În primul secol d.Ch. creștinii au suferit mai multe persecuții ridicate de Satan prin anumiți regi și autorității cu scopul de a ucide, de a intimida, toate izvorâte din ura lui Satan față de copiii lui Dumnezeu (Matei 10:18; Ioan 8:44; Fapte 4:1-23; Fapte 5:17-42).

Văzând că  persecuțiile prin preoți, guvernatori, cezari nu reușesc, Satan a făcut o lucrare paralelă cu persecuția, de rătăcire prin strecurarea ereziilor nimicitoare, lucru profețit de apostolii Domnului (Fapte 20:28-30; 2Petru 2:1-2).

Încă din vremea apostolului Pavel, cel rău a atacat adunarea creștină prin lucrători falși care predicau un alt Isus și un alt duh, o altă evanghelie (2Corinteni 11:4,2Corinteni 11:13-15).

Diavolul a atacat adunarea și prin introducerea în poporul lui Dumnezeu a unor oamenii înțelepți în felul lumii, filosofi, proveniți din medii ale filosofiei și ale cunoștinței false. De aceste pericole Domnul prin apostolii Săi au avertizat poporul lui Dumnezeu (Coloseni 2:8; 1Timotei 6:20-21)!

Dar care erau inevitabile pe măsură ce apostolii Domnului Iesus, care L-au cunoscut pe omul Iesus plecau de pe pământ (2Petru 1:12-14).

Dumnezeu prin Pavel a precizat clar despre lucrarea anticristică în 2Tesaloniceni 2:6-7, SCC: “Şi acum ştiţi ce îl opreşte, pentru a fi el dezvăluit la timpul lui. Pentru că misterul nelegiuirii lucrează deja, dar numai până când cel oprind acum, are să fie luat din mijloc”.

Iată în vremea apostolului Pavel, foarte de vreme, prin 50-54 d.Ch. când apostolul națiunilor a scris epistola a doua către tesaloniceni,  misterul lui anticrist lucra deja, așteptând ca cel oprind lucrarea lui ca să nu se desfășoare complet: apostolii, martori ai adevărului, martori ai adevăratului Iesus, uniți ca un om în Christos (comp. cu Galateni 3:28-29) să fie luat din mijlocul drumului și atunci misterul nelegiuirii urma să se dezvolte mult mai tare.

Lucrarea anticristică este un mister, necunoscută înainte de Christos, și ea este un contra-atac la planul lui Dumnezeu împlinit prin omul Christos. Iar misterul nelegiuirii este un spirit: anticristul, care va apărea în viitor sub forma unui om în necazul cel mare, dar lucrarea acestui spirit se resimțea încă din primul secol d.Ch.

Dacă Fiul lui Dumnezeu a semănat sămânță bună în ogor, a venit dușmanul și a semănat zizanie o specie de neghină, o plantă care seamănă cu grâul dar nu este gâu; ci, este otrăvitoare (Matei 13:24-30). Prin spiritul lui anticrist, au început diferite atacuri ale lui Satan.

Iar cel rău a făcut această lucrare eretică prin oamenii filosofi strecurați printre creștini, așa cum a fost prezis: Eu ştiu că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi grei, necruţând turma; şi dintre voi se vor ridica bărbaţi vorbind stricăciuni, ca să atragă discipolii după ei” (Fapte 20:29-30, SCC).

Apostolul Pavel a perceput de la început forţa de impact a filosofiei, fiind inspirat de Spiritul Sfânt, el a avertizat, de pericolul ca unii creştini să fie furaţi (seduşi), de aceasta atenţionându-i pe grecii din Colose prin cuvintele din Coloseni 2:8: Luaţi seama să nu fie cineva care să vă ducă ca pradă prin filosofie şi prin amăgire deşartă, potrivit tradiţiei oamenilor, potrivit cunoştinţelor elementare ale lumii, şi nu potrivit lui Christos.

Însă din păcate, pe sistemul teologico – filosofic elaborat de aceşti „teologi – filosofi” se bazează întreaga concepţie creştină răsăriteană ortodoxă şi aproape în totalitate cea apuseană catolică.

Începând cu sec. II d.Ch. după moartea apostolilor, unii conducători care au provenit dintr-un mediu al filosofiei greceşti, și nu s-au mulțumit cu doctrina simplă a Bibliei ci, înfluențați de anticrist și înțelepciunea firească, au început să atace corpul lui Christos care nu se schimbă ca și capul: Iesus (Evrei 13:8; 1Corinteni 4:17).

Astfel multe doctrine creştine fundamentale, simple şi clare au devenit atât de abstracte, confuze şi de neînţeles (ex. doctrina Trinităţii, alegerea sfinților, etc.).

Un atac la adresa corpului lui Iesus Christos care este adunarea creștină (Coloseni 1:18), a fost schimbarea servicilor de conducere!

