Apostolii sunt primii pe listele cu serviciile adunării (Efeseni 4:11; 1Corinteni 12:28), astfel aceasta este cel mai important serviciu în adunare, căci toţi creştinii sunt zidiţi pe temelia apostolilor (Efeseni 2:20; Apocalipsa 21:14).

Apostolii sunt oamenii care au fost trimişi, căci acesta este sensul cuvântului: apostolMatei 10:2, GBV 1989, n.s.

Însă Biblia vorbeşte de mai multe tipuri de apostoli (trimişi), căci ea nu vorbeşte doar de cei 12 apostoli rânduiţi direct de Iesus cum cred unii; ci, de mult mai mulţi apostoli, vezi în acest sens, pe lângă cei 12 apostoli, și alți creștini care au fost apostoli: Fapte 13:2; Fapte 14:14; Romani 16:7; Galateni 1:19; 1Tesaloniceni 1:1; 1Tesaloniceni 2:6; Tit 1:5.

După ce a rânduit și a trimis prima grupă de lucrători în câmpul Evangheliei, al secerișului, al facerii de discipoli, Domnul Iesus trimițându-i doi câte doi pe cei doisprezece apostoli (Luca 9:1-2), apoi din cauză că secerișul era mare și lucrători puțini, mai rânduie și trimite încă șaptezeci și doi de apostoli ca lucrători în câmpul Evangheliei, așa cum se spune în Luca 10:1-2, SCC: “Iar după acestea, Domnul a rânduit pe alţi şaptezeci şi doi, şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei Lui, în orice cetate şi loc unde El urma să fie venit. Dar a zis către ei: secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi deci pe Domnul Secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Lui. Cei șaptezeci și doi rânduiți de Domnul Iesus și trimiși de El în greacă: „apostelo” (“i-a trimis” - Luca 10:1, SCC), erau astfel alți apostoli care în frunte cu cei doisprezece, formau primii lucrătorii ai adunării lui Christos, care prdecau: Evanghelia, Regatul lui Dumnezeu.

Să vedem în continuare, în primul rând:

 

Șaptezeci sau și șaptezeci și doi de apostoli?

În unele manuscrise la Luca 10:1, apare:şaptezeci” în altele apare şaptezeci şi doi” de trimiși ai lui Christos în lucrarea Lui!

Traducerile Bibliei din limba română sunt împărțite, unii merg pe varianta şaptezeci” (BO, BC, GBV, etc.), în timp ce altele merg pe varianta: şaptezeci şi doi”, în Luca 10:1,Luca 10:17, vezi: Noul Testament catolic, de pr. Alois Bulai şi pr. Anton Budău, publicat de Editura Sapientia, Iaşi 2002, Noua Traducere Românească, Noul Testament Limba Română Contemporană, Biblia catolică 2013, chiar în Biblia Bartolomeu Anania, se precizează despre ce manuscrise este vorba la n.s.: După unele manuscrise vechi, numărul acestor apostoli ar fi fost de 72”.

Cercetătorii dau două motive pentru schimbarea din 72 în 70: 1) unii scribi sau orientat după cei șaptezeci de bătrânii a lui Israel care îi ajutau în lucrare pe Moise, Aron, Nadab și Abihu în vechime (Exod 24:9-11). Însă o prefigurare nu este o paralelă perfectă, chiar dacă cei șaptezeci de bătrânii a lui Israel, prefigurează oe cei 72 de apostoli, este o asemănare nu o paralelă identică! 2) Cu siguranță că unii scribi au mers pe varinta rotunjirii cifrei, astfel ei rotunjind cifra de “şaptezeci şi doi”, făcând-o să fie șaptezeci!

Și chiar dacă varianta populară, este “şaptezeci”, totuși cele mai vechi (citatele din Irineu, Clement și Origine), mai bune (Sinaiticus, Alexandrin, etc.), și mai multe manuscrise, susțin varianta “şaptezeci şi doi”, deci aceasta este și varianta corectă, și cea folosită și de Scripturile Calea Creștină.

 

Șaptezeci și doi de discipoli sunt rânduiți ca apostoli:

De ce a rânduit Domnul pe cei șaptezeci și doi, ca apostoli, ca lucrători ai Săi?

