Cuvânt înainte:

Dumnzeu Creatorul a lăsat Cuvântul Său omenirii în scris. Sfintele scripturi sau Biblia reprezintă Cuvântul Său!

Din ele învăţăm cum Dumnezeu a creat lumea, cum a dat legea lui Moise, cum a vorbit prin profeţi, profeţind viitorul şi venirea lui Mesiah (Deuteronom 18:18-22).

Toţi oamenii, dar mai ales evreii, trebuie să aibă o încredere deplină în Sfintele Scripturi!

Deoarece scrierea Scripturilor a fost făcută prin: auzirea glasul lui Iehova[1] Dumnezeu, care le-a vorbit în limba lor, şi ei au scris ceea ce Dumnezeu le-a vorbit:

„Şi Moise a scris toate cuvintele lui Iehova” (Exod 24:4 NW[2]; vezi şi: Exod 34:27).

„Acum vino, scrie înaintea lor lucrul acesta pe o tablă şi consemnează-l într-o carte, ca să slujească, pentru o zi din viitor, drept mărturie...” (Isaia 30:8 NW).

„Iată cuvântul lui Iehova care a venit la Ieremia: „Aşa a spus Iehova, Dumnezeul lui Israel: «Scrie-ţi într-o carte toate cuvintele pe care ţi le voi spune.” (Ieremia 30:1-2 NW).

„În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit la Ieremia acest cuvânt al lui Iehova, zicând: „Ia-ţi un sul de carte şi scrie în el toate cuvintele pe care le-am rostit înaintea ta împotriva lui Israel, împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor naţiunilor, din ziua în care ţi-am vorbit, din zilele lui Iosia, până în ziua aceasta” (Ieremia 36:1-2 NW).

Dumnezeu le-a trasmins învăţăturile Sale şi prin imagini:

a) prin viziuni:

Isaia a scris cartea în urma viziunilor şi a cuvintelor primite.

„Viziunea lui Isaia, fiul lui Amoţ, pe care a avut-o cu privire la Iuda şi Ierusalim în zilele lui Ozia, ale lui Iotam, ale lui Ahaz şi ale lui Ezechia, regii lui Iuda... Ascultaţi cuvântul lui Iehova, conducători despotici…” (Isaia 1:1,Isaia 1:10, NW).

„În al treizecilea an, în luna a patra, în a cincea zi a lunii, pe când eram în mijlocul exilaţilor lângă râul Chebar, cerurile s-au deschis şi am început să am viziuni de la Dumnezeu. În a cincea zi a lunii, adică în al cincilea an de exil al regelui Ioiachin,  cuvântul lui Iehova a venit la Ezechiel, fiul preotului Buzi, în ţara caldeenilor, lângă râul Chebar, şi acolo mâna lui Iehova a fost peste el.” (Ezechiel 1:1-3, NW).

Şi Iehova mi-a răspuns şi a zis: „Scrie viziunea şi aşterne-o clar pe table, pentru ca acela care citeşte din ea cu voce tare s-o poată citi cu uşurinţă.” (Habacuc 2:2 NW).

Toţi aceştia au scris ceea ce au văzut prin Spiritul!

b) prin vise:

În primul an al lui Belşaţar, regele Babilonului, Daniel a văzut un vis şi nişte viziuni când era culcat în patul său. Atunci a aşternut în scris visul şi a istorisit totul” (Daniel 7:1, NW).

Înspiraţie lăuntrică: dacă primele două tipuri de inspiraţie au de a face cu ceea ce oamenii lui Dumnezeu au auzit şi văzut, următoarea are de a face cu simţurile omului dinăuntrul lui!

Regele David, descrie modul cum el a fost insuflat de Dumnezeu: Spiritul lui Iehova a vorbit prin mine şi cuvântul lui a fost pe limba mea (2Samuel 23:2 NW).

Astfel regele David a primit cuvintele care apoi le-a rostit şi apoi le-a scris în cartea Psalmilor! A fost o inspiraţie mentală, prima dată în minte, în inimă, apoi a fost vorbită, şi apoi scrisă!

Regele Solomon a scris cartea Proverbelor, Ecleziastul, în acelaşi mod (Proverbe 2:6-7,Proverbe 2:10; Ecleziast 12:10).

Dumnezeu a inspirat oamenii să consemneze propiile sentimente pentru mângâierea noastră (comp. Psalm 51; Iov 10:1-3; Habacuc 1:1-4; cu Romani 15:4).

