Închipuie-ți că ești în miez de noapte, într-o pădure întunecată, căutând cărarea de ieșire din pădure, la un moment dat ești disperat, ne mai găsind calea de ieșire din pădure, însă te hotărăște să te liniștești în minte și inimă, și apoi îți aduci aminte că ai o busolă la tine, luna îți furnizează suficientă lumină, te ghidezi ajutându-te de busolă și găsești calea de ieșire din aceea pădure.

În mod asemănător, lumea aceasta în care te-ai născut și viețuiești, este întunecată, debusolată, în viață de multe ori ești dezorientat, chiar disperat, însă Dumnezeu ți-a dăruit o busolă: conștiința, ea este o busolă, un semnal de avertizare, un dar a lui Dumnezeu! Fără conștiință am fii fără un simț moral, fără un ghid, fără un martor lăuntric a ceea ce este bine și rău!

Scopul acestui dar de la Dumnezeu: conștiința, este ca să avem discernământ moral și să știm cum să ne comportăm onest, așa cum spune apostolul Pavel în 2Corinteni 1:12, SCC: Pentru că lauda noastră este aceasta: mărturia conştiinţei noastre că ne-am comportat în lume; dar mai ales faţă de voi; într-o sfinţenie şi o sinceritate de la Dumnezeu, şi nu cu o înţelepciune carnală, ci într-un har al lui Dumnezeu”. Conștiința ne ajută să fim sinceri, onești și să ne comportăm bine!

Să vedem în continuare mai în detaliu:

 

Ce este conștiința?

În Scripturile ebraice, apare termenul: „madda” (cunoștiință, gândire), însă doar în Ecleziast 10:20, traducerea Septuaginta îl traduce cu “syneidesei” (conștiință), cuvânt a cărei formă gramaticală apare mai târziu, și în: Fapte 23:1, 1Timotei 3:9, 2Timotei 1:3.

În alte texte, termenul: „madda(2Cronici 1:10-12; Daniel 1:17), este tradus în Septuaginta cu “synesin” (înțelegere) și “synetos” (inteligență) - Daniel 1:4.

De asemnea în Scripturile ebraice, și inima joacă rolul conștiinței (1Samuel 24:5). Mai târziu, apostolul Pavel ascociază inima cu conștiința  în Evrei 10:22.

Astfel în Dicționarul Biblic ilustrat se explică la subiectul, conștiință: „…Dar în 1Samuel 24:5, în expresia: „Inima (lui David) îi bătea" (ebr. leb), inima joacă rolul conştiinţei şi se conformează înţelesului obişnuit al cuvântului „conştiinţă" în gr. populară, desemnând durerea suferită de un om atunci când acţiunile sale au „depăşit limitele morale ale naturii sale" (Pierce, p. 54; efectul unei „conştiinţe pătate" în sensul acesta este ilustrat de acţiunea lui Adam şi Eva în Geneza 3:8, deşi nu este folosit termenul specific). Singurul text unde syneidesis apare ca atare în LXX (în afara Apocrifelor) este Eclesiastul 10:20, unde expresia en syneidesei sou este tradusă: „Nu blestema pe împărat nici chiar în gând" (sensul literal evr. este „cunoaştere")…”.

Să vedem în continuare cum stă situația în limba greacă, dacă în ebraică nu există un termen propriu-zis pentru conștiință?

Cuvântul „conștiință” din Scripturile Creștine, provine din traducerea termenului grecesc: “syneídēsis”, compus din: „syn” (împreună) și eídēsis” (să știi, să cunoști, să vezi), astfel acest cuvânt înseamnă: „împreună cu cunoașterea”, și desemnează judecata asupra unei fapte, care vine împreună cu cunoștiința despre aceea faptă!

Astfel, conștiința este o capacitate înnăscută, cu care omul a fost înzestrat de Dumnezeu, ea fiind o percepție interioară, un simț al binelui și al răului, care apără sau acuză: ceea ce cunoaște, știe, vede, sau află!

Cuvântul grecesc pentru conştiinţă (Romani 2:15), înseamnă: „facultate interioară de a emite o judecată de natură morală“ (The Analytical Greek Lexicon Revised, de Harold K. Moulton); „capacitate de a distinge ce este bine de ce este rău din punct de vedere moral“. — Greek-English Lexicon, de Joseph H. Thayer.