Ne explică chiar El în Luca 10:1-20, SCC: “Iar după acestea, Domnul a rânduit pe alţi şaptezeci şi doi, şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei Lui, în orice cetate şi loc unde El urma să fie venit. Dar a zis către ei: secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi deci pe Domnul Secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Lui. Mergeţi! Iată! Vă trimit ca pe miei în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici sandale; şi nu salutaţi pe nici unu pe drum. Iar în orice casă aveţi să intraţi, întâi ziceţi: pace casei aceasta! Iar dacă are să fie acolo un fiu al păcii, se va odihni pacea voastră peste el; dar, dacă nu, ea se va întoarce la voi. Rămâneţi dar în aceeaşi casă, mâncând şi bând cele de-ale lor; pentru că vrednic este lucrătorul de plata lui. Nu vă mutaţi din casă în casă. Şi în oricare cetate aveţi să intraţi, şi au să vă primească; mâncaţi cele puse înainte vouă. Şi vindecaţi pe cei bolnavi din ea, şi ziceţi-le: s-a apropiat de voi Regatul lui Dumnezeu! Dar în oricare cetate aveţi să intraţi, şi nu au să vă primească; ieşind pe străzile ei, ziceţi: Chiar şi praful cel lipit nouă pe picioare, din cetatea voastră, vi-l scuturăm vouă; totuşi, aceasta să cunoaşteţi, că s-a apropiat Regatul lui Dumnezeu. Eu vă zic: Sodomei, în ziua aceea, îi va fi mai suportabil, decât cetăţii aceea. Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Deoarece, dacă în Tir şi Sidon se făceau lucrările puternice, cele făcute în voi; de mult se căiau, stând în sac şi cenuşă.  Totuşi, Tirului şi Sidonului le va fi mai suportabil la judecată, decât vouă. Şi tu, Capernaum, până la cer vei fi înălţat? Până la locuinţă morţilor vei fi coborât. Cel ascultând de voi, de Mine ascultă; şi cel respingându-vă, pe Mine Mă respinge; iar cel repingându-Mă, respinge pe Cel trimiţându-Mă. Dar cei şaptezeci şi doi s-au întors cu bucurie, zicând: Doamne! Şi demonii ne sunt supuşi în Numele Tău. El le-a zis: am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer. Iată! V-am dat autoritatea umblării pe şerpi şi scorpioni, şi peste toată puterea duşmanului; şi nimic nu vă va vătăma, nicidecum. Totuşi, nu vă bucuraţi de aceasta, că spiritele vă sunt supuse; ci, bucuraţi-vă că numele voastre au fost scrise în ceruri”.

Era primul an (zi) de serviciu al lui Iesus pe pământ (comp. cu Luca 13:32), Domnul știa că “secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini”, și El rânduit și alți apostoli, și i-a trimis doi câte doi “înaintea feţei Lui, în orice cetate şi loc unde El urma să fie venit”, cu scopul ca lucrarea lor să adune oamenii vrednici, ca apoi Domnul să-i învețe mai amănunțit calea lui Dumnezeu.

Cei șaptezeci și doi de apostoli trebuiau să facă discipoli, din care unii la rândul lor, unii să devină lucrători, potrivit cu îndemnul de a se ruga Domnului secerișului: “ca să scoată lucrători la secerişul Lui”. La fel cum prin lucrarea lui Iesus și a celor doisprezece, au fost născuți din nou cei șaptezeci și doi, iar mai târziu au devenit lucrători, la fel aceștia urmau să facă discipoli (Matei 28:19-20), din care ulterior unii vor deveni lucrători!

Domnul Iesus le dă instrucțiuni cum să facă lucrarea creștină și autoritate de a face vindecări și exorcizări (lucrări de putere) manifestând astfel Regatul lui Dumnezeu pe pământ. Ei vin plini de bucurie la Domnul raportându-i succesul din lucrare, chiar Satan cade și astfel este detronat de la conducerea localităților și regiunii: Capernaum, Horazin și Betsaida.

