Se ridică două întrebări: 1. Cum vor ajunge oamenii drepţi de pe actualul pământ ce vor trăi în mileniu, pe noul pământ de după mileniu? 2. Cum vor ajunge cei înviaţi pe actualul pământ, pe noul pământ?

Cei înviaţi, deoarece trupurile lor moarte sunt îngropate în acest pământ, este normal să învieze din el, căci trupurile lor au devenit ţărâna acestui pământ (Geneza 3:19) şi din el trebuie să iasă (Daniel 12:2).

După ce morţii vor învia pe actualul pământ în faţa tronului lui Dumnezeu care este în cetatea Noul Ierusalim (Apocalipsa 21:3,Apocalipsa 1:22,Apocalipsa 1:23), care deja de la începutul mileniului este pe pământ şi vindecă oamenii (Apocalipsa 20:9; 22:1,2), cei drepţi care vor învia, vor fi duşi alături de ceilalţi drepţi de pe pământ în „tabăra sfinţilor”.

În Apocalipsa 20:8-11, (SCC) se precizează: „şi când au să fie sfârşiţi cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat din închisoarea lui; şi va ieşi să amăgească naţiunile, cele ce sunt în cele patru colţuri ale pământului; pe Gog şi pe Magog; ca să îi strângă pentru război. Numărul lor este ca nisipul mării. Şi s-au suit pe lăţimea pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor, şi cetatea cea iubită; şi a coborât foc din cer, şi i-a mistuit. Şi Diavolul, cel înşelându-i a fost aruncat în lacul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi profetul mincinos; şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în epocile epocilor.”

Oamenii care vor trece de partea lui satan vor ataca nu doar „cetatea cea iubită”, adică Noul Ierusalim, unde este mireasa lui Cristos; ci, şi „tabăra sfinţilor”.

Tabăra sfinţilor va fi mutată pe noul pământ cu tot cu locuitorii ei, apoi are loc distrugerea acestui pământ şi cer (atmosfera), şi marea nu va mai fi, căci Dumnezeu va crea: „un cer nou şi un pământ nou, căci primul cer şi primul pământ trecuseră, şi nici marea nu mai era”. Apoi, Ioan vede: „cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborându-se din cer de la Dumnezeu; pregătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. şi am văzut o voce mare dinspre tron zicând: „iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! şi El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui; şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. şi El va şterge orice lacrimă din ochii lor; şi moartea nu va mai fi, nici întristare, nici strigăt, nici durere, nu va mai fi; pentru că cele dintâi s-au dus.” Apocalipsa 20:2-4.

După cum pe primul pământ a existat: Noul Ierusalim (cetatea cea iubită) şi lângă el „tabăra sfinţilor”, aşa şi pe noul pământ va fi cortul lui Dumnezeu (Noul Ierusalim), şi cu el vor fi oamenii care vor locui noul pământ!

Dacă Dumnezeu îşi întinde cortul peste mireasa lui Cristos (Apocalipsa 7:15), ea fiind astfel în cort, vor fi oameni care nu vor fi în cort, ci cortul va fi cu ei. La aceştia, Dumnezeul care va fi El Însuşi în cort, le „va şterge orice lacrimă din ochii lor; şi moartea nu va mai fi, nici întristare, nici strigăt, nici durere, nu va mai fi; pentru că cele dintâi s-au dus.”

Mireasa lui Cristos încă de la înviere este nemuritoare (Apocalipsa 20:6), pe când cei de pe pământ doar din momentul când vor fi cu cortul pe noul pământ şi când moartea nu va mai fi, fiind deja aruncată în lacul de foc (Apocalipsa 20:14). La aceştia de pe noul pământ, atunci vor primi harul descris în v.6: „Eu voi da celui însetat din izvorul apei vieţii în dar.”