Surorile au trimes la Isus să-i spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.“ Dar Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.“ Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr. Deci, cînd a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era” - Ioan 11:3-6.

De multe ori ne rugăm şi Dumnezeu nu ne răspunde, parcă intenţionat nu vrea să ne îndeplinească dorinţele, sperăm de mai bine şi lucrurile merg înspre mai rău, cerem şi nu căpătăm, implorăm mila divină dar parcă cerul tace, se ascunde de noi, când avem mai mare nevoie de Dumnezeu, parcă El se ascunde de noi, uneori ne răspunde când nu mai dorim acel lucru, când deja am ajuns să urâm lucrul dorit. Dumnezeu ne ajută, după ce a trecut faza cea mai grea a necazului, sau „după ce Lazar a murit”!
 
De ce aşa? De ce Dumnezeu nu ne împlineşte dorinţele noastre? De ce nu intervine când avem nevoie de El? De ce se ascunde? De ce nu ne împlineşte visele noastre la care ţinem atât de mult? De ce se poartă atât de straniu, de inexplicabil? De ce întârzie? De ce tărăgănează? De ce ne dă altceva şi nu ceea ce cerem? De ce nu vine când Îl chemăm? Unde este Dumnezeu în necazul meu, în boala mea, în disperarea mea, în durerea mea?
 
 
Răspunsul la toate aceste întrebări este:
Dumnezeul nostru însă este în ceruri şi face tot ce vrea” (Psalm 115:3)!
El nu face ce vreau eu, Dumnezeu nu lucrează după înţelepciunea mea, după dorinţele mele, după nevoile pe care ochii mei le văd! Dar cum lucrează El? După planurile Lui! După Înţelepciunea Lui! După gândurile Lui! După credincioşia Lui! Gândurile mele nu sunt gândurile Lui! Timpul meu nu este timpul Lui! Când mie mi se pare că zăboveşte, El lucrează, când El lucrează, mie mi se pare că nu face nimic! Când Isus nu vine să vindece pe Lazăr, eu cred că El nu-l iubeşte cu adevărat, dar El vrea să se arate nu doar ca medic, ci ca Înviere şi viaţă!
Iubite cititor, boala ta, durerea ta, nu este spre moarte; ci, este spre slava lui Dumnezeu, El din credincioşie lucrează aşa, El ştie ce face, ce a început în noi va duce la bun sfârşit, dacă Dumnezeu s-ar schimba, ar lucra după cum vrem noi, dar El nu se schimbă, El nu îşi schimbă dragostea, bunătatea care este mai bună ca viaţa noastră (Psalm 63:3), pe dorinţele noastre egoiste, efemere, şi greşite pe termen lung. Nu, El este credincioşie şi adevăr, El nu se schimbă faţă de noi, chiar dacă noi nu-L înţelegem, de ce lucrează aşa, El ne iubeşte! El lucrează spre binele nostru etern, nu spre binele nostru efemer (trecător)!