Ezechiel 1:4-28, GBV 2001: Şi am privit şi iată un vârtej de vânt venea de la nord, un nor mare şi un foc înlănţuindu-se; şi în jurul lui era o strălucire şi din mijlocul lui ceva asemenea aramei strălucitoare, din mijlocul focului. Şi din mijlocul lui ieşea asemănarea a patru făpturi vii. Şi aceasta era înfăţişarea lor: aveau asemănare de om. Şi fiecare avea patru feţe şi fiecare din ele avea patru aripi. Şi picioarele lor erau picioare drepte; şi talpa picioarelor lor era ca talpa piciorului de viţel şi scânteiau ca arama strălucitoare. Şi aveau mâini de om sub aripile lor la cele patru laturi ale lor; şi toate patru aveau feţele lor şi aripile lor. Aripile lor se atingeau una de alta; nu se întorceau când mergeau; mergeau fiecare drept înainte. Şi asemănarea feţelor lor erau feţe de om; şi toate patru aveau feţe de leu la dreapta; şi toate patru aveau feţe de bou la stânga; şi toate patru aveau feţe de vultur. Şi feţele lor şi aripile lor erau despărţite sus; fiecare avea două aripi care se atingeau una de alta şi două care le acopereau trupurile. Şi mergeau fiecare drept înainte; mergeau încotro trebuia duhul să meargă; nu se întorceau când mergeau. Şi asemănarea făpturilor vii, înfăţişarea lor era asemenea unor cărbuni de foc aprinşi, ca înfăţişarea făcliilor; focul se suia şi cobora printre făpturile vii; şi focul strălucea şi din foc ieşeau fulgere. Şi făpturile vii alergau şi se întorceau ca înfăţişarea strălucirii fulgerului.
Şi am văzut făpturile vii şi, iată, era o roată pe pământ lângă făpturile vii, pentru fiecare din cele patru feţe ale lor. Înfăţişarea roţilor şi alcătuirea lor era asemenea crisolitului; şi toate patru aveau o singură asemănare; şi înfăţişarea lor şi alcătuirea lor erau ca şi cum ar fi o roată în mijlocul unei roţi. Când mergeau, mergeau pe cele patru laturi ale lor: nu se întorceau când mergeau. Iar obezile lor erau înalte şi înfricoşătoare; şi toate patru aveau obezile lor pline de ochi de jur-împrejur. Şi când făpturile vii mergeau, roţile mergeau lângă ele; şi când făpturile vii se înălţau de la pământ, roţile se înălţau. Oriunde trebuia duhul să meargă, ele mergeau încotro trebuia duhul să meargă; şi roţile se înălţau odată cu ele, pentru că duhul făpturilor vii era în roţi. Când mergeau acelea, mergeau şi acestea; şi când stăteau acelea, stăteau şi acestea; şi când acelea se înălţau de la pământ, roţile se înălţau odată cu ele, pentru că duhul făpturilor vii era în roţi. Şi deasupra capetelor făpturii vii era asemănarea unei întinderi ca cristalul, înfricoşător de privit, întinsă peste capetele lor, deasupra. Şi sub această întindere, aripile lor erau drepte, una către cealaltă; fiecare avea două aripi care acopereau de partea aceasta, şi fiecare avea două care acopereau de partea aceea, trupurile lor. Şi, când mergeau, am auzit vuietul aripilor lor, ca vuietul de ape mari, ca glasul Celui Atotputernic, un vuiet puternic, ca vuietul unei oştiri
o; când stăteau, îşi lăsau aripile în jos. Şi era un glas de deasupra întinderii care era peste capetele lor; când stăteau, îşi lăsau aripile în jos. Şi deasupra întinderii care era peste capetele lor era asemănarea unui tron, ca înfăţişarea unei pietre de safir; şi deasupra asemănării tronului era o asemănare, ca înfăţişarea unui om, pe el, deasupra. Şi am văzut ceva asemenea aramei strălucitoare, ca înfăţişarea unui foc, înăuntrul ei, de jur-împrejur, de la înfăţişarea coapselor lui şi în sus; şi de la înfăţişarea coapselor lui şi în jos am văzut ca înfăţişarea unui foc; şi avea o strălucire de jur-împrejur. Ca înfăţişarea curcubeului care este în nor într-o zi cu ploaie, aşa era înfăţişarea strălucirii de jur-împrejur. Aceasta era înfăţişarea asemănării gloriei Domnului. Şi, când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ şi am auzit un glas al Unuia care vorbea”.

