În lumea de azi, tolerarea păcatului, nesupunerii, neascultării copilului, îngăduința apucăturilor copilului, este considerată „dragoste”, „iubire” față de copil!

Unii oamenii nu îi disciplinează pe copiii verbal, prin mustrare, alții nu îi disciplinează prin nuia (pedepse corporale) sau prin alte pedepse ce îl privează pe copil de la unele dorințe ale lui considerând că așa dă dovadă de dragoste față de copil!!!

Însă prima poruncă din Scripturi este: Iesus a răspuns: prima este: „ascultă Israele! Iehova, Dumnezeul nostru Iehova; este Unu. Şi: Să iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău; din întreagă inima ta, şi din întreg sufletul tău, şi din întreagă mintea ta, şi din întreagă tăria ta” (Marcu 12:29-30, SCC). Astfel relaționarea noastră cu familia, cu copii noștri, cu alții, se face în virtutea aceste porunci, de a-L iubi pe Iehova Dumnezeu!

Orice viețuire care nu ține cont de aceată PRIMĂ poruncă nu este spre viață veșnică!

Iar a iubi pe Dumnezeu se demonstrează prin respectarea poruncilor Lui (1Ioan 5:3). Să vedem în continuare:

 

Ce porunci dă Dumnezeu despre disciplinarea copiilor?

Dumnezeu prin înțeleptul rege Solomon dă următoarele sfaturi: Nebunia este lipită de inima copilului; nuiaua disciplinei o va îndepărta de la el” (Proverbe 22:15, SCC). În aceste text se arată situația inimi copilului, și anume el nu are discernământ; ci, nebunia este lipită de inima lui, iar soluția la a elibera un copil de nebunia lipită de inima lui, este: nuiaua disciplinei”.

Aceasta înseamnă că copilul neascultător trebuie pedepsit fizic, cu nuiaua încă din fragedă copilărie, căci o metodă de a învață ascultarea este nuiaua! Aceasta nu înseamnă să batem copilul până îl băgăm în spital, însă el trebuie să înțeleagă că neascultarea lui îi face lui rău, dar și întregi familii, și că el prin neascultare dă prilej Diavolului în famila repsectivă (comp. cu Efeseni 4:27). Chiar dacă plânge copilul la aplicarea nuielii, prin întristare, inima i se face mai bună (Ecleziast 7:3).  

Prima dată disciplina i-a forma de: mustrare verbală a unui părinte, apoi pot ambii părinți să îl mustre, apoi dacă ulterior copilul repetă greșala și nu ascultă, disciplina i-a forma de pedeapsă fizică cu nuiaua (comp. cu Matei 18:15-17 și cu Tit 3:10).

Dacă fapta este gravă, iar copilul este mai mare, cu capacitate de înțelegere pe baza a ceea ce el a fost învățat din Scripturi, se poate trece direct la nuia la faptele grave! (comp. cu Ezechiel 7:8)

Copilul prin neascultarea lui este cu sufletul în locuința morților, în iad, așa cum se spune în Proverbe 23:13-14, SCC: Nu cruţa copilul de corectare, pentru că îl vei bate cu nuiaua, nu va muri. Îl vei bate cu nuiaua, dar îi vei elibera sufletul din locuinţa morţilor.

Astfel iubite părinte întreabă-te: unde vrei să fie copilul tău? În iad sau disciplinat și bătut cu nuiaua dar scos din locuința morților din iad?

Da, tu trebuie să îți iubești copilul, să respecți porunca a doua (Marcu 12:31), însă nedisciplinarea copilului cu nuiaua, nu denotă iubire față de copil; ci, ură față de copil, așa cum se spune în Proverbe 13:24, SCC: Cine cruţă nuiaua urăşte pe fiul său, dar cine îl iubeşte stăruie în disciplinarea lui”.

Găsim un exemplu în Biblie de copii lăsați în voia lor, pe fii lui Eli (marele preot), aceștia erau preoți, dar făceau lucru nelegiuite în cortul întâlnirii, dar Eli nu i-a pedepsit, nu i-a scos de la preoție, iar mai târziu casa lui a pierit (1Samuel 2:12-17,1Samuel 2:22-25; 1Samuel cap.4).

Astfel îngăduința păcătoasă nu este iubire față de copil, și de fapt modelul perfect de dragoste este Dumnezeu, iar dacă El își disciplinează copiii (Evrei 12:5-7), iar Dumnezeu este dragoste (1Ioan 4:8), atunci și părinții trebuie să imite acest model disciplinându-i pe copii!

Ba mai mult, un copil indisciplinat aduce rușine părinților lor în Proverbe 29:15, SCC, se spune:

Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune, dar un copil lăsat în voia lui aduce ruşine mamei lui”.

Prin urmare, un copil mic poate fi bătut cu palma la fund, mai târziu cu nuiaua, sau pedepse cum ar fi: a nu i se permite să meargă la joacă, apoi când ajunge adolsecent, pedeapsa pentru neascultare poate lua forma: de a nu mai primi, bani cu o anumită ocazie, de a nu i se permite să meargă cu prietenii cu o anumită ocazie, de a primi anumite restricții, însă este necesar ca ambii părinți să i-a decizile de pedeapsă în unitate prin consfătuire – Proverbe 1:8.

În cazul în care o familie are un singur părinte, acel părinte se poate sfătui din când în când cu alți creștini maturi sau cu alți părinți cu experiență! – Proverbe 24:6.

Fie ca părinții să devină “imitatori ai lui Dumnezeu” (Efeseni 5:1, SCC), și din iubire să își disciplineze copii ca ei să-i scoată pe copii cu sufletul din iad!