Această inspiraţie implică nu doar: gânduri şi sentimente, ci chiar cuvintele ce vor fi scrise! 

Prin urmare, chiar dacă omenirea are multe cărţi religioase totuşi ele nu afirmă despre sine că sunt insuflate de Dumnezeu, sau că conţin însuşi rostirea, cuvântul lui Dumnezeu. Nici o carte sfântă nu conţine legile scrise de Dumnezeu cu degetul Său, aşa cum Moise a primit cele 10 porunci (Exod 31:18; Deuteronom  5:1-22).

În Biblie de foarte multe ori găsim afirmaţii de genul: Aşa vorbeşte Domnul” (Exod 4:22, BC[3]), „Aşa vorbeşte Dumnezeu” (2Cronici 24:20, BC); „Aşa zice Domnul” (Ezechiel 11:5, BC); Cuvântul Domnului a venit” (Iona 1:1, BC); „Cuvântul lui Dumnezeu a venit” (1Cronici 17:3, BC), etc.

Nimeni nu are dreptul să adauge, să scoată sau să schimbe ceva din ea (Deuteronom 12:32; Proverbe 30:6). Cuvântul lui Dumnezeu este etern, El rămâne în etern (Isaia 40:8).

Scripturile ebraice cunoscute şi cu numele de Vechiul Testament conţin cărţile de la Geneza la Maleahi. Scripturile ebraice conţin astăzi 39 de cărţi, deşi canonul tradiţional iudaic, care conţine aceleaşi cărţi, numără doar 24. Unele autorităţi în materie au pus cartea Rut alături de Judecătorii, iar Plângerile alături de Ieremia, considerând că numărul cărţilor canonice este de 22, chiar dacă recunoşteau aceleaşi scrieri canonice. Astfel, numărul cărţilor inspirate este egal cu numărul literelor alfabetului ebraic. În continuare este prezentată lista celor 24 de cărţi, potrivit canonului tradiţional iudaic:

Legea (Pentateuhul)

 1. Geneza

 2. Exodul

 3. Leviticul

 4. Numerele

 5. Deuteronomul

Profeţii

 6. Iosua

 7. Judecătorii

 8. Samuel (Prima şi a doua carte alcătuiau împreună o singură carte)

 9. Regi (Prima şi a doua carte alcătuiau împreună o singură carte)

10. Isaia

11. Ieremia

12. Ezechiel

13. Cei doisprezece profeţi (Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Tefania, Hagai, Zaharia şi Maleahi, alcătuiau o singură carte)

Scrierile (Hagiografa)

14. Psalmii

15. Proverbe

16. Iov

17. Cantarea Cantarilor

18. Rut

19. Plângerile

20. Eclesiastul

21. Estera

22. Daniel

23. Ezra (Ezra şi Neemia)

24. Cronici (Prima şi a doua carte alcătuiau împreună o singură carte)

 

Istoricul evreu Josephus Flavius, din secolul I e.n., face referire în lucrarea sa: „Împotriva lui Apion” (I, 38–41 [8]) la toate cărţile care au fost recunoscute de evrei drept sacre, lista lui coincide cu canonul celor 39 de cărţi al Scripturilor Ebarice, în lista lui nu apar cărţile ne-canonice. În felul acesta, Josephus arată că, de fapt, canonul Scripturilor ebraice fusese fixat cu mult timp înainte de secolul I e.n. El spune: „Nu există deci la noi o sumedenie de cărţi care se contrazic şi se luptă între ele, ci doar douăzeci şi două [echivalentul celor 39 de cărţi actuale, după cum s-a arătat mai sus], unde se află analele din toate timpurile, bucurându-se pe bună dreptate de încrederea dumnezeiască. Mai întâi sunt cele cinci cărţi ale lui Moise, care conţin legile şi deapănă şirul faptelor de la crearea omului până la moartea autorului. . . . De la moartea lui Moise până la Artaxerxe, regele perşilor după Xerxe, profeţii care i-au succedat lui Moise au descris în treisprezece cărţi faptele vremii lor. Ultimele patru cărţi conţin imnuri închinate lui Dumnezeu şi sfaturi foarte folositoare pentru viaţa oamenilor“.

Astfel, potrivit lui Josephus Flavius, canonul Scripturilor ebraice fusese stabilit cu mult înainte de secolul I e.n.

Dacă credem că Scripturile reprezintă Cuvântul şi învăţătura lui Dumnezeu, atunci mai trebuie să precizăm că Numele Fiului lui Dumnezeu (Elohim) în limba română este Iesus [Ιησούσ]  traducere corectă a expresiei din ebraică: Iehoşua, însemnând: Iehova este salvare. În greacă este: Iesous.

