Unii cred că Moise a primit pe muntele Sion şi o Tora orală pe lângă cea scrisă, conform acestei păreri, Dumnezeu a stabilit mai dinainte ca anumite porunci să nu fie scrise; ci, transmise mai departe pe cale orală. Însă această convingere nu are nici o bază Scripturală, căci relatarea Biblică de la Moise la Maleahi nu conţine nici o menţiune cu privire la vreo lege orală! Ba mai mult, observaţi că textul sacru ne spune altceva, şi anume: “Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el. Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul. Moise a scris toate cuvintele Domnului… Moise a luat jumătate din sânge şi l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar. A luat cartea legământului şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul. Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: Iată sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.” (Exod 24:2-8 BC[1]).

Din acest text observăm, că nici vorbă de lege orală, căci Moise a primit poruncă să scrie TOATE CUVINTELE primite din partea lui Dumnezeu, deci el pe toate le-a transmis în scris, în plus, legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu Israelul se bazează doar pe aceste cuvinte şi nu pe o lege orală (vezi şi Exod 34:27).

Mai târziu Iosua care a condus naţiunea Israel după Moise s-a bazat pe aceiaşi lege scrisă, după cum se spune în Iosua 8:34,Iosua 8:35, BC, unde citim:  “Iosua a citit apoi toate cuvintele legii, binecuvântările şi blestemurile, după cum este scris în cartea legii. N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise pe care să nu-l fi citit Iosua în faţa întregii adunări a lui Israel, în faţa femeilor, copiilor şi străinilor care mergeau în mijlocul lor.”  Da, Iosua, a citit tot ce poruncise Moise, prin urmare tot ce poruncise acesta era scris nu oral.

De fapt legea orală, Mişna nu a fost consemnată în scris decât spre sfârşitul secolului al II-lea şi începutul secolului al III-lea e.n., constituind prima parte a Talmudului.

Astfel pe parcursul secolului 1 e.n. Fariseii au adoptat învăţătura despre Tora orală, pe care aşa numiţii de către evrei: „rabinii” o concepuseră cu două secole înainte, ei credeau că aceasta trebuie transmisă din gură în gură, de la învăţător la discipol, însă această concepţie despre o “Tora orală” a fost respinsă iniţial de cei din partida Saducheilor, de mulţi preoţi din linia lui Aron, de Esenieni. Chiar în prezent, karaiţii, precum şi alte mişcări reformiste şi conservatoare ale iudaismului nu consideră o astfel de lege orală ca fiind inspirată de Dumnezeu, însă iudaismul ortodox consideră aceste tradiţii nu numai inspirate, dar şi obligatorii.

Acest lucru s-a instaurat după distrugerea templului în anul 70 e.n. când sistemului preoţiei şi al jertfelor i s-a pus capăt, de atunci tot mai mult aşa numiţi: „rabinii” au căpătat un loc de frunte în instruirea poporului evreu. Deorece Dumnezeu a lepădat pe Israel, el nu a mai avut profeţi şi preoţi prin care Cuvântul lui Dumnezeu să fie vestit.

Astfel, spre sfârşitul secolului al II-lea şi începutul secolului al III-lea e.n., Judah Ha-Nasi (135-219 e.n.) a consemnat în mod sistematic aceste tradiţii orale rabinice, într-o lucrare numită “Mişna”. Adăugirile făcute ulterior au fost numite “Tosefta”. La rândul lor „rabinii” au văzut necesitatea de a face comentarii la Mişna, iar aceste interpretări ale tradiţiei orale au devenit fundamentul unei colecţii numită “Chemara” (compilată din secolul al III-lea până în al V-lea e.n.). Toate aceste lucrări au fost cunoscute sub numele de “Talmud”.

Mai târziu Mose ben Maimon care a trăit în secolul XXII-lea a scris Mishneh Torah, care era un ghid practic al Talmudului într-un sistem ordonat de 14 cărţi, clasificate în funcţie de subiectul dezbătut, el a fost omul care a redefinit iudaismul.

Din păcate, unii evrei studiază şi cunosc mai bine Talmudul decât Tora, şi îi acordă Talmuldului aceiaşi importanţă ba poate chiar mai mare decât Sfintei Scripturi.

Însă trebuie să ne gândim că dând aceiaşi valoare Talmudului ca legii scrise (Tora), oare nu încălcăm porunca dată în Deuteronom 12:32, unde conform cu versiunea: Tanakh, A New Translation of Holy Scriptures, The Jewish Publication Society (1985) se spune:  „Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe care eu vi le poruncesc; să n-adăugaţi nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele.”

Astfel legea orală adaugă la porunca scrisă făcându-se vinovată, dacă o considerăm nu o scriere interpretativă cu valoare limitată; ci, scriere inspirată cu valoare de scriere infailibilă.

Însă ce este de făcut când Talmudul de multe ori prezintă o învăţătură diferită de cea a Torei?

Evreii neinterpretând personal, se află în pericolul de a asculta de oameni şi nu pe Dumnezeu!

Dumnezeu NU a lăsat Cuvântul Său pe cale orală! Dumnezeu a poruncit profeţilor să scrie Cuvântul Său:

„Şi Moise a scris toate cuvintele lui Iehova” (Exod 24:4 NW[2]; vezi şi: 34:27).

„Acum vino, scrie înaintea lor lucrul acesta pe o tablă şi consemnează-l într-o carte, ca să slujească, pentru o zi din viitor, drept mărturie...” (Isaia 30:8 NW).

„Iată cuvântul lui Iehova care a venit la Ieremia: „Aşa a spus Iehova, Dumnezeul lui Israel: «Scrie-ţi într-o carte toate cuvintele pe care ţi le voi spune.” (Ieremia 30:1,Ieremia 30:2 NW).

„În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit la Ieremia acest cuvânt al lui Iehova, zicând: „Ia-ţi un sul de carte şi scrie în el toate cuvintele pe care le-am rostit înaintea ta împotriva lui Israel, împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor naţiunilor, din ziua în care ţi-am vorbit, din zilele lui Iosia, până în ziua aceasta” (Ieremia 36:1,Ieremia 36:2 NW).

Şi Iehova mi-a răspuns şi a zis: „Scrie viziunea şi aşterne-o clar pe table, pentru ca acela care citeşte din ea cu voce tare s-o poată citi cu uşurinţă.” (Habacuc 2:2 NW).

În primul an al lui Belşaţar, regele Babilonului, Daniel a văzut un vis şi nişte viziuni când era culcat în patul său. Atunci a aşternut în scris visul şi a istorisit totul” (Daniel 7:1, NW).

 

Putem compara tradiţia orală cu ceva ce se transmite din generaţie în generaţie dar care se poate dilua, adăuga, modifica! În acest sens, să dăm o ilustrare:

Dacă un om şi-ar lăsa o imensă bogăţie moştenire urmaşilor săi, dar la câteva generaţii distanţă de el, cum ar face-o? Pe cale orală? Poate după câteva generaţii cineva ar putea adăuga sau scoate din mesajul iniţial al acelui om bogat. După mai multe generaţii s-ar putea dilua, pierde, deturna dorinţele acelui om, moştenirea s-ar pierde sau ar fi furată! Singura cale ar fi cea scrisă, cea autentificată în mai multe exemplare printr-un notar! În acest caz o moştenire ar putea ajunge şi după multe generaţii fără a fi deturnată!

Dumnezeu este Cel care a lăsat omenirii o preţioasă moştenire: Cuvântul Său care este mai de preţ ca aurul curat (Psalm 19:7-11).

Dumnezeu în repetate rânduri, a poruncit slujitorilor Săi, să scrie ceea ce văd sau ceea ce aud de la El (Exod 17:14; 34:27; Psalm 101:19; Ieremia 30:2; Avacum 2:2).

Iubite cititor, este de preţ Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru tine? Îl citeşti zilnic aşa cum avem poruncă? Meditezi asupra lui zi şi noapte? Îl împlineşti tu? Trăieşti tu după poruncile lui? (Psalm cap. 1).

În schimb, dacă însă vei urma oameni, învăţături omeneşti, tu eşti blestemat şi vei avea o pedeapsă veşnică, după cum este scris:

Aşa zice Domnul: «Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul. Acela va fi ca ierburile pustiului şi nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor şi nelocuit. Binecuvântat fie omul care nădăjduieşte în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul, Deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile pe lângă râu şi nu ştie când vine arşiţa; frunzele lui sunt verzi, la timp de secetă nu se teme şi nu încetează a rodi.”Ieremia 17:5-8, BC.

Proverbe 30:4,Proverbe 30:5, BC: „Orice cuvînt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru ceice se încred în El. N’adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, şi să fii găsit mincinos”.

 


[1] BC este sigla pentru Biblia Cornilescu.

[2] NW este sigla pentru Traducerea Lumii Noi.