Matei 5:33-37, SCC: Iarăşi aţi auzit că s-a spus celor din vechime: „Să nu juri fals, ci să împlineşti faţă de Iehova jurămintele tale”. Eu însă vă zic: Nu juraţi nicidecum; nici pe altar, pentru că este tronul lui Dumnezeu; nici pe pământ pentru că este un scăunel al picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este o cetate a marelui rege; nici pe capul tău să nu juri, pentru că nu poţi face un păr alb sau negru. Cuvântul vostru să fie: Da, da; nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea, este de la cel rău”.

 

Domnul Iesus face referire la ceea ce spune legea de a nu jura strâmb; ci, a împlini jurămintele făcute lui Iehova Dumnezeu (Numeri 30:2; Deuteronom 23:23), însă El ca trimis a lui Dumnezeu ne spune: “Nu juraţi nicidecum“, și mai departe ne dă câteva exemple care erau folosite în jurămintele din timpul Lui, dar pe care discipolii lui Iesus trebuiau să le evite: “nici pe altar, pentru că este tronul lui Dumnezeu; nici pe pământ pentru că este un scăunel al picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este o cetate a marelui rege; nici pe capul tău să nu juri, pentru că nu poţi face un păr alb sau negru“.

De ce să nu jurăm nicidecum? Deoarece este suficient cuvântul nostru, nu mai trebuie să ne întărim cu un jurământ spusele, căci creștinii sunt oameni ai adevărului, de aceea El explică: Cuvântul vostru să fie: Da, da; nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea, este de la cel rău”. Tot ce este dincolo de vorbirea corectă cu da sau nu, vine de la cel rău, deoarece Diavolul este mândru, și noi când jurăm denotă încredere în noi înșine că vom face cutare lucru și jurăm, și astfel cădem în mândrie (încrederea în noi înșine), de aceea este suficient să spunem da sau nu, ca să nu ne încredem prea mult în noi și în puterea noastră.

Domnul ne ferește de două păcate dându-ne legea aceasta: 1) de păcatul de a jura și nu ne împlini jurământul; 2) păcatul mândriei.

Nu rămâne decât ca noi discipolii Lui să respectăm aceste învățături și să nu facem jurăminte!