"Dupa ce este îndepartat fânul, si iarba noua se arata, iar iarba de pe dealuri este strânsa" - Proverbe 27:25

 

Ca să se arate iarba nouă şi proaspătă, trebuie să fie îndepărtat fânul cel vechi. Ca să se arate omul cel nou trebuie să se îndepărteze omul cel vechi. Trebuie să fie îndepărtat ceva, ca să se arate altceva!

Dumnezeu nu pune un petic nou la un burduf vechi!

Apostolul Pavel a spus: „iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi!”. Uneori, chiar după un timp de la naşterea din nou, este nevoie de un moment de transformare radicală, de iluminare, de schimbare, aşa cum ucenicii care erau născuţi din nou în botezul în apă, au avut nevoie de lucrarea Duhului de la Penticosta. Aşa cum corintenii au avut nevoie de disciplinarea sau mustrarea lui Pavel ca să se trezească în ei o râvnă aprinsă pentru bine, după cum spune el: „Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră, după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă!”

Uneori încercările, alteori disciplina în adunare cum ar fi excluderea poate trezi în noi o întristare după voia lui Dumnezeu ce duce la pocăinţă şi iertare, ridicare spirituală, trezire.

Dacă ţi se pare că te sfârşeşti, nu uita: înainte ca să se arate iaraba proaspătă trebuie îndepărtat fânul, iarba uscată!