Matei 5:13-16, SCC: Voi sunteţi sarea pământului; dar dacă sarea are să se strice, cu ce va fi făcută sărată? Pentru nimic nu mai are tărie, decât numai să fie aruncată afară pentru a fi călcată de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată deasupra muntelui nu poate fi ascunsă. Nici nu aprind oamenii o lampă şi o pun sub baniţă; ci pe lampadar, şi străluceşte pentru toţi cei din casă. Aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre bune şi să glorifice pe Tatăl vostru Cel ce este în ceruri”.

 

Creștinii, discipolii lui Iesus sunt sarea pământului, ei păstrează în existență pământul, opresc mânia lui Dumnezeu când Dumnezeu se uită pe pământ, vede și creștinii și de dragul lor nu aduce încă judecata. Astfel sarea (viața creștină) are putere de a conserva, de a păstra, de a feri de stricăciune. Așa cum sarea conservă carnea ca să nu se strice, așa creștinii păstrează prin puterea lor de a săra pământul. Doar după răpirea lor la cer, și după mileniu va fi un: “cer nou şi pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi s-au dus; şi marea nu mai este” (Apocalipsa 21:1, SCC).

Însă problema ridicată de Iesus este: dar dacă sarea are să se strice, cu ce va fi făcută sărată? Pentru nimic nu mai are tărie, decât numai să fie aruncată afară pentru a fi călcată de oameni”.

În cazul în care sarea se strică și mai poate săra, nu mai are tărie să păstreze creația, atuni ea este aruncată afară “pentru a fi călcată de oameni”.

Din punct de vedere fizic sarea din Israel se putea strica, adică nu mai săra, în The International Standard Bible Encyclopedia se explică: „Sarea din Marea Moartă conţinea, de obicei, şi alte minerale; astfel, dacă sarea din acel amestec se dizolva, ceea ce rămânea era o substanţă fără niciun gust“.

La fel din punct de vedere spiritual, atunci când discipolii își pierd tăria de a mai săra, de a face fapte bune, atunci ea este aruncată afară din adunare (1Corinteni 5:5-13), și este călcată de oameni, adică este supusă faptelor oamenilor din lume. Cum spune Scriptura aceea persoană revine la faptele cărnii uitând de curăţirea păcatelor vechi” (2Petru 1:9, SCC).

Mai departe Domnul continuă și spune despre discipolii Lui: “Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată deasupra muntelui nu poate fi ascunsă. Nici nu aprind oamenii o lampă şi o pun sub baniţă; ci pe lampadar, şi străluceşte pentru toţi cei din casă. Aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre bune şi să glorifice pe Tatăl vostru Cel ce este în ceruri”. Creștinii sunt sarea pământului și lumina lumii, ei prin faptele lor luminează pe oamenii lumii, de aceea nu trebuie să ne ascundem; ci, să avem o credință publică și fapte pe care oamenii să le vadă.

Domnul face două comparații și spune: “O cetate aşezată deasupra muntelui nu poate fi ascunsă. Nici nu aprind oamenii o lampă şi o pun sub baniţă; ci pe lampadar, şi străluceşte pentru toţi cei din casă”. Astfel creștinii trebuie să fie ca o cetate pe un munte a cărui lumină să lumineze, și ca un lampadar sau lampă care strălucească pentru toți cei din jurul lui.

Domnul și Învățătorul explică este lumina când spune și ne încurajează: “Aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre bune şi să glorifice pe Tatăl vostru Cel ce este în ceruri”. Iată lumina sunt faptele bune, ele sunt fapte ale luminii, fei ca să facem fapte bune după Cuvântul lui Dumnezeu și lumina noastră să strălucească astfel oamenii “să vadă faptele voastre bune şi să glorifice pe Tatăl vostru Cel ce este în ceruri”.