În Romani 2:14-15, SCC este dată definiția conștiinței: Deoarece, când naţiunile cele neavând lege, fac din natură cele ale legii, aceştia neavând lege, ei îşi sunt lege pentru ei; care arată lucrarea legii scrisă în inimile lor, mărturisind împreună cu ele: conştiinţa lor, şi cugetările acuzându-se sau apărându-se între ele.

Iată, conștiința dă mărturie și acuză sau apără o anumită acțiune, pe baza legii lui Dumnezeu, naturale existente și scrisă în inima omului și care poate fi scoasă la iveală cel mai bine prin cugetare, meditare.

Conștiința este un martor pentru adevăr așa cum spune apostolul Pavel în Romani 9:1, SCC: Eu spun un adevăr în Christos, nu mint; conştiinţa mea mărturisind împreună cu mine în Spirit Sfânt”.

Iată, cum conștiința mărturisește: un adevăr, ca un martor, împreună cu Pavel, și împreună cu Spiritul Sfânt!

Să vedem în continuare ce se întâmplă când un om nu mai ascultă de glasul conștiinței?

 

Există conștiință bună și conștiință rea?

Să vedem un caz real de același fapte însă cu reacții diferite, cu conștiințe diferite:

În 16 martie 1968, doi soldați USA au luat parte la o oribilă crimă de război în Vietnam, cum a fost numită aceasta mai târziu. Aceştia doi, împreună cu alţi soldaţi, au intrat într-un mic sat vietnamez şi au măcelărit sute de civili, printre care se aflau femei, copii şi bătrâni. Dar remarcaţi modul diferit în care au reacționat mai târziu cei doi soldaţi la fapta lor:

„M-am făcut vinovat de uciderea a 25 de oameni. . . . Zi şi noapte acea scenă îmi vine în minte. Am coşmaruri. . . . Oriunde merg văd feţe care îmi amintesc de oamenii pe care i-am ucis. Totul îmi este viu în minte de parcă s-ar fi întâmplat azi, chiar acum. . . . Nu-mi pot ierta ce am făcut.“ — V.S.

„Mi s-a ordonat să intru acolo şi să-i ucid pe duşmani. . . . N-am stat să mă gândesc că ei sunt bărbaţi, femei şi copii. . . . Apoi am simţit, şi încă mai simt, că am procedat exact cum mi s-a ordonat, că am îndeplinit ordinele primite şi nu consider că am făcut rău dacă am procedat aşa.“ — W.C.

Observați: primul soldat are, în mod evident, remuşcări din cauza faptelor comise. Cel de-al doilea crede că acţiunile sale au fost îndreptăţite.

Cum este posibil ca doi oameni să aibă o conștiință și o reacție atât de diferit în legătură cu aceeaşi faptă săvârşită?

Răspunsul legat de această reacție, vizează conştiinţa, dacă omul și-a păstrat-o vie, sau dacă omul a scos-o din judecata lui și nu mai ține cont de ea, astfel ea s-a împietrit, urmând demonii și carnea păcătoasă, considerând răul bine și binele rău așa cum spune Scriptura în  Isaia 5:20, GBV 2001: Vai de cei care numesc răul bine şi binele rău, care socotesc întunericul drept lumină şi lumina drept întuneric, care dau amarul drept dulce şi dulcele drept amar!”

Să analizăm în continuare:

 

Cum este o conștiința întinată sau insensibilă?

Oamenii din lume, de multe ori răstălmăcesc faptele în mintea lor, scuză păcatul, găsesc scuze și motive false, și cu timpul tot răstălmăcind adevărul, conștiința lor devine treptat: rea, de aceea apostolul Pavel arată cum prin Evanghelie și prin botez noi: să ne apropiem cu inimă adevărată, în deplină siguranţă a credinţei, având inimile stropite de o conştiinţă rea, şi spălaţi la corp cu apă curată” (Evrei 10:22, SCC). Iată, înainte de botez oamenii au “o conştiinţă rea”, având inimile îndreptate spre lucrurile lumii, plăcerile lumii, fără credință, întunecați în minte (Efeseni 4:17-19).