 

Profetul Ezechiel era în captivitate în Babilon (2Regi 24:14-16), și el când a văzut acestă viziune a carului ceresc a lui Dumnezeu era lângă râul Chebar, câci mâna lui Iehova, Spiritul Sfânt a venit asupra lui (Ezechiel 1:1-3).

Ezechiel a privit și a văzut venind din nord, un nor mare și un foc înlănțuit în nor, care emana o strălucire, norul reprezintă prezența lui Dumnezeu (Exod 19:9). Iar în mijlocul norului era o aramă strălucitoare, care era patru făpturi vii, roșii, reprezentând puterea, care în Ezechiel 10:15, se arată că sunt heruvimi, care avea patru fețe și patru aripi, iar talpa piciorului era ca talpa de vițel și scânteiau ca arama. Talpa de vițel reprezintă: viața, de aceea ele aleargă și se întorc ca înfăţişarea strălucirii fulgerului.

Aveau mâini sub aripi, iar fețele lor erau de: om, de leu la dreapta, de bou la stânga și fețe de vultur, reprezentând: omul: dragostea (comp. 1Ioan 4:8 cu Geneza 1:27, leul: puterea (Judecatori 14:18), boul: viața (Isaia 30:24; Maleahi 4:2) iar vulturul înțelepciunea (Iov 39:26-29).

Înfăţişarea heruvimilor era asemenea unor cărbuni de foc aprinşi, ca înfăţişarea făcliilor; un foc se suia şi cobora printre făpturile vii; şi focul strălucea şi din foc ieşeau fulgere. Şi făpturile vii alergau şi se întorceau ca înfăţişarea strălucirii fulgerului.

Înfățișarea lor denotă putere, focul ce se suia şi cobora printre făpturile vii este Spiritul Sfânt (Fapte 2:3), fulgerele sunt diferite spirite ce iasă din Spiritul Sfânt (comp. cu Isaia 11:2).

Mai departe se descrie carul lui Dumnezeu în text, astfel era o roată pe pământ lângă făpturile vii, pentru fiecare din cele patru feţe ale lor, iar înfăţişarea roţilor şi alcătuirea lor era asemenea crisolitului (crisolitul este o piatră prețioasă: verde, reprezentând viața, mișcarea); şi toate patru aveau o singură asemănare; şi înfăţişarea lor şi alcătuirea lor erau ca şi cum ar fi o roată în mijlocul unei roţi. Când mergeau, mergeau pe cele patru laturi ale lor: nu se întorceau când mergeau. Iar obezile lor erau înalte şi înfricoşătoare; şi toate patru aveau obezile lor pline de ochi de jur-împrejur. Astfel fiecare heruvim avea o roată care plutea pe pământ nu se învârtea, ea era roată în roată plină cu ochii care sunt ochii spiritului de viață care le conducea. Așa cum cele șapte spirite ale lui Dumnezeu sunt și ochi (Apocalipsa 5:6), la fel și spiritul de viață este și ochi.

Iar când făpturile vii mergeau, roţile mergeau lângă ele; şi când făpturile vii se înălţau de la pământ, roţile se înălţau. Oriunde trebuia Spiritul să meargă, ele mergeau încotro trebuia Spiritul să meargă; şi roţile se înălţau odată cu ele, pentru că “duhul făpturilor vii era în roţi”. Această frază despre “duhul făpturilor vii era în roţi”, la o verificare a textului ebraic, indică că expresia: „ruah chai” are ca sens fie Spirit de viaţă, fie făptură vie, căci „chai” înseamnă: viaţă, vieţuitoare, adică creatură vie (chai = vieţuitoare, Ezechiel 1:5). Aceiaşi expresie: „ruah chai”, apare şi în Geneza 7:15; Geneza 7:22, unde traducători au tadus-o cu „Duh de viaţă”. De ce să nu aibă şi în Ezechiel acest sens? Şi astfel Duhul sau Spiritul care cârmuia făpturile vii şi roţile, nu era altul decât: Spiritul de viaţă, adică un Spirit ce provine din Spiritul Sfânt, și care are rolul de a da viață, a menține viața, chiar și conducerea făpturilor cerești! Este interesant că GBV 2001, recunoaște la n.s. o astfel de posibilitate la v.20, când spune: „Sau duhul de viaţă”.

Relatarea continuă și ne spune că atunci când mergeau făpturiile vii (heruvimii), mergeau (pluteau) și roțile, când stăteau heruvimii stăteau și roțile, la fel când se înălțau.

Iar deasupra capetelor făpturii vii era asemănarea unei întinderi ca cristalul, înfricoşătoare întinsă peste capetele lor, deasupra. Şi sub întindere, aripile lor erau drepte, una către cealaltă; fiecare avea două aripi care acopereau de partea aceasta, şi fiecare avea două aripi cu care își acopereau corpurile.

Când heruvimii mergeau se auzea vuietul aripilor lor, ca vuietul de ape mari, ca glasul Celui Atotputernic, un vuiet puternic, ca vuietul unei oştiri, iar când stăteau îşi lăsau aripile în jos.

Deasupra lor era un glas de la Dumnezeu de deasupra întinderii care era peste capetele lor; căci deasupra întinderii care era peste capetele lor era asemănarea unui tron, ca înfăţişarea unei pietre de safir (piatră prețioasă albastră); şi deasupra asemănării tronului era o asemănare, ca înfăţişarea unui om, pe el, deasupra. Iar înfățișarea lui Dumnezeu ca om, dar la culoare era asemenea aramei strălucitoare, ca înfăţişarea unui foc, înăuntrul ei, de jur-împrejur, de la înfăţişarea coapselor lui şi în sus; şi de la înfăţişarea coapselor lui şi în jos am văzut ca înfăţişarea unui foc; şi avea o strălucire de jur-împrejur. Focul și roșu asemenea aramei denotă puterea care Îl caracterizează pe Iehova Dumnezeu.

Tronul albastru asemenea safirului reprezintă dreptatea lui Dumnezeu căci “Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău; bunătatea şi adevărul merg înaintea feţei Tale” (Psalm 89:14, SCC).

Iar gloria sau strălucirea ființei lui Dumnezeu era ca înfăţişarea curcubeului care este în nor într-o zi cu ploaie, aşa era înfăţişarea strălucirii de jur-împrejur. Aceasta era înfăţişarea asemănării gloriei lui Iehova.

 

Ce învățăm din această relatare?

În primul rând, că cu toate că Israelul era dus în captivitate ca și Ezechiel, totuși, există un Dumnezeu etern care face judecată și dreptate, care este puternic, care circulă spre a-și împlini planurile Sale cu acest car format din heruvimi și roți, care sunt conduși de suflarea de viață. Un Dumnezeu care nu a abandonat omenirea din cauza lui Israel, nu un Dumnezeu absent, pasiv; ci unul activ, implicat, care este dragoste dar și judecată!

Nu rămâne decât ca noi să ne închinăm lui Iehova Dumnezeu, să ne temem de El, să ascultăm de suflarea de viață care dă pricepere (Iov 32:8), să fim plini de viață ca și heruvimii și să fim gata să împlinim poruncile lui Dumnezeu plecând la porunca Lui și stând când ne spune El, așa cum Israelul urma norul în care era îngerul lui Dumnezeu (Exod 40:36-38), la fel noi să urmăm carul lui Dumnezeu.