Suflarea de viaţă de la Dumnezeu, este prezentată nu doar ca dând viaţă din punct de vedere fizic în trup şi suflet (Geneza 2:7), dar în Iov 32:8, GBV 2001, se mai spune: „Dar este un duh şi acesta este în om; şi suflarea Celui Atotputernic le dă pricepere”. Astfel, suflarea de viaţă îţi dă capacitatea de a fi priceput în domenii care ţin de viaţa omului, iar cei care trăiesc în armonie cu suflarea de viaţă, devin pricepuţi, echilibraţi, cumpătaţi, plini de vitalitate, de putere de a discerne alimentele sau activităţile potrivite care îi vor da maxim de vitalitate.

Însă cei care nu trăiesc în acord cu suflarea de viaţă, sunt călăuziţi de duhul morţi şi tot ceea ce fac: fie când mănâncă, lucrează, beau, etc. îi duce la moarte.

Este demn de cunoscut, că toţi oamenii primesc dovezi ale bunătăţii Creatorului, că Dumnezeu le umple inimile de bucurie prin anotimpuri roditoare şi bucurii ale vieţii (Faptele Apostolilor 14:16-17), suflare de viaţă (Faptele Apostolilor 17:24-25,Faptele Apostolilor 1:28), ei primesc suflarea (spirit) de viaţă prin aerul care îl respiră, prin apa şi hrana pe care o consumă în care se află suflarea divină ce susţine viaţa!

În contrast demonii (dracii) sunt despărţiţi de Iehova (Isaia 59:2), ei nu au viaţă prin ei înşişi (1 Timotei 6:16), ei nu au harul pe care îl primesc oamenii, deoarece ei L-au văzut pe Dumnezeu, şi nu au ascultat, şi de aceea ei nu mai primesc har (îngăduinţă), nu mai primesc suflare de viaţă, sau hrană ce conţine suflarea de viaţă.

Prin urmare ei doresc să subjuge omul, să-l stăpânească, şi să i-a de la el: energiile de viaţă, căldură sufletească, antenţia omului, recunoaşterea lui, ca demonii să domnie, şi să schimbe legatura omului, ca aceştia să nu mai o aibă cu Dumnezeu; ci, cu ei!!! Bolile omului şi moartea vin de la demoni, şi de la setea lor după viaţă, după putere, ei sunt ca nişte lipitori ce doresc să sugă tot ce este viaţă şi bunătate de la oameni. Neascultarea omului le dă autoritate demonilor, iar ascultarea omului faţă de Creator îi pune pe fugă (Iacob 4:7).

Însă suflarea de viaţă este a Creatorului şi este legată de El şi voinţa Lui, după cum este scris:

Iov 33:4: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă”.

Faptele Apostolilor 17:24-25: „Dumnezeul care a făcut lumea şi toate cele care sunt în ea, El fiind Domn al cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini, nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca având nevoie de ceva, El Însuşi dând tuturor viaţă şi suflare şi toate”.

Viaţa omului nu este ca un ceas pe care să îl tragi şi să meargă de la sine; ci, ea are nevoie încontinuu de susţinerea vieţii de Creator prin suflarea de viaţă, de aceea Tatăl ceresc a cărui Nume este Iehova (Isaia 63:16) se foloseşte de Domnul Cristos ca să menţină toate fiinţele în viaţă – Faptele Apostolilor 17:28; Efeseni 4:6; Coloseni 1:15-17; Evrei 1:3; Apocalipsa 4:11.

Întrebările care se ridică, sunt următoarele:

Cum pot să trăiesc în armonie cu suflarea de viaţă? Ce pot face ca să primesc de la Dumnezeu suflare de viaţă constant şi într-o cantitate potrivită pentru mine?

Este clar, că doar trăind în armonie cu Dumnezeu trăim în armonie cu suflarea de viaţă! Toţi care se împotrivesc vonţei Lui pentru viaţă (1 Timotei 2:3-4), se împotrivesc implicit: suflării de viaţă!

De pildă, voinţa lui Dumnezeu este să mulţumim pentru mâncare, atunci când nu o facem formal; ci, din inimă din credinţă, atunci alimentele noastre sunt curăţite prin Cuvântul divin şi prin rugăciune – 1 Timotei 4:3-5.

Atunci, „fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” – 1 Corinteni 10:31, aceasta va duce la viaţă!

Viaţa, vine în urma luminii spirituale de la Dumnezeu care ne dă cunoştiinţă pentru a trăi viaţa după modelul Fiului Său: Isus Cristos!

În Ioan 1:4 , ni se dă o descriere a vieţii: „În El [Fiul] era viaţă, şi viaţa era lumina oamenilor.” Iată! Viaţa era lumina spirituală, ce o manifesta Isus prin vorbele şi faptele lui! Astfel cei morţi spirituali, nu au lumina vieţii, adică lumina lui Isus care este viaţa (1 Ioan 5:10-12).