Domnul le dă un har mai mare, pe baza ascultării lor: “V-am dat autoritatea umblării pe şerpi şi scorpioni, şi peste toată puterea duşmanului; şi nimic nu vă va vătăma, nicidecum. Totuşi, nu vă bucuraţi de aceasta, că spiritele vă sunt supuse; ci, bucuraţi-vă că numele voastre au fost scrise în ceruri”. Astfel ei au primit autoritatea deplină asupra forțelor dușmane, ca cei doisprezece apostoli, astfel unii dintre ei au putut înlocui mai târziu anumiți membri din cei doisprezece apostoli care au fost martirizați.

Acest tip de lucrători este necesar din mai multe motive: 1) Pentru lucrarea Domnului, căci “secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini”; 2)  ca să îi ajute pe apostolii cu serviciul de supraveghere, în primul secol erau cei doisprezece (Fapte 1:20-26), ajutându-i în lucrare și în stăpânirea porții dușmanului (Geneza 22:17); 3) ca să fie un exemplu pentru ceilalți credincioși (Romani 16:7; Evrei 13:7).

 

Cine au fost cei șaptezeci și doi de apostoli?

Cei șaptezeci și doi de apostoli, au fost evrei, majoritatea dintre ei galileeni, ca și cei doisprezece apostoli din Galileea (Matei 26:73; Fapte 1:10-11), ei inițial au ascultat Evanghelia, au crezut au devenit discipoli ai lui Iesus și au fost botezați de cei doisprezece apostoli (Ioan 4:1-2).

Cei șaptezeci și doi de discipoli, au predicat Evanghelia la rândul lor și au făcut discipoli ai Mielului, apoi Domnul i-a remarcat pe acștia șaptezeci și doi de bărbați, și i-a rânduit în servicul Lui de apostol, căci Domnul dă serviciile în adunare (1Corinteni 12:5). Astfel Domnul Iesus Christos a mărturisit despre ei conform principiului din Matei 10:32, SCC: “care va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu Cel ce este în ceruri”.

Scriptura menționează câteva nume a celor șaptezeci și doi de apostoli, după cum urmează:

Matia și Cleopa:

Matia ales ca apostol principal în locul lui Iuda (Fapte 1:21-26), el era deja un apostol din cei șaptezeci și doi (Luca 10:1-2), apoi Scriptura prezintă clar în Fapte 1:15-26, SCC: „Şi în zilele acelea, ridicându-se în mijlocul fraţilor, iar mulţimea numelor din acel loc era cam de o sută douăzeci; Petru a zis: Bărbaţi fraţi! Trebuia să fie împlinită scriptura pe care Spiritul Cel Sfânt a spus-o dinainte, prin gura lui David, despre Iuda; cel făcându-se călăuză celor arestând pe Iesus; pentru că era numărat printre noi, şi a avut partea serviciului acesta. Acesta deci, a obţinut un ogor, dintr-o plată a nedreptăţii; şi căzând cu capul în jos, a plesnit prin mijloc, şi s-au vărsat toate măruntaiele lui. Şi s-a făcut cunoscut tuturor celor locuind în Ierusalim; încât ogorul acela, în dialectul lor, se cheamă Acheldama, adică: Ogor al sângelui. Pentru că în cartea psalmilor a fost scris: „facă-se locuinţa lui pustie, şi să nu fie locuitorul în ea; şi supravegherea lui să o ia altul!” Trebuie deci, dintre bărbaţii cei venind împreună cu noi în orice timp în care Domnul Iesus a intrat la noi şi a ieşit, începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care a fost luat sus de la noi; să se facă unu dintre ei martor al învierii Lui, împreună cu noi. Şi au propus doi: pe Iosif, chemat Barsabas, care era chemat şi Iust; şi pe Matia. Şi rugându-se, au zis: Tu, Doamne, cunoscător de inimă, al tuturor, arată pe unu pe care l-ai ales dintre aceştia doi, să ia locul supravegherii aceasta, şi al apostoliei de la care Iuda s-a abătut; ca să se ducă în locul lui. Şi le-au dat sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia; şi a fost socotit împreună cu cei unsprezece apostoli”.

Conform cerinței pentru a fi rânduit ca apostol ce supraveghează întreg poporul lui Dumnezeu: “Trebuie deci, dintre bărbaţii cei venind împreună cu noi în orice timp în care Domnul Iesus a intrat la noi şi a ieşit, începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care a fost luat sus de la noi; să se facă unu dintre ei martor al învierii Lui, împreună cu noi”, Matia era un discipol al Domnului care L-a cunoscut pe Domnul Iesus de la botezul lui Ioan, ceea ce implică că el era inițial între discipolii lui Ioan Botezătorul, apoi la urmat pe Mesiah, devenind discipol al Lui prin botezul în Numele Lui (Ioan 3:22; Ioan 4:1-2).

