Duhul sau Spiritul Sfânt, a venit în existenţă după Fiul, fiind născut din Tatăl, însă prin Fiul. Biblia afirmă clar în 1Corinteni 2:12:  „Spiritul Cel din Dumnezeu (NTTF - 2008), tot la fel în 1Ioan 4:2, apare în greacă: ek = din, (tradus în Cornilescu cu „de la”), indicând că Spiritul este „din Dumnezeu”.

Unii susţin că Fiul şi Duhul Sfânt au existat dintotdeauna lângă Tatăl, pe când Biblia afirmă negru pe alb, că atât Fiul este născut din Dumnezeu (1Ioan 5:18), precum şi Spiritul Sfânt a ieşit la un moment dat, din Dumnezeu, deci El are un moment al naşterii Sale. Această naştere, este prin Fiul, deoarece toate sau create prin Fiul (Ioan 1:1-3; Coloseni 1:15-17), cu excepţia Fiului care a fost născut direct de Tatăl (Ioan 1:14,Ioan 1:18; 1Ioan 5:18).

Iar toată creaţia (inclusiv Fiul şi Duhul Sfânt) au fost creată în cele şase zile de creiere (Exod 20:11). Această venire a Duhului Sfânt în existenţă, a avut loc la început, în începutul primei zile de creaţie, imediat după naşterea Fiului din Tatăl în început (Coloseni 1:15-18; 1Ioan 2:13-14; Apocalipsa 3:14). Căci nu putea exista „Duhul Fiului” (Galateni 4:6), înainte de Fiul (Proverbe 30:4), nici „Duhul înţelepciunii” (Proverbe 1:20-23), înainte de existenţa Înţelepciunii (Proverbe 8:22-25), adică a lui Isus (1Corinteni 1:24).

Duhul Sfânt a fost creat la început ca şi Fiul, înainte de restul creaţiei, tocmai pentru a fi împreună cu Fiul, un agent al creaţiei (Geneza 1:2; Psalm 33:6), precum şi un susţinător al vieţii creaţiei (Geneza 6:3).

Mulţi sunt tentaţi să interpreteze expresiile: Duhul Tatălui (Matei 10:20); Duhul Fiului (Galateni 4:6); Duhul lui Dumnezeu (1Corinteni 7:40); Duhul lui Cristos (Romani 8:9); Duhul lui Isus (Fapte 16:7); ca fiind spiritul propriu al persoanei respective. Ca şi cum Duhul Sfânt NU ar fi o persoană distinctă de Tatăl şi Fiul; ci, doar spiritul persoanei Tatălui, sau spiritul persoanei Fiului.

Însă, expresia: Duhul LUI Dumnezeu, se referă la un Duh ce este a lui Dumnezeu, care este proprietatea Lui. Astfel, expresia: Duhul LUI Dumnezeu, nu se referă la Duhul Lui personal, deoarece dacă prin ‚Duhul lui Dumnezeu’, am înţelege: Duhul unui persoane, Duhul propriu al lui Dumnezeu, atunci ar trebui să interpretăm în acelaşi sens şi cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, ca fiind duhurile Lui proprii, ceea nu este posibil, o fiinţă are doar un duh nu mai multe!

În plus, ar trebui să existe două duhuri: Duhul propriu al Tatălui, şi Duhul propriu al Fiului, cei doi nu sunt identici, şi nu au acelaşi: Sine, ci sunt două persoane distincte şi ar trebui să fie două duhuri distincte. Dar nu aşa stau lucrurile, deoarece există un singur Duh: Duhul Sfânt, care este atât Duhul lui Dumnezeu (Efeseni 4:30), iar Duhul lui Dumnezeu este şi Duhul lui Cristos (Romani 8:9).