Întinzându-se la sud de Marea Moartă, de-a lungul Arabei actualmente acel ținut aparține lui Israel și cea mai mare parte: Iordaniei, ţara Edomului, cunoscută şi sub numele de muntele Seir (Geneza 32:5), avea un relief accidentat, cu munţi înalţi şi cu defileuri adânci. În unele locuri, lanţul muntos, aflat la est de Araba, atingea o altitudine de 1 700 de metri. Ţinutul Temanului era renumit pentru înţelepciunea şi curajul locuitorilor săi. Chiar configuraţia geografică a Edomului, cu mijloacele sale naturale de apărare, le dădea locuitorilor ţării un sentiment de siguranţă şi de mândrie.

Edomiţii erau urmaşii lui Esau (Geneza 36:1,Geneza 36:8), fratele lui Iacob. În Geneza cap. 36, ni se dă generațiile născute din Esau și căpeteniile Edomului provenite din Esau (Edom). Iar în 1Cronici 1:43-54, ni se dă lista cu primii regi din Edom!

Conform cu Deuteronom 23:7, edomiţii erau rude apropiate cu israeliţii, fiind consideraţi ‘fraţi’, căci Esau era frate cu Iacob, căruia Dumnezeu i-a schimbat numele în Israel!

Însă edomiţii nu s-au purtat ca nişte fraţi. Cu puţin timp înainte ca israeliţii să intre în Ţara Promisă, Moise îi ceruse regelui Edomului permisiunea să treacă în mod paşnic prin ţara sa. Dar edomiţii, manifestând ostilitate, au refuzat categoric să-i lase să treacă şi le-au ieşit înainte cu mult popor (Numeri 20:14-21), de aceea Dumnezeu este mânios pe ei, și a dat profeții despre cucerirea și jefuirea lui (Isaia 11:14; Ieremia 29:25-26; Ieremia 49:17,Ieremia 49:19,Ieremia 49:20-22; Ezechiel 25:12-14; Ezechiel  35:15; Ezechiel  36:5; Ioel 3:19), care s-au împlinit când Regele Nebucadnețar al Babilonului i-a cucerit!

Deşi au fost subjugaţi de Regele David, chiar Abișai a lovit optsprezece mii de edomiți în valea sării, și a supus întreg Edomul lui David (1Cronici 18:11-13).

Însă mai târziu, edomiţii au conspirat mai târziu împreună cu Amonul şi cu Moabul împotriva lui Iuda în zilele lui Iosafat, iar apoi s-au răzvrătit împotriva regelui Ioram, fiul lui Iosafat. Ei i-au ţinut captivi pe israeliţii din Gaza şi Tir şi au invadat Iuda în zilele regelui Ahaz ca să ia şi mai mulţi prizonieri (2Cronici 20:1-2,2Cronici 20:22-23; 2Regi 8:20-22; Amos 1:6,Amos 1:9; 2Cronici 28:17).

În timpul regelui Amația din Iuda, care a ucis zece mii de edomiți în valea Sării, și a cucerit capitala: Sela (piatră în limba ebraică, sau capitala Petra, în greacă - 2Regi 14:7. În timpul regelui Ioram din nou au fost bătuți edomiții (2Cronici 21:9-10)

Această ostilitate a atins punctul culminant în 587 î.Ch., când Ierusalimul a fost pustiit de trupele babiloniene. Edomiţii nu s-au mulţumit doar să privească aprobator, ci i-au îndemnat pe cuceritori să-l pustiască de tot: „Radeţi-l, radeţi-l până la temeliile sale!“, strigau ei (Psalm 137:7, SCC). Când s-au aruncat sorţii pentru împărţirea prăzii, ei au fost printre jefuitori, iar când iudeii care scăpaseră au încercat să fugă din ţară, edomiţii le-au blocat drumurile şi i-au dat pe mâna duşmanului. Aceste acte de violenţă din timpul distrugerii Ierusalimului au dus la condamnarea rostită de Obadia (vezi: Obadia 1:11,Obadia 1:14). Edomul a fost cucerit şi jefuit de Nebucadneţar după câțiva ani de la distrugerea Ierusalimului.

Mai târziu Edomul propriu-zis a căzut în mâinile arabilor în secolul al 5-lea î.Ch., iar în secolul al 3-lea î.Ch. a fost cucerit de nabataeni.

În secolul II î.Ch. Iuda Macabeul i-a supus (1Macabei 5:3,65) iar Ioan Hyrcanus i-a obligat să se taie împrejur şi i-a încorporat în poporul evreu. Familia Irozilor era de origine edomită din Edom sau Idumeea.