Apoi Matia dând mărturie la alți evrei despre Iesus ca Mesiah, a fost recunoscut în serviciu de evanghelizator, Astfel Domnul a mărturisit despre Matia conform principiului din Matei 10:32, SCC: “care va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu Cel ce este în ceruri”. Apoi conform cu 1Timotei 3:13, SCC: “Pentru că cei servind bine, îşi dobândesc o poziţie bună, şi multă îndrăzneală în credinţa cea în Christos Iesus”. Aici Dumnezeu prin Pavel stabilește un principiu, că înaunte ca cineva să fie într-o poziție mai bună (apostol, profet, păstor, învățător, evanghelizator) decât cea de diakon, prima dată trebuie să servească bine într-o slujbă mai mică în contextul din 1Timotei 3:13, cea de diakon, în situația lui Matia, cea de apostol din cea de evanghelizator! Astfel, Matia a fost rânduit un apostol, fiind din cei șaptezeci și doi rânduiți de Domnul și trimiși de El în greacă: „apostelo” (“i-a trimis” - Luca 10:1, SCC), ca apostoli secundari care să-i ajute pe cei doispăzece în lucrare. Apoi ulterior, Matia fiind martor al învierii lui Iesus Christos, a fost rânduit ca să fie unul din cei doisprezece apostoli care să conducă poporul lui Dumnezeu.

De unde știm că Matia a fost martor al învierii lui Iesus Christos, din cerința descrisă în Fapte 1:22, pe care el a îndeplinit-o, ceilalți apostoli știau cei Matia l-a văzut pe Domnul!

În firul evenimentelor cronologic al arătărilor după înviere, în primul rând, Isus s-a arătat lui Maria mama Sa și Mariei Magdalena, ele la mormânt au găsit piatra prăvălită şi mormântul gol (Ioan 20:1-10), şi li s-a arătat un înger conform relatării din Matei 28:2-5, iar conform cu Luca 24:1-12, doi îngeri care le-au spus că Iesus a înviat şi să meargă să spună discipolilor Lui că El a înviat şi li se va arăta în Galilea. Plecând de la mormânt Isus se arată femeilor, Maria Magdalena Îl confundă cu grădinarul dar pe care la recunoscut îndată ce Iesus a chemat-o pe nume (Ioan 20:11-18). Apoi Domnul le transmite să le spună discipolilor Săi să meargă în Galileea (Matei 28:8-10).

După aceste evenimente Domnului Iesus se arată lui Petru (1Corinteni 15:5; Luca 24:34), deoarece apostolul Pavel îl menţionează primul pe lista lui cu martorii învierii lui Isus, căci femeile în vremea aceea nu erau vrednice de crezare printre iudei.

Tot în aceea zi, pe parcursul zilei de duminică, Isus se arată celor doi pe drumul Emausului, lui Cleopa și Matia (Luca 24:13-33).

A cincea apariţie a Domnului înviat, are loc în mijlocul apostolilor, şi altora adunaţi cu aceştia în seara zilei de duminică (Luca 24:33-49).

Apostolul Pavel spune că s-a arătat la cei doisprezece apostoli (1Corinteni 15:5)! Care doisprezece, căci Iuda Iscarioteanul era mort și Toma nu era prezent acolo? – Ioan 20:24.

Când a scris Pavel cartea întâia epistolă către Corinteni, deja Iuda a fost înlocuit de Matia (Fapte 1:21-26), astfel Pavel îl numește apostol încă de atunci pe baza numiri ulterioare.

Iar Toma, nu mai era în viață când scrie apostolul Pavel prima epistolă către Corinteni, ci a fost martirizat, fiind deja înlocuit de Cleopa, l-a care s-a arătat Domnul pe drumul Emausului, căci numai cine era “martor al învierii Lui” (Fapte 1:22, SCC), putea deveni apostol.

