"Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută" - 1Timotei 1:5
"Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!" - 1Corinteni 16:14.


 
Dragostea faţă de Dumnezeu trebuie să fie motivaţia mea ca să ajung la cunoştinţa adevărului, nu curiozitatea, dorinţa de a cunoaşte cu scopul de a controla, nu dorinţa de a fi superior altora, etc. NU! Ci totdeauna când cercetez Cuvântul, când Îl întreb pe Dumnezeu ca să cunosc ceva, trebuie să fiu motivat de dragoste, dragostea faţă de El sau de semeni, să mă împingă să cunosc mai mult spre a sluji mai mult şi mai bine.
Iar aceea cunoaştere ca să nu mă îngâmfe trebuie să ducă la dragoste, dacă cunoaşterea ce o am nu mă duce la dragoste faţă de Dumnezeu şi semeni, nu este o cunoaştere venită din dragoste, şi ea îngâmfă, ea nu dă viaţă celor care mă ascultă, ea aduce moartea, ea aduce îngâmfarea, ea aduce religiozitatea, dar nu pe Cristos care este dragostea lui Dumnezeu.
Astfel legea care era bună mi-a adus moartea! De ce? Pentru că fără dragoste legea divină, jertfeşte pe om pe altarul dreptăţii, doar dragostea iartă, îngăduie, amână, ea voieşte milă, nu jertfă, ea dă har, timp de maturizare, ca omul să ajungă să împlinească Cuvântul ca să fie salvat.
Cunoaşterea adevărului trebuie să vină din dragoste, şi aceea cunoaştere să ducă la dragoste!