În regiunea Galileea din Israel, au avut loc multe evenimente importante din viața pământească a lui Iesus și din lucrarea pe care El a făcut-o pe pământ pentru Dumnezeu! În legătură cu lucrarea Lui de predicare, facere de discipoli și de semne și miracole, sunt menționate concret orașele: Betsaida, Cana, Capernaum, Horazin, Nain și Nazaret, precum și împrejurimile Magadanului (Matei 11:20-23; Matei 15:39; Luca 4:16; Luca 7:11; Ioan 2:11).

Fiul lui Dumnezeu, Iesus și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale pământești în orașul galileean: Nazaret (Matei 2:21-23; Luca 2:51-52). În regiunea Galileii, există localitatea Cana, unde la o nuntă el a înfăptuit primul său miracol, transformând apa într-un vin de cea mai bună calitate (Ioan 2:1-11).

Mai târziu după arestarea lui Ioan Botezătorul, Iesus a început să predice următorul mesaj: „căiţi-vă, pentru că s-a apropiat Regatul cerurilor” (Matei 4:12-17, SCC). Iar Iesus a străbătut toată Galileea și a predicat în diferite sinagogi. Cu o anumită ocazie, el a mers la Nazaret, orașul unde crescuse, și în ziua sabatului a citit din Isaia cap.61, profeția privitoare la lucrarea Sa pe pământ.

Apoi a mers în Capernaum, o cetate a Galileii, unde învăța pe oameni în sabat și s-a stabilit acolo. Tot în Capernaum, Regele Iesus le-a adresat lui Andrei, Petru, Iacob și Ioan, invitația de a fi pescari de oameni (Luca 4:31; Matei 4:13-22).

Însoțit de acești patru discipoli, Isus a început un amplu tur de predicare a Evangheliei în Galileea. În timp ce-și desfășura activitatea, predicțnd Evanghelia și înfăptuind semne, miracole și lucrări de putere, el l-a întâlnit pe Matei în Capernaum, în locul unde se încasau impozite, și l-a invitat să-l urmeze (Matei 4:23-25; Matei 9:1-9). Mai târziu, pe un munte de lângă Capernaum, Iesus i-a ales pe cei 12 apostoli, toți fiind galileeni (Luca 6:12-16).

Tot lângă Capernaum, într-un loc la șes și-a ținut a doua predică mare relatată, similară cu Predica de pe munte (Luca 6:17-49; Luca 7:1). În orașul galileean Nain, Domnul vieții: Iesus Christos, l-a înviat pe singurul fiu al unei văduve (Luca 7:11-17).

Cu toate că Evangheliile vorbesc în principal despre serviciul lui Iesus în Galileea, Fiul lui Dumnezeu nu a neglijat Iudeea, așa cum au tras unii concluzia în mod greșit. Este demn de remarcat că galileenii au început să manifeste interes față de mesajul lui Iesus pentru că văzuseră ceea ce făcuse el în Ierusalim, când a văzut zelul Lui pentru casa lui Dumnezeu (Ioan 2:13-25; Ioan 4:45).

Acesată regiune: Galileea, este descrisă și în Dicționar Biblic Ilustrat:

„GALILEEA [Imagine]. (Ebr. galil, „inel, cerc", şi de aici derivă înţelesul de „district, regiune"). Numele regional al părţii de N a Palestinei, care a fost scena copilăriei lui Cristos şi a primei părţi a propovăduirii Lui. Originea numelui aşa cum este aplicat aici este incertă. Apare uneori în VT (de ex. Iosua 20:7; 1Regi 9:11) şi în special în Isaia 9:1. Acest ultim text probabil că aminteşte istoria regiunii: la început a făcut parte din teritoriul alocat celor douăsprezece triburi, dar datorită presiunii exercitate de popoarele cu care se învecina la nord, populaţia evreiască s-a văzut într-un fel de proeminenţă nordică, fiind înconjurat din trei părţi de populaţii ne-evreieşti - „Neamurile". În timpul Macabeilor influenţa Neamurilor asupra evreilor a devenit atât de puternică încât aceştia s-au retras spre S timp de o jumătate de secol. Astfel, Galilea a trebuit să fie colonizată din nou şi faptul acesta, împreună cu diversitatea populaţiei, au contribuit la dispreţul arătat de evreii din S faţă de galileeni (Ioan 7:52).

Demarcarea exactă a regiunii Galileii este dificilă, afară de cazul că o descriem în termenii graniţelor provinciale ale Imperiului Roman. Este evident că numele acesta a fost dat teritoriilor limitrofe din N Israelului şi graniţele se schimbau din când în când. Pe timpul lui Cristos, însă, provincia Galilea forma un teritoriu rectangular măsurând vreo 70 km de la N la S şi vreo 40 km de la E la V, mărginit la E de Iordan şi de Marea *Galileii, iar la V era separată de Mediterana de o prelungire a Siro-Feniciei spre S în câmpia de coastă.