Pe de altă parte există anumiți oamenii furați de teorii false, care au lepădat credința dată sfinților așa cum se spune în 1Timotei 1:19-20, SCC: “având o credinţă şi o conştiinţă bună pe care unii lepădând-o, au naufragiat referitor la credinţă; dintre care sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am predat lui Satan, ca să fie disciplinaţi să nu hulească”. Toți aceștia care au lepădat credința autentică pentru erezii (2Timotei 2:15-18), au lepădat și conștiința bună, în contrast, ei primind o conștiință rea insensibilă la adevărul divin!

O astfel de conștiință rea insensibilă la adevăr este cea a lucrători falși care prin desele lor încălcări ale conștiinței, au dezvoltat o conștiință rea vizibilă, ca și cum semul roșu făcut pe o vită este vizibil și are scopul de a arăta însemnul proprietarului! Astfel Dumnezeu dezvăluie prin Spiritul Sfânt în 1Timotei 4:1-2, SCC, o astfel de situație: “Dar Spiritul spune clar că în timpurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, luând aminte la spirite înşelătoare şi la învăţăturile demonilor; printr-o ipocrizie a unor cuvântători de minciuni, însemnaţi cu fier roşu în conştiinţa lor.

Iată, există lucrători falși, oameni corupți și ipocriți care au o conștiință înseamnată cu fierul roșu adică însemnată vizibil, arătând că ei sunt posedați de demoni spre minciună, fals, ipocrizie, erezie!

O altă extremă a unei conștiințe rele, este una prea sensibilă, legalistă, dincolo de voința lui Dumnezeu, așa cum se spune în Tit 1:15, SCC: Toate sunt curate pentru cei curaţi; dar pentru cei întinaţi şi necredincioşi, nimic nu este curat; ci, şi mintea, şi conştiinţa lor sunt necurate”. Iată, iudaizanți care suțineau legea lui Moise (ștearsă de Dumnezeu prin Christos la cruce) ca oamenii să mai păzească cerințele legii în ce privește alimentația, însă Dumnezeu prin Pavel arată că toate animalele sunt curate, doar pentru cei întinați și necredincioși față de Domnul Iesus, “nimic nu este curat; ci, şi mintea, şi conştiinţa lor sunt necurate”.  Pentru că o conștiință curată ar fi recunoscut sincer adevărul că nimeni nu este drept prin lege, și că ei au nevoie de credința în Domnul Iesus Christos, nu mai de cerințele legii pentru a fi declarați: drepți (Galateni 2:16; Galateni 5:1-4; Fapte 15:8-10)!

Astfel fie scuzarea păcatului (Evrei 10:22), fie prin naufragiu al credinței și lepădarea unei conștiințe bune (1Timotei 1:19-20), fie ipocrizia vizibilă (1Timotei 4:1-2), fie legalismul crezând că faptele salvează (Tit 1:15), toate duc la o conștiință rea, de aceea creștinii primesc îndemnul ca după botezul lor unde au fost curățiți, ulterior în timp, ei să nu permită din nou alunecarea spre o conștiință rea, spre o inimă rea, așa cum se spune în Evrei 3:12-15, SCC: “Luaţi seama, fraţilor, nu cumva să fie în cineva dintre voi: o inimă rea, necredincioasă, depărtându-vă de la un Dumnezeu viu.  Ci, îndemnându-vă unul pe altul în fiecare zi, până ce se zice astăzi; ca să nu fie cineva dintre voi împietrit prin amăgirea păcatului. Pentru că ne-am făcut parteneri ai lui Christos, dacă avem să ţinem tare începutul încrederii până la sfârşit; fiind zis: „astăzi, dacă auziţi vocea Lui, nu împietriţi inimile voastre ca în provocare.”

Pentru aceasta este necesar ca zilnic, să păstrăm credința sau încrederea venită în urma auzirii Evangheliei, și o auzire a vocii lui Dumnezeu care ne îndeamnă prin Spiritul Sfânt.

 

Cum să ne curățim conștiința?

O primă metodă de a ne curăța conștiința este Cuvântul lui Dumnezeu, care ne setează conștiința după legea lui Dumnezeu!