Astfel pe lângă cei zece apostoli, mai a fost prezent la arătarea Domnului, Cleopa și Matia, împreună fiind cei doisprezece apostoli (1Corinteni 15:5), din cei șaptezeci și doi de apostoli luați, dar și frații lui Iesus și femeile (comp. cu Fapte 1:13-14), pe care Pavel nu îi mai menționează în redarea scurtă a apariților după înviere din 1Corinteni 15:5.

După aceea la opt zile de la înviere, în următoarea duminică, se arată lui Toma care era împreună de această dată cu ceilalţi apostoli (Ioan 20:24-31).

După aceea, tot în perioada de 40 de zile cât a fost pe pământ după înviere (Fapte 1:3), Iesus se arată la șapte dintre discipolii Săi, adică lui Petru, Toma, Natanael, Iacov şi Ioan fii lui Zebedei, şi a altor doi discipoli, în timp ce ei pescuiau (Ioan 21:1-14). Această apariţie a lui Iesus în faţa apostolilor Săi ca grup este a treia arătare conform cu Ioan 21:14. (Prima arătare pentru apostoli a fost în seara de duminică, a doua arătare după opt zile când a fost prezent şi Toma, iar a treia arătare celor 7 care pescuiau).

După aceea, s-a arătat conform relatării lui Pavel la peste cinci sute de fraţi (1Corinteni 15:6), în care sunt incluși și cei șaptezeciși doi de apostoli secundari, din care unii au înlocuit pe rând pe cei doispăzece martirizați pe rând. Astfel și cei șaptezeci și doi de apostoli, au fost martori ai învierii Lui, și unii dintre ei intrând în rândurile celor doisprezece, au îndeplinit cerința de a fi martori ai învierii lui Iesus.

Apoi s-a arătat lui Iacob, la fratele Său după carne (Galateni 1:19), pentru ai întări credinţa, căci cei patru fraţi ai Lui (Matei 13:55) în timpul vieţii Lui pământeşti nu au crezut în el (Ioan 7:5).

Iar în ziua plecării sale la cer după 40 de zile de la învierea Sa, El sa arătat celor unsprezece apostoli, cu care mai era strânşi şi fraţii Lui, şi femeile, şi atunci El sa înălţat la cer în văzul lor (Fapte 1:3-14; Matei 28:16-10; 1Corinteni 15:7).

Andronic şi Iunia:

Biblia vorbeşte de: Andronic şi Iunia în Romani 16:7, aceștia erau mai înainte de Pavel, în Christos, adică erau creștini înainte de convertirea lui Saul (Pavel), fiind din cei 72 de apostoli.

Unii înțeleg că Andronic şi Iunia nu erau apostoli; ci, distinşi sau respectaţi de apostoli. Dar cum se poate să fi distinct între apostoli, dacă nu ești apostol! Unii susţin că Iunia era apostol şi femeie, însă nu vedem ca Isus să fi rânduit vreo femeie apostol[1].

Acești apostoli Andronic şi Iunia, au fost cu Pavel în închisoare, cu siguranță i-au povestit lui Pavel despre omul Iesus Christos, și despre lucrarea celor șaptezeciși doi de apostoli, chiar apostolul națiunilor îi numește: camarazii mei de închisoare”, în Romani 16:7, SCC, astfel ei au suferit pentru Christos fiind niște frați spirituali, maturi, de aceea ei erau “însemnaţi între apostoli” (Romani 16:7, SCC), ei sau remarcat prin maturitatea lor și prin inițiativa lor, în conducerea lucrării, în special aceștia erau arestați și închiși, la fel ca fratele conducător: Pavel!

 

 

Lucrarea celor șaptezeci și doi de apostoli

În primul rând, ei trebuiau să zică conform sfatului Învățătorului Iesus: “Iar în orice casă aveţi să intraţi, întâi ziceţi: pace casei aceasta! Iar dacă are să fie acolo un fiu al păcii, se va odihni pacea voastră peste el; dar, dacă nu, ea se va întoarce la voi”. Rolul salutului era ca să cearnă pe fiii păcii de cei care nu erau fiii ai ascultării, astfel Evanghelia se proclama la adevărații fiii ai lui Dumnezeu, din vechiul legământ, din Israel (comp. Deuteronom 14:1-2, cu Romani 2:28-29; Romani 9:6).

