„Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întîietate altuia”. - Romani 12:10.

Dragostea nu este doar milă, doar a simţi împreună cu celălalt, ea îi dă întâietate, valoare celuilalt, îl consideră mai presus decât el însuşi, ea dă o greutate de slavă celuilalt, îl consideră pe celălalt valoros, important, de preţ, de valoare, pe baza Cuvântului care spune: „Nu se vînd oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuş, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Şi chiar perii din cap, toţi vă sînt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sînteţi mai de preţ decît multe vrăbii(Luca 12:6,Luca 12:7).
Dragostea este moderată faţă de sine, are gânduri cumpătate faţă de sine, potrivit cu măsura de credinţă ce a pus-o Dumnezeu în noi, dar faţă de ceilalţi are gânduri înalte, care dă preţuire, cinste celuilalt.
Faţă de sine dragostea este smerită, dar faţă de celălalt este o dragoste care preţuieşte, onorează, cinsteşte, înalţă!