Dacă în primul secol ordinea era: “Şi El a dat pe unii apostoli, iar pe unii profeţi, iar pe unii evanghelizatori, iar pe unii păstori şi învăţători” (Efeseni 4:11, SCC, vezi și 1Corinteni 12:28), mai târziu la începutul secolului II s-a scos serviciile de apostol și profet din conducerea adunării, acești: filosofi-conducători-teologi, doreau să controleze prin înțelepciunea lor părtășia, și nu mai aveau nevoie de apostoli și de profețiile profeților, de lucrarea spontană a Spiritului Sfânt în adunare!

Astfel ei au inventat primatul episcopului, au instituționalizat creștinismul, au fixat ei programe de biserică prin mintea lor, și au hotărât că fiecare adunare să fie condusă de un episcop, ajutat de presbiteri și de diakoni!

Astfel, această erezie strecurată de acești filosofi a fost la începutul secolului II d.Ch., când Ignatie 68 - 107 d.C. scrie în epistola: Ignatie către Magnezieni, în cap. VI, el afirmă: „având întâi-stătător pe episcop, care este în locul lui Dumnezeu, pe presbiteri care sunt în locul soborului Apostolilor şi pe diaconi care-mi sunt aşa de dragi, cărora li s-a încredinţat slujirea lui Isus Hristos, care mai înainte de veci, era la Tatăl şi la sfârşit s-a arătat.”

Ignatie face o departajare dintre episcop și presbiteri, ceea ce Scriptura nu face, în adunarea din primul secol păstorită de Domnul prin cei doisprezece apostoli, servicul de episcop sau supraveghetor era tot una cu cel de presbiter sau bătrân, vezi în acest sens: Fapte 20:17,Fapte 20:28; Tit 1:5-7; 1Petru 5:1-3.

În plus, fiecare adunare locală avea mai mulți episcopi (Filipeni 1:1), peste tot în Scripturile Creștine ei sunt descriși la plural, excepție face descrierea calității supraveghetorului (1Timotei 3:2; Tit 1:7).

Această instituționalizare a creștinismului și primatul episcopului în fața celorlalți lucrători, a fost temelia, pe care ulterior erezia organizării poporului s-a dezvoltat rezultând cultele din prezent, care sunt organizate pe baze umane, chiar demonice, nu pe baza Scripturii!

Chiar cultele neoprotestante pun slujba de păstor (supraveghetor, episcop), mai presus de cea de presbiter (bătrân)!

De pildă, urmând această erezie din secolul II, cultele separă serviciul de episcop (supraveghetor) de cel de presbiter (bătrân)! De pildă în Mărturia de credință a Cultului Penticostal găsim următoarea declarație stupefiantă, la capitolul 21, unde pe de o parte ei spun: „Toti slujitorii reprezinta o singura treapta spirituala, termenul de episcop, prezbiter si pastor priveste aceeasi slujba (1Petru 5:1-2; Fapte 20:17,Fapte 20:28; Filipeni 1:1).”

Pe de altă parte ei declară:Din punct de vedere administrativ se poate deosebi slujba de pastor de cea de prezbiter... Ordinarea se poate face direct pentru slujba de diacon sau prezbiter, iar dupa un stagiu oarecare ei pot fi ordinati pentru slujba de pastor ajutor sau pastor principal.”

Nu este prima dată când penticostali se contrazic singuri în crezul lor!

Ei teroretic acceptă că cei ce sunt episcopi sunt şi păstori şi prezbiteri, toate aceste trei denumiri referindu-se la aceiaşi slujbă, aceiaşi persoană aşa cum învaţă Biblia în Fapte 20:17,Fapte 20:28; 1Petru 5:1-3.

Dar practic, ei spun că de fapt nu-i aşa !?! Ei îşi mint propriul crez care are susţinere biblică: „Toti slujitorii reprezinta o singura treapta spirituala, termenul de episcop, prezbiter si pastor priveste aceeasi slujba (1Petru 5:1-2; Fapte 20:17,Fapte 20:28; Filipeni 1:1).” Şi lepădându-se de crezul biblic, acceptă o organizare nebiblică! Ce fel de oameni pot fi ei! Sinceri, oneşti, oameni ai adevărului ?!? Oameni care urmează credința sfinților dată o dată pentru totdeauna în primul secol d.Ch. – Iuda 3?

Toată această instituționalizare a cutelor, și organizare după înțelepciunea firească, nu după Biblie, anulează Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 15:6) și crează un alt trup, nu cel a lui Christos; ci, unul gândit și plăsmuit de demoni prin oameni care să înșele omenire (1Ioan 5:19) de la adevărata cale, care ține “căile…în Christos”, învățate de apostolii Domnului (1Corinteni 4:17).

Iubite cititor nu mai sta în aceste culte eretice, care nu urmează rânduiala Lui!