Făceau discipoli rămânând în aceea familie, învățându-i mai multe zile, nu mutându-se din casă în casă, potrivit sfatului Păstorului Iesus: “Rămâneţi dar în aceeaşi casă, mâncând şi bând cele de-ale lor; pentru că vrednic este lucrătorul de plata lui. Nu vă mutaţi din casă în casă. Şi în oricare cetate aveţi să intraţi, şi au să vă primească; mâncaţi cele puse înainte vouă”. Pe lângă faptul că învățau mau multe zile aceea familie care îi susținea material cu mâncare și găzduire, ei aveau ocazia să le predice la mai mulți care veneau în vizită la aceea familie și doreau să audă vestirea lor, dintre rude, vecini, prieteni, ai familiei gazde.

Ei adevereau lucrarea lor prin vindecări, așa cum a fost poruncit de Domnul care i-a trimis: Şi vindecaţi pe cei bolnavi din ea, şi ziceţi-le: s-a apropiat de voi Regatul lui Dumnezeu!” Pe baza lucrării miraculoase de veindecare a bolnavilor, ei vesteau: s-a apropiat de voi Regatul lui Dumnezeu!”, iar această vestire a fost dovedidă de Dumnezeu, care a mărturisit despre ei că Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat de ei, adică Christos, Regele Regatului și domnia Lui în Israel.

Vindecarea bolnavilor a dus implicit și la scoaterea demonilor, căci bolile au ca izvor direct sau indirect: demonii, astfel pentru a obține vindecarea unora, a fost necesar inițial, ca demonii să fie alungați, așa cum relatarea precizează în raportul celor șaptezeci și doi căci “Şi demonii ne sunt supuşi în Numele Tău”, și apoi bolnavii au fost vindecați demonstrând că Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat.

Un alt scop al lucrării lor a fost detronarea lui Satan!

Domnul Iesus, a învățat că nimeni nu poate intra pe proprietatea lui Satan (cel tare) și să-l jefuiască, dacă mai întâi nu l-a legat pe cel tare!

În Capernaum, Horazin și Betsaida, în această regiune, domnea Satan conform cu Luca 10:13-18! Prima dată în acestă regiune, cei șaptezeci și doi au fost trimiși să facă lucrarea, iar ca urmare satan a căzut (Luca 10:18), astfel, satan sau cel tare, a fost învins (Luca 11:20-22). De aceea, Domnul le-a spus celor șaptezeci și doi de apostoli: “Iată! V-am dat autoritatea umblării pe şerpi şi scorpioni, şi peste toată puterea duşmanului; şi nimic nu vă va vătăma, nicidecum” (Luca 10:19, SCC).

De ce le-a dat această autoritate deplină peste TOATE forțelor dușmane? Deoarece satan căpetenia lor era învinsă, a căzut din locurile cerești și nu mai putea să le sară în ajutor celorlalți demoni!

Toate aceste lucrări ale celor șaptezeci și doi, erau o pregătire pentru venirea Regelui Christos în regiune, care va ajuta și mai mult la maturizare discipolilor proaspăt convertiți, căci cei șaptezeci și doi au fost trimiși “înaintea feţei Lui, în orice cetate şi loc unde El urma să fie venit”.   

Acest grup de şaptezeci şi doi de apostoli sau trimiși ai Domnului, este prefigurat de cei șaptezeci de bătrânii lui Israel care serveau alturi de Moise, Aron, Nadab și Abihu în vechime (Exod 24:9-11).

Dacă cei doisprezece aveau serviciu de supraveghere peste tot poporul lui Dumnezeu care inițial era din Israel, un apostol pentru fiecare trib a lui Israel (Geneza 49:28), aceștia aveau nevoie de alți frați care să-i ajute în lucrare, așa cum i-a ajutat cei șaptezeci de bătrâni pe Moise și echipa lui de conducere.  Fie ca Dumnezeu să ridice bărbați maturi care să fie stâlpi în lucrarea Domnului căci “secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi deci pe Domnul Secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Lui”.

 


[1] Iunia este bărbat chiar dacă numele este unul la feminin, și în România există bărbați cu nume de femei. Exemplu: în anii ‘60, au existat doua sate, unde majoritatea parinților puneau nume la baieții: Mina.