În secolul 1 d.Ch. capitala lor Petra (Sela) era un oraș prosper, potrivit mărturiei lui Strabo din acel timp, în anul 70 d.Ch. 200.000 de edomiți (idumeeni) trimiși de romani, au prădat Ierusalimul, apoi s-au reîntors în Edom. Mai târziu conform cu Encyclopaedia Britannica, orașul Petra a continuat să existe, orașul era în declin în secolul al VII d.Ch. în timpul inavziei islamice, în secolul al XII –lea, cruciații au construit un palat numit Sel, apoi locul a fost locuit de popoare migratoare, până când în anul 1812, a fost descoperit de un elevețian și transaformată cetatea Petra în obiectiv turistic (vezi cartea: Mărturii care cer un verdict p.310).  

Despre istoria Edomului găsim și în Dicționar Biblic ilustrat, la subiectul: EDOM, EDOMIŢI, următoarele informații:

„I. În Biblie

Termenul biblic Edom (’edom) indică fie numele lui Esau, nume dat în amintirea ciorbei roşiatice pentru care şi-a vândut dreptul de întâi născut (Geneza 25:30; Geneza 36:1,Geneza 36:8,Geneza 36:19), fie indică pe edomiţi, în general (Numeri 20:18,Numeri 20:20-21; Amos 1:6,Amos 1:11; Amos 9:12; Maleahi 1:4), fie ţara ocupată de urmaşii lui Esau, fosta ţară Seir (Geneza 32:3; Geneza 36:20-21,Geneza 36:30; Numeri 24:18). Se întindea de la Wadi Zered până la Golful Aqaba, vreo 160 km, de ambele părţi ale ţinutului Arabah, sau deşertul Edomului (2Regi 3:8,2Regi 3:20), marea depresiune care leagă Marea Moartă şi Marea Roşie (Geneza 14:6; Deuteronom 2:1,Deuteronom 2:12; Iosua 15:1; Judecatori 11:17-18; 1Regi 9:26, etc.). Este o zonă muntoasă accidentată, cu piscuri înălţându-se până la 1.067 m . Deşi nu este o regiune fertilă, există zone cultivabile (Numeri 20:17,Numeri 20:19). În vremurile biblice Drumul împărătesc trecea de-a lungul podişului de E (Numeri 20:14-18). Capitala, *Şela, era situată pe un platou mic de lângă Petra. Alte cetăţi importante au fost Boţra şi Teman.

Edomiţii (‘edom, ‘adomim) au fost urmaşii lui Edom (Esau, Geneza 36:1-17). Arheologia modernă a arătat că ţara a fost ocupată înainte de vremea lui Esau. Noi conchidem că urmaşii lui Esau au migrat în ţara aceea şi cu timpul au devenit grupul dominant care a încorporat pe horiţii care locuiseră acolo (Geneza 14:6) şi pe alte popoare. După cca. 1850 î.Cr. există o întrerupere în cultura Edemului până prin 1300 î.Cr. iar ţara a fost ocupată de nomazi.

Esau ocupase deja Edomul când Iacov s-a întors din Haran (Geneza 32:3; Geneza 36:6-8; Deuteronom 2:4-5; Iosua 24:4). Şefii de trib („căpeteniile") s-au ridicat repede (Geneza 36:15-19, Geneza 40-43; 1Cronici 1:51-54) şi edomiţii au avut regi „înainte de a împăraţi un împărat peste copiii lui Israel" (Geneza 36:31-39; 1Cronici 1:43-51).

Pe vremea Exodului, Israel a cerut permisiune să treacă pe Drumul împărătesc, dar cererea a fost refuzată (Numeri 20:14-21; Numeri 21:4; Judecatori 11:17-18). În ciuda acestei lipse de bunăvoinţă, Israelului i s-a interzis să urască pe fratele său edomit (Deuteronom 23:7-8). În zilele acelea Balaam a prevestit cucerirea Edomului (Numeri 24:18). Iosua a delimitat teritoriul lui Iuda până la graniţa Edomului (Iosua 15:1,Iosua 15:21), dar nu a acaparat pământurile lor. Două secole mai târziu regele Saul s-a luptat cu edomiţii (1Samuel 14:47), deşi unii dintre ei se aflau în slujba lui (1Samuel 21:7; 1Samuel 22:9,1Samuel 22:18). David a cucerit Edomul şi a plasat garnizoane peste tot în ţară (2Samuel 8:13-14. În v. 13 trebuie să corectăm în loc de ‘aram ‘edom, datorită unei erori de copiere, când resh „r" a fost confundat cu daleth, „d". Cf. 1Cronici 18:13). În vremea aceea edomiţii au fost măcelăriţi (2Samuel 8:13), iar 1Regi 11:15-16 spune că Ioab, comandantul armatei lui David, a rămas în Edom timp de şase luni „până a nimicit toată partea bărbătească" din Edom. Probabil că unii au scăpat, deoarece Hadad, un prinţ regal, a fugit în Egipt şi mai târziu a devenit un vrăjmaş al lui Solomon (1Regi 11:14-22). Această cucerire a Edomului i-a permis lui Solomon să construiască un port la Eţion-Gheber şi să exploateze minele de cupru din regiune, aşa cum arată clar excavaţiile arheologice (1Regi 9:26-28).