Iar cuvântul ebraic: Mesiah = Uns, în limba română: Christos din greacă, care însemnă: „Unsul”.

 

Bazându-ne pe Scripturi care sunt Cuvântul lui Dumnezeu, putem şti că Iesus este Mesiah:

 

Da, există argumente suficiente în această privinţă, şi în continuare voi prezenta, câteva categorii de dovezi:

 

1. linia genealogică: Dumnezeu I-a promis lui Avraam că prin sămânţa lui vor fi binecuvântate toate naţiunile, o promisiune asemănătoare I s-a făcut şi lui Isac şi lui Iacob (Geneza 22:18; Geneza 26:2-5; Geneza 28:12-15), împlinirea se referea la Mesia (Geneza 49:10), această sămânţă I-a fost promisă şi regelui David (2Samuel 7:12-16), prin urmare dacă verificăm linia genealogică a lui Iesus (Iehoşua), observăm că el se trage din: Avraam, Isac, Iacob, Iuda, David, Solomon, ca să-I menţionăm doar pe cei mai importanţi, această linie o găsim descrisă în Evanghelia după Matei (Matei 1:1-16), şi în Evanghelia după Luca (Luca 3:23-38).

Cu toate că Iesus a avut mulţi adversari, nici unul dintre ei nu a pus la îndoială linia lui genealogică, ca fiind un urmaş al lui David (Matei 21:9,Matei 21:15). Este limpede deci, că linia sa de descendenţă este în afara oricărei discuţii.

De asemenea, este demn de menţionat, că după anul 70 e.n. nimeni nu mai poate dovedi cu registrele genealogice că este Mesiah, căci acestea au fost distruse o dată cu Ierusalimul şi templul. Dacă Mesiah nu a venit, cum va dovedi el că este descendent al lui Avraam şi a lui David prin Solomon?

 

2. Mărturia lui dumnezeu:

a) El a trimis îngeri pentru a-L face cunoscut pe Iesus ca fiind Fiul Lui, Domn şi Salvator (Luca 1:26-35; Luca 2:10-14).

b) Dumnezeu a vorbit din cer în trei ocazii confirmând că Isus este Fiul Lui trimis de El  (Matei 3:17; Matei 17:5; Ioan 12:28-30).

c) I-a dat putere să facă semne şi miracole (Luca 5:17), chiar vrăşmaşii lui au fost nevoiţi să recunoască acest lucru, după cum se relatează în Ioan 11:47 BC: “Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul, şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni”.

d) Dumnezeu l-a înviat din morţi pe Isus (Romani 1:4; Romani 6:4; Romani 8:11), atestând că este Fiul şi Unsul Său.

Observaţi mărturiile evreiilor care au fost martori ai învierii Sale, care vorbesc de la sine: “Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;  pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul Hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. Căci David zice despre El: „Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde: căci nu- mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.” cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi Suntem martori ai lui. Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” Să ştie bine, deci, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” (Fapte 2:22-36 BC).

Tot la fel şi un alt evreu din seminţia lui Beniamin, care a fost plin de râvnă pentru lege, dar observaţi mărturia lui: “Din sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa, a ridicat lui Israel un mântuitor, care este Isus. Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.  Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: „Cine credeţi că Sunt eu? Nu Sunt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu Sunt vrednic să-i desleg încălţămintea picioarelor.” Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele proorocilor, care se citesc în fiecare Sabat. Măcar că n-au găsit în El nici o vină de moarte, totuşi ei au cerut lui Pilat să-L omoare. Şi, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn, şi L-au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi. El S-a arătat, timp de mai multe zile celor ce se suiseră cu El din Galilea la Ierusalim, şi care acum Sunt martorii Lui înaintea norodului. Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri, Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.” Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: „Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David.” De aceea mai zice şi în alt psalm: „Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.” Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi, şi a văzut putrezirea. Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea. Să ştiţi, deci, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în prooroci: „Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.” (Fapte 13:23-41 BC).

 

3. PROFETII MESIANICE ÎMPLINITE ÎN IeSUS: în continuare prezint o listă de mărturii distincte ale Vechiului Testament, care si-au găsit împlinirea în Isus, confirmând că El este Mesiah sau Cristosul. Pentru a vedea despre ce este vorba va trebui să deschideţi Biblia la pasajele indicate!

 

 

DESCRIEREA MĂRTURIEI

PROFEŢIA DIN SCRIPTURILE EBRAICE

ÎMPLINIREA ARĂTATĂ ÎN SCRIPTURILE CREŞTINE.

Urmaşul lui Avraam: sămânţa în care toate neamurile vor fi binecuvântate

Geneza 12:3; Geneza 22:18; Geneza 26:4

Matei 1:1

Urmaşul lui Isac

Geneza 17:19

Luca 3:34

Urmaşul lui Iacob

Numeri 24:17

Matei 1:2

Vine din tribul lui Iuda

Geneza 49:10

Luca 3:33

Urmaşul pe tronul lui David

Isaia 9:7

Luca 1:32-33

Uns ca Rege

Psalm 45:6-7; Psalm 102:25-27

Evrei 1:8-12

Născut în Betleem

Mica 5:2

Luca 2:4-5,Luca 2:7

Vremea naşterii Lui

Daniel 9:25

Luca 2:1-2

Născut din fecioară

Isaia 7:14

Luca 1:26-27,Luca 1:30-31

Uciderea copiilor

Ieremia 31:15

Matei 2:16-18

Fuga în Egipt

Osea 11:1

Matei 2:14-15

I s-a pregătit calea

Isaia 40:3-5

Luca 3:3-6

Precedat de un Înaintaş

Maleahi 3:1

Luca 7:24,Luca 7:27

Precedat de Ilie

Maleahi 4:5-6

Matei 11:13-14

Numit Fiul lui Dumnezeu

Psalm 2:7

Matei 3:17

Slujeşte în Galilea

Isaia 9:1-2

Matei 4:13-16

Zel pentru casa lui Dumnezeu

Psalm 69:9

Ioan 2:17

Vorbeşte în pilde

Psalm 78:2-4

Matei 13:34-35

Va tămădui inimile zdrobite

Isaia 61:1,Isaia 61:2

Luca 4:18-19

Respins de ai Săi, de evrei

Isaia 53:3

Ioan 1:11; Luca 23:18

Va fi Profetul

Deuteronom  18:15

Ioan 6:14; Ioan 7:40; Luca 24:19; Fapte 3:20,Fapte 3:22

Preot după rânduiala lui Melhisedec

Psalm 110:4

Evrei 5:5-6

Intrarea triumfala in Ierusalim

Zaharia 9:9

Marcu 11:7,Marcu 11:9,Marcu 11:11

Lăudat de copii

Psalm 8:2

Matei 21:15-16

Nu este crezut

Isaia 53:1

Ioan 12:37-38

Trădat de un prieten

Psalm 41:9

Luca 22:47-48

Vândut pe treizeci de arginţi

Zaharia 11:12

Matei 26:14-15

Acuzat de martori mincinoşi

Psalm 35:11

Marcu 14:57-58

Tăcut în faţa acuzaţiilor

Isaia 53:7

Marcu 15:4-5

Scuipat şi bătut

Isaia 50:6

Matei 26:67

Urât fară temei

Psalm 35:19

Ioan 15:24-25

Moare în locul...pedepsit în locul nostru...

Isaia 53:5

Romani ,Romani :8

Răstignit împreuna cu răufăcători

Isaia 53:12

Marcu 15:27-28

Străpunse mâinile şi picioarele

Zaharia 12:10; Psalm 22:1,Psalm 22:7-8,Psalm 22:16,Psalm 22:18

Ioan 20:27

Dispreţuit / hulit şi batjocorit

Psalm 22:7-8

Luca 23:35

Este chinuit de sete

Psalm 22:15

Ioan 19:28

Îi este dat vin / oţet să bea

Psalm 69:21

Matei 27:34,Matei 27:48

Ocărât

Psalm 69:9

Romani  15:3

Se roagă pentru duşmani

Psalm 109:4

Luca 23:34

Soldaţii au tras la sorti pentru cămaşa Lui

Psalm 22:17-18

Matei 27:35-36

Părăsit de Dumnezeu

Psalm 22:1

Matei 27:46

Nu va avea nici un os sfărâmat / zdrobit 

Psalm 34:20

Ioan 19:32-33,Ioan 19:36

Străpuns în coasta

Zaharia 12:10

Ioan 19:34

Înmormântat laolaltă cu cei bogaţi

Isaia 53:9

Matei 27:57-60

Învie din morţi

Psalm 16:10; Psalm 49:15

Marcu 16:6-7; Fapte 2:27,Fapte 2:31

Se va înălţa la dreapta lui Dumnezeu

Psalm 68:18

1Corinteni  15:4; Efeseni 4:8

 

 

La botezul Său, Iesus a primit Spiritul Sfânt, şi a devenit Cristos (Mesiah în ebraică), care înseamnă Unsul, datorită ungerii Sale cu Spiritul Sfânt şi investit cu putere pentru a face lucrarea divină (Vezi şi Ioan 1:29-41; Matei 16:16; Fapte 10:38).

 

Care sunt consecinţele tăgăduirii lui Iesus ca Mesiah:

 

Deuteronom 18:18-19, BC: Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu. Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe cari le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.” (vezi şi Ioan 5:46).

Marcu 9:37, BC: „Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M’a trimes pe Mine.“

Ioan 5:23, BC: Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimes”.

Ioan 15:23, BC: Cine Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu”.

1Ioan 2:23, BC: „Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n’are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl”.

Ioan 20:31, BC: „Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentruca voi să credeţi că Isus este Hristosul (ebr. Mesiah), Fiul lui Dumnezeu; şi crezînd, să aveţi viaţa în Numele Lui”.

Ioan 3:36; BC: „Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el.“

 

Ce este de făcut?

În primul rând trebuie să ştii şi să crezi că Dumnezeu a inspirat Evangheliile care atestă că Iesus este Mesiah (Ioan 20:31). Ele descriu Noul legământ profeţit de profetul Ieremia (comp. Ieremia 31:31-34 cu Luca 22:15-20). Dumnezeu este Cel care a inspirat Scripturile creştine, Noul Legământ (2Timotei 3:16-17; Evrei cap. 8; 10). Scripturile Creştine, cu cele 27 de cărţi de la Matei la Apocalipsa, reprezintă împlinirea promisiunii lui Dumnezeu din Isaia 51:4-5 (GBV 2001): Ascultă-Mă, poporul Meu, şi pleacă urechea, naţiunea Mea! Pentru că o lege va ieşi de la Mine şi voi pune judecata Mea ca o lumină a popoarelor. Dreptatea Mea este aproape; salvarea Mea a ieşit şi braţele Mele vor judeca popoarele; insulele Mă vor aştepta şi se vor încrede în braţul Meu”. Această lege şi judecată este o lumină a popoarelor, Scripturile creştine fiind pentru oameni din orice rasă şi naţiune, Dumnezeu chemă prin Fiul Său oameni din toate popoarele (Fapte 13:46,Fapte 13:47). Scripturile Creştine descriu savarea ieşită de la Dumnezeu în persoana Fiului Său rânduit de Iehova ca Domn şi Salvator pentru toţi, lucru mărturisit de martorii învierii Sale în Fapte 2:32-33,Fapte 2:36; Fapte 4:12; Fapte 5:31. 

Scripturile Creştine consemnează împlinirea profeţiilor din Scripturile ebraice, în plus, complectează şi intregesc Cuvântul Său rostit prin profeţii Săi de la Moise la Maleahi, prin scrierile evreilor care au fost martori ai învierii Domnului şi a lucrării lui Dumnezeu din primul secol.

Astfel în primul rând, compară lista de profeţii consemnate în Scripturile ebraice cu împlinirea lor consemnată în Scripturile creştine (Noul Testament). Apoi având credinţă în Iehoşua citeşte în întregime Scripturile creştine şi roagă-te Tatălui ceresc pentru iluminare.

 


[1] Expresia: „Iehova” este echivalentul în limba română a tetragramei, pe baza faptului că consoanele YHWH pot servi ca vocale. Evreul Josephus Flavius, care a trăit în primul secol e.n. a afirmat în lucrarea sa „Războiul iudeilor”, p.398:Marele preot avea capul acoperit cu o tiara de in subţire cu o bordură violet şi înconjurat de o coroană de aur pe care erau inscripţionate literele sfinte; acestea sunt patru vocale”. Astfel, pe baza faptului că consoanele: YHWH, pot servi ca vocale, numele divin YHWH, se pronunţă aşa cum se scrie: I_Eh_oU_Ah. Astfel, transliterarea IEOUA în greacă ar fi mai exactă şi ar reflecta mai bine sunetul OU al numelui ebraic I-e-ou-a, care devine în latină: Iehova, pentru că litera H nu se aude şi vocala U serveşte de asemenea ca şi consoană (V). Iar din latină în română, pronunţia tetragramei ar fi: Iehova!

[2] NW este sigla pentru Traducerea Lumii Noi.

[3] Sigla BC se referă la Biblia Cornilescu.