În 1Petru 1:22-25, SCC se spune: Curăţite fiind sufletele voastre prin ascultarea adevărului, pentru o dragoste frăţească nefăţarnică; iubiţi-vă mult unul pe altul; voi fiind renăscuţi nu dintr-o sămânţă stricăcioasă, ci dintr-una nestricăcioasă; printr-un cuvânt al unui Dumnezeu viu şi rămânând. Pentru că orice carne este ca iarba, şi toată gloria ei ca o floare a ierbii; iarba s-a uscat şi floarea a căzut; dar Cuvântul lui Iehova rămâne în etern. Iar acesta este cuvântul cel evanghelizat către voi”.

După ce omul a auzit Evanghelia, Cuvântul lui Dumnezeu, prin el omul își curăță conștiința și astfel el obține o conștiință bună, ascultătoare față de adevăr, apoi credinciosul se botează și este salvat așa cum se spune în 1Petru 3:21, SCC: a cărei copie: botezul, vă salvează acum şi pe voi, nu o îndepărtare a murdăriei cărnii, ci o cerere către Dumnezeu a unei conştiinţe bune, prin învierea lui Iesus Christos”. Orice discipol a lui Christos are o conștiință bună înainte de botez, prin faptul că 1) el a fost sincer chiar înainte de a auzi Evanghelia 2) prin transaformarea gândirii (sufletului) lui după Cuvântul lui Dumnezeu în perioada pregătitoare dinainte de botezul lui. 

Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu ne curăță conștiința, gândirea și prin el primim sămânța nestricăcioasă: Spiritul Sfânt, în botezul în apă! – Tit 3:5; 1Ioan 5:6,1Ioan 5:8.

După Cuvântul lui Dumnezeu, un alt factor de curățire a-l conștiinței este credința!

Apostolul Pavel asociază credința neprefăcută, veritabilă cu o conștiință bună în 1Timotei 1:5, SCC unde se specifică: Iar scopul poruncii este: dragoste dintr-o inimă curată şi dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă neprefăcută. Atunci când ai credință în legea lui Dumnezeu și o urmezi, aceasta curăță și înnoiește conștiința, transformând-o într-o conștiință bună, ascultătoare, credincioasă față de Dumnezeu și normele Lui!

Domnul Iesus s-a jertfit ca să ne curețe conștiințele, lucru pe care jertfele de animale din vechiul legământ nu au reușit așa cum se menționează în Evrei 9:9, SCC: “care este o asemănare pentru o anumită perioadă; potrivit căruia sunt aduse şi daruri şi jertfe, ele neputând desăvârşi pe închinător, referitor la conştiinţă și la Evrei 10:1-2, SCC: “Pentru că legea, având o umbră a bunurilor viitoare, nu însăşi întruchiparea lucrurilor; nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe pe care le aduc în continuare în fiecare an; să desăvârşească pe cei apropiindu-se. Pentru că, nu încetau ele să fie aduse din cauză că cei servind, odată curăţiţi, nu mai aveau nici o conştiinţă de păcate?

Jertfele de animale nu putea liniști pe termen nelimitat conștiința omului, nu-l puteau desăvârși (face perfect) deorece, de fiecare dată când păcătuia, conțtința nu se liniștea până când israelitul nu aducea  din nou o jertfă, în contrast, jertfa lui Iesus Christos este o garanție a iertării pentru toate păcatele de dinainte de botez și de după botez (1Ioan 1:9; 1Ioan 2:1-2), astfel conștiința unui creștin este liniștită imediat, știind că poate oricând apela la jertfa lui Iesus, adusă o dată pentru todeauna (Evrei 10:10), așa cum explică apostolul Pavel în Evrei 914, SCC: “cu cât mai mult sângele lui Christos, care prin Spirit etern S-a oferit pe Sine jertfă fără cusur lui: Dumnezeu; va curăţi conştiinţa noastră de fapte moarte, ca să facem serviciu sacru unui Dumnezeu viu”.