Dacă o delimităm în felul acesta, Galilea constă în principal dintr-un ţinut deluros, mărginit pe toate laturile, cu excepţia laturii de N, de câmpii - câmpia de coastă, câmpia Esdraelonului şi Valea Iordanului [Imagine]. De fapt, Galilea este situată în extremitatea sudică a munţilor Libanului iar nivelul terenului coboară în două trepte, mergând de la N spre S. „Treapta" mai înaltă formează Galilea Superioară, o mare parte a ei fiind la 1.000 m deasupra nivelului mării; în vremea NT era un ţinut deluros împădurit şi puţin populat. „Treapta" mai joasă formează Galilea Inferioară, situată la 450-600 m deasupra nivelului mării, dar coboară abrupt la mai bine de 180 m sub nivelul mării, la Marea Galileii.

Naraţiunea Evangheliei se referă cel mai adesea la ţinutul acesta al Galileii Inferioare. Fiind bine irigată de râuri care curg din munţii din N şi având întinderi considerabile de terenuri fertile în bazinele calcaroase dintre dealuri, era o zonă dens populată şi cu aşezări prospere. Galilea exporta ulei de măsline şi cereale, precum şi peşte din lac.

„Fiind în afara curentului principal al vieţii Israelului în vremea VT, Galilea s-a alăturat restului Israelului în vremea NT’ (D. Baly, The Geography of the Bible, 1957, p. 190). Regiunea romană a fost guvernată pe rând de Irod cel Mare (care a murit în 4 î.Cr.), Irod Antipa şi Irod Agripa [Imagine]. Fiind separată de Iudea - cel puţin în ochii iudeilor - de teritoriul Samariei, Galilea a constituit cu toate acestea parte integrantă din „ţară" şi, de fapt, galileenii s-au opus romanilor cu şi mai multă înverşunare decât evreii din S. Pe vremea lui Cristos relaţia dintre aceste doua grupuri este descrisă bine ca similară cu relaţia „dintre Anglia şi Scoţia după Unire" (G. A. Smith, Historical Geography of the Holy Land, 1931, p. 425).

Aşadar, aceasta a fost regiunea în care a crescut Cristos - la Nazaret, în dealurile calcaroase din Galilea Inferioară. Datorită poziţiei sale, Galilea era traversată de câteva drumuri importante din imperiu şi în felul acesta nu era nicidecum o zonă rurală uitată de lume. Agricultura, pescuitul şi comerţul au oferit cadrul cultural reflectat în pildele şi învăţăturile lui Cristos. El Şi-a ales primii ucenici dintre locuitorii Galileii şi localităţile ei numeroase au constituit primul lor teren de misiune.

În zilele noastre, Galilea şi câmpia Esdraelonului formează centrul regiunii de N a Israelului, dar locuitorii ei actuali trebuie să refacă o zonă care şi-a pierdut o mare parte a prosperităţii de care s-a bucurat în zilele NT. Pădurile Galileii au fost înlocuite cu maquis, un gen de arbust caracteristic zonei mediteraneene şi multe dintre oraşele şi satele sale, pe care Cristos le-a cunoscut şi le-a vizitat, au dispărut de pe hartă, fără să lase nici o urmă.

Astfel regiunea: Galileea este menționată prima dată în Biblie ca fiind un ținut din regiunea muntoasă a lui Neftali, unde se afla orașul de refugiu Chedeș (Iosua 20:7). Pe vremea lui Isaia, dacă nu chiar mai devreme, Galileea cuprindea și teritoriul lui Zabulon. În Galileea locuiau, probabil, mulți neisraeliți, de unde și expresia „Galileea neamurilor” (Isaia 9:1, BC). Accentul specific al galileenilor se datora influenței străine. Nu este surprinzător că galileenii au fost recunoscuți cu ușurință după vorbirea lor în mijlocul evreilor din Ierusalim (Matei 26:73).

Granițele Galileii au variat de-a lungul timpului. Suprafața ei maximă a fost când Galileea cuprindea vechile teritorii ale triburilor Așer, Isahar, Neftali și Zabulon. În timpul serviciului pământesc al lui Iesus Christos, Galileea, se afla sub jurisdicția lui Irod Antipa (Luca 3:1), și a avut o suprafață mai mică, măsurând circa 40 km de la est la vest și circa 60 km de la nord la sud.

Galileea se învecina la sud cu Samaria. Granița dintre cele două regiuni pornea de la poalele muntelui Carmel, se întindea de-a lungul Câmpiei Izreelului (Esdraelon) spre Scythopolis (Bet-Șean) și ajungea până la Iordan. Potrivit lui Josephus, granița de est era marcată de râul Iordan, Marea Galileii și lacul Hula (în prezent, aproape secat). La nord, Galileea era mărginită de teritoriul Tirului, care