În Ioan 8:12 , Domnul a precizat: „Iesus le-a vorbit deci iarăşi, zicând: Eu sunt lumina lumii! Cel urmându-Mi, niciodată nu are să umble în întuneric; ci, va avea lumina vieţii” (SCC).

Cel urmându-L pe Fiul lui Dumnezeu este viu spiritual, iar cel care nu-L urmează nu are lumina vieţi şi este mort spiritual. A fi mort spiritual însemnă a avea un spirit inactiv faţă de Dumnezeu, un spirit conectat la iad, la întuneric, dar nu unul conectat la lumină, la cer.

Viaţa fizică este legată de viaţa spirituală, iar o viaţă spirituală duce la ascultare, cumpătare în domeniul fizic, la a trăi în acord cu suflarea de viaţă care aduce viaţă şi sănătate în trup! Lumina spiritulă dă călăuzire nu doar în domenii spirituale, ale lucrării Domnului; ci, şi în domenii de alimentaţie, dietă, mişcare fizică, somn, etc.

Iar călăuzirea divină pentru Suflarea de viaţă se primeşte în două moduri:

1. prin călăuzirea Spiritului Sfânt; 2. prin impulusurile trimise de suflarea de viaţă!

Să le analizăm în continuare cele două moduri:

1.Călăuzirea Spiritului se realizează prin darurile Spiritului cum ar fi: darul profeţiei, dezvăluirii, cuvântului de cunoştinţă şi înţelepciune, etc. – 1 Corinteni 12:7-11

2.Suflarea de viaţă îţi dă impulsuri, fie printr-o poftă, fie îţi aduce aminte de un fruct sau alt aliment. Alteori simţi în trupul tău anumite nevoi ale trupului, un creştin mai avansat spiritual, pur şi simplu primeşte această cunoştiinţă de tip de mâncare, care îl va împlini, îi va acoperă anumite lipsuri de calorii, vitamine, fibre, etc. ale trupului.

Uneori vei simţi nevoia de aer curat, de a-ţi aerisi bine camera, sau de a face o plimbare, astfel prin aerul cel repiri vei primi suflarea de viaţă, bucuria vieţii, viaţă! Sau de a face o vizită în altă localitate, o excursie, pentru a schimba mediu ambiant! Pentru a veni în viaţa ta o variaţie diferită de mediu şi viaţă! Schimbarea mediului este ca o schimbare a armelor cu care luptăm contra morţii, derutând astfel vrăşmaşul şi încărcându-ne variat şi potrivit cu energii ale vieţii.

În general omul simte când îi este sete, dar un creştin primeşte şi ce lichide să consume: apă plată sau minerală, sucuri de fructe, bere, vin, etc. Tot suflarea de viaţă îl poate atenţiona când să se oprească, când să postească, lipsa de cumpătare, sau excesul duce la efecte negative (Proverbe 23:31-35; Apocalipsa 20:13).

Viaţa înseamnă uneori a consuma hrană şi lichide, alteori de a te abţine, alteori de a opri consumul în exces – Psalmi 104:14-15; Eclesiastul 9:7; Proverbe 23:31; Isaia 5:11; Luca 21:34.

O gândire spre viaţă, a credinţei, a înţelepciunii duce la viaţă – Romani 8:6.

O vorbire ziditoare duce la viaţă atât pentru sine, cât şi pentru cei care ne ascultă (Proverbe 18:21).

Lucrarea Domnului (1 Corinteni 15:58), slujirea fraţilor şi a semenilor, duce la a semăna în Spirit, aceasta duce la viaţă (Galateni 6:8).

Mişcarea, sportul, gimnastica, joca în cazul copiilor (Zaharia 8:3-5; Proverbe 20:29), munca, a fi creativ (comp. cu Proverbe 20:4), dragostea între persoane căsătorite (Eclesiastul 9:7-10), afecţiunea faţă de prieteni, faţă de fraţii de credinţă, sărutul frăţesc, îmbrăţişarea, strângerea de mână, a face lucrări împreună toate acestea sunt spre viaţă dacă sunt făcute din dragoste – 1 Corinteni 16:14; 2 Petru 1:3-11; Romani 16:16; Faptele Apostolilor 20:35-38; Faptele Apostolilor 21:5-6.

Iubite cititor întreabă-te în mod sincer: ai trăit tu până acum în acord cu suflarea de viaţă? Trăieşti tu acum în armonie cu suflarea de viaţă?

Dacă îţi dai seama că nu trăieşti, caută să trăieşti în armonie cu voinţa Lui Dumnezeu, care te va duce la a trăi în acord cu suflarea de viaţă!