Această curățire a conștiinței de faptele moarte, de faptele rele ce aduceau moartea spirituală, are loc în botezul în apă unde lucrează sângele lui Christos (1Ioan 5:6,1Ioan 5:8), și unde are loc curățire conștinței prin sângele Domnului și prin Spiritul lui Dumnezeu, care ne înnoiește, așa cum se arată și la Evrei 10:22, SCC: să ne apropiem cu inimă adevărată, în deplină siguranţă a credinţei, având inimile stropite de o conştiinţă rea, şi spălaţi la corp cu apă curată”.

După ce credinciosul este născut din nou, are conștiința curățată, ce trebuie să știm în contiunare?

 

Ce înseamnă o conștiință slabă și cum să o respectăm?

Creștinii sunt de diferite tipuri, cu diferite origini, provenind din culturi diferite, de aceea conștiința lor nu este la fel, dar toți creștinii au conștiințe care se încadrează în voința permisă a lui Dumnezeu.

Însă unii au o conștiință slabă, alți una mai tare nu atât de sensibilă, însă pentru că pentru toți a murit Christos, noi trebuie să avem respect față de conștiința altuia indiferit că este: tare sau slabă, atât timp cât acel credincios este pe calea creștină noi nu trebuie să emitem judecăți nefavorabile, așa cum spune apostolul Pavel: Cine eşti tu cel judecând pe un servitor al altuia? Pentru domnul lui stă sau cade el; dar va sta, pentru că Domnul poate să îl facă să stea” (Romani 14:4, SCC).

Dumnezeu prin apostolul Pavel dezvăluie felul cum este o conștiință slabă în 1Corinteni 8:7-13, SCC:Dar cunoştinţa nu este în toţi; pentru că unii, cu obieciul de până acum pentru idol, mănâncă jertfa adusă idolului; şi conştiinţa lor fiind slabă, se spurcă. Dar mâncarea nu ne va recomanda înaintea lui Dumnezeu; dacă nu mâncăm, nu suntem lipsiţi; dacă mâncăm, nu suntem îmbelşugaţi. Luaţi seama însă, nu cumva libertatea aceasta a voastră să se facă o piatră de poticnire pentru cei slabi.  Pentru că, dacă cineva are să te vadă pe tine, cel având cunoştiinţă, şezând la masă în templul unui idol; conştiinţa lui fiind slabă, nu va fi îndemnată pentru a mânca cele jertfite idolului? Pentru că, fratele cel slab, pentru care a murit Christos, se pierde prin conştiinţa ta. Iar păcatuind astfel împotriva fraţilor, şi rănind conştiinţa lor slabă, păcătuieşti împotriva lui Christos. De aceea, dacă o mâncare îl poticneşte pe fratele meu, nicidecum nu am să mănânc carne, în etern; ca să nu se poticnească fratele meu”.

Apostolul Pavel prin inspirație divină explică aici că pentru noi creștinii nu există decât un Dumnezeu: Tatăl și un singur Domn: Iesus, astfel idolii păgâni nu sunt dumnezei, ei sunt nimic și astfel jertfele aduse lor nu ne pot întina, pentru că noi nu-i recunoaștem pe acești idoli fără viață (1Corinteni 8:4-6).

Însă există frați și surori cu o conștiință slabă, care erau obișnuiți din trecutul lor cu mâncarea din jertfele aduse idolilor, care nu erau evrei; ci, oameni idolatrii dintre națiuni obișnuiți cu idolatria, și pentru ca aceștia să nu se poticnească când ne văd pe noi că mâncăm din lucrurile jertfite idolilor, și ca să nu fie încurajați ca să revină la închinarea idolatră, noi cei tari trebuie să ne abținem de la o astfel de mâncare care iar poticni pe cei cu conștiința slabă (sensibilă).

Astfel cei care au o conștiință tare, trebuie să țină cont de conștiința slabă a unora, în ce privește alimentația, și în alte domenii, nefăcând lucruri, care ar constitui pentrtu ei o pricină de poticnire.

Să vedem în continuare:

 

Cum să ne păstrăm o conștiință bună și să o desăvârșim?

Conform cu 1Timotei 1:19-20, conștiința bună se poate pierde, anumiți oameni au lepădat-o adică nu au mai ținut cont de avertizările ei și au căzut într-o credință eretică și au dezvoltat o conștiință rea.

Așa cum se spune în 1Timotei 1:19-20, SCC: “având o credinţă şi o conştiinţă bună pe care unii lepădând-o, au naufragiat referitor la credinţă; dintre care sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am predat lui Satan, ca să fie disciplinaţi să nu hulească”. Toți aceștia care au lepădat credința autentică pentru erezii (2Timotei 2:15-18), au lepădat și conștiința bună, în contrast ei primind o conștiință rea insensibilă la adevărul divin!

Pentru a păstra o conștiință bună este necesar să păstrăm credința sfinților dată o dată pentru todeauna (Iuda 1:3), să facem ceea ce a spus Psalmistul în Psalm 119:10-11, SCC: “Te-am căutat din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.  Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”. Să căutăm pe Dumnezeu, sfatul Lui, porunca Lui, să păstrăm în minte și inimă Cuvântul Lui care conține legea Lui pentru viața noastră (Ieremia 10:23; Isaia 48:17; Deuteronom 32:46-47).

Apoi un alt lucru important este să ținem cont în deciziile noastre de voința lui Dumnezeu și de conștiințele oamenilor, nefăcând lucruri care voit să îi lezeze sau să îi tulbure pe drept, așa cum mărturisește apostolul Pavel în Fapte 24:16, SCC: Pentru aceasta şi eu mă deprind să am totdeauna o conştiinţă nevinovată înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor”. Astfel creștinul din dragoste față de semenii lui și ca respect sau onoare pentru ei (1Petru 2:17; Romani 12:10,Romani 12:18; Filipeni 2:3-4), el trebuie să fie fără reproș, ireproșabil (Filipeni 1:10; Filipeni 2:15; 1Timotei 3:2; 1Timotei 5:7), cu o conștiință nevinovată în fața oamenilor și acesta este un mod de a păstra o conștiință bună.

În continuare, să vedem cum să ne ascuțim conștiința cu scopul de a ne purta bine în toate domeniile vieții, și avea o conștiință bună în toate domeniile vieții?

În Evrei 13:18, SCC, apostolul Pavel îndeamnă: Rugaţi-vă pentru noi; pentru că suntem convinşi că avem o conştiinţă bună, vrând să ne purtăm bine în toate”. Iată, scopul unei conștințe bune este ca ea să devină un instrument bine regalat, de o fină acuratețe, ca să ne ajute: să ne purtăm bine în toate”!

Unii consideră că trebuie să aibă o conștiință bună doar la adunare, sau atunci când citesc Biblia, sau pe teren religios, alții neglijează ce le spune conștiința în familie, vrând să pară în societate sau locul de muncă oameni conștiincioși, drepți, dar nu în familie unde sunt lipsiți de respect, alți consideră ca familia este locul unde să își folosească conștiința, călcând celelalte conștiințe din jur, neținând cont de ele, comportându-se dur, fără dragoste, fără considerație, față de ceilalți!

Însă o conștiință bună, este bună pentru că ea este consecventă, dreaptă în toate domeniile vieții, cunoaștem principiul: “Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte întreg aluatul?” (1Corinteni 5:6, SCC). Și adevărul divin care declară: Pentru că oricine are să respecte legea întreagă, dar are să greşească în una; s-a făcut vinovat de toate” (Iacob 2:10, SCC).

O conștiință bună este bună căci ea este consecventă în orice situație și în toate domeniile, așa cum spune Scriptura: “vrând să ne purtăm bine în toate.

Dar este necesar ca să vrei (dorești) obținerea acestei conștiințe bune, ca să vrei să te porți bine în toate, un cuvânt cheie din text este: “vrând”!

Această conștiință bună se obține și prin a căuta sfatul, conducerea lui Dumnezeu (Romani 8:14), de aceea Pavel a încurajat la: Rugaţi-vă pentru noi; pentru că suntem convinşi că avem o conştiinţă bună”. Atât rugăciunea personală, cât și a unora pentru alții, trebuie să aibă și acest scop al desvărșirii conștiinței, așa cum îndeamnă același apostol în 2Corinteni 13:11, SCC: “În rest, fraţilor, bucuraţi-vă, desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, gândiţi la fel, fiţi în pace; şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi”.

Fie ca cu toții să ajungem să ne desăvârșim conștiința, ca să ne purtăm bine în toate!