“ (Matei 25:21). Sclavul fidel şi Colegiul său Central erau la postul lor, gata de a–şi asuma responsabilităţi mai mari. Ce fericiţi ar trebui să fim că lucrurile s–au întîmplat aşa, deoarece creştinii fideli trag mari foloase din lucrarea pe care o îndeplineşte cu devotament sclavul fidel şi Colegiul său Central!” (Br. 1, 1990, p.52-56).
WTS: „Isus a spus că „stăpânul . . ., la venire“ (literalmente, „odată sosit“), îl va numi pe sclav „peste toate bunurile sale“. Când vine Stăpânul, Isus?
Expresia tradusă „la venire“ este o formă a cuvântului grecesc érkhomai. În versetele 42 şi 44 din capitolul 24, o formă a cuvântului érkhomai este tradusă prin forma verbală „vine“. În aceste versete, Isus se referă la venirea sa ca Judecător în timpul marelui necaz (Matei 24:30; 25:31, 32).
Aşadar, numirea ‘sclavului’ de către Isus peste „bunurile“ sale trebuie să fie un eveniment ce va avea loc în viitor. El va face această numire în timpul marelui necaz.” – Întrunirea anuală 2012.
Dacă Domnul nu a venit şi nu l-a pus pe sclav peste toate bunurile Sale, atunci ei nu au fost eliberaţi de sub dominaţia Babilonului celui mare (imperiul mondial al religiei false) şi nu au fost aleşi ca popor a lui Dumnezeu în anul 1919!!!