În vremea lui Iosafat edomiţii s-au unit cu amoriţii şi cu moabiţii ca să atace Iuda (2Cronici 20:1), dar aliaţii au murit luptându-se între ei (v. 22-23). Iosafat a vrut să folosească portul de la Eţion-Gheber, dar corăbiile lui au naufragiat (1Regi 22:48). În vremea aceasta Edomul era condus de un dregător, cu funcţia de regent (1Regi 22:47). Acest „regent" a recunoscut suveranitatea lui Iuda şi s-a alăturat unei coaliţii Iuda-Israel ca să atace pe Meşa, regele Moabului (2Regi 3:4-27).

În timpul lui Ioram, Edomul s-a răsculat şi, deşi i-a înfrânt în luptă, nu i-a putut supune din nou (2Regi 8:20-22; 2Cronici 21:8-10) iar Edomul a avut un răgaz de vreo 40 de ani.

Amaţia a invadat mai târziu Edomul, a omorât 10.000 de edomiţi în Valea Sării, a cucerit capitala lor, Şela, şi a omorât alţi 10.000 aruncându-i de pe vârful stâncilor de la Şela (2Regi 14:7; 2Cronici 25:11-12). Ozia, succesorul lui, a restaurat portul de la Elat (2Regi 14:22), dar în timpul domniei lui Ahaz, când Iuda a fost atacat de Pecah şi Reţin, edomiţii au invadat Iuda şi au luat prizonieri (2Cronici 28:17). Portul Elat a fost pierdut din nou. (în 2Regi 16:6 trebuie să citim „Edom" în loc de „Aram".) Iuda nu a mai recucerit niciodată Edomul. Inscripţii asiriene arată că Edomul a devenit stat vasal Asiriei după cca. 736 î.Cr.

După căderea lui Iuda, Edomul s-a bucurat (Psalm 137:7). Profeţii au prevestit judecata împotriva Edomului datorită urii lor înverşunate (Ieremia 49:7-22; Plangeri 4:21-22; Ezechiel 25:12-14; Ezechiel 35:15; Ioel 3:19; Amos 9:12; Obadia 10 ş.urm.). Unii edomiţi au intrat în partea de S a lui Iuda şi s-au aşezat la S de Hebron (*IDUMEA). Edomul propriu-zis a căzut în mâinile arabilor în secolul al 5-lea î.Cr., iar în secolul al 3-lea î.Cr. a fost cucerit de nabataeni. În aceste secole alţi edomiţi s-au refugiat în Iuda. Iuda Macabeul i-a supus (1Macabei 5:65) iar Ioan Hyrcanus i-a obligat să se taie împrejur şi i-a încorporat în poporul evreu. Familia Irozilor era de origine edomită.

În prezent, chiar dacă țara Edomului și edomiții au fost cuceriți în trecut de mai multe ori și li s-a surpat cetățile, ei au zidit din nou așa cum a spus profetul Maleahi în Maleahi 1:4, GBV 2001: “Dacă Edomul va zice: „Suntem sfărâmaţi, dar vom construi din nou locurile dărâmate!“, aşa zice Domnul oştirilor: „Ei vor construi, iar Eu voi surpa. Şi oamenii îi vor numi: «Ţinutul răutăţii!» şi «Poporul împotriva căruia Domnul S-a mâniat pentru totdeauna!»“

În Amos 1:11,Amos 1:12, GBV 2001, se arată motivul mâniei lui Dumnezeu: “Aşa zice Domnul: „Pentru trei fărădelegi ale Edomului şi pentru patru, nu Mă voi întoarce; pentru că a urmărit pe fratele său cu sabia, şi şi-a înăbuşit toată mila, şi mânia lui a sfâşiat neîncetat şi şi-a ţinut mânia pentru totdeauna. Şi voi trimite un foc peste Teman şi va mistui palatele Boţrei“. Iată cele patru motive: 1) pentru că a urmărit pe fratele său israel provenit tot din Avraam, cu sabia; 2) şi-a înăbuşit toată mila; 3) mânia lui a sfâşiat neîncetat; 4) şi-a ţinut mânia pentru totdeauna, de aceea și Dumnezeu își ține mânia față de ei pentru totdeauna!

Dumnezeu datorită urii și faptelor rele față de Israel fratele lui, are o mânie eternă, de aceea despre țara Edomului mai sunt profeții de împlinit, care vor culmina cu arderea lor și pustiirea lor în ziua de mânie a lui Dumnezeu (Isaia 34:6-17).

Țara Edomului în prezent face parte din teritoriul Iordaniei, vezi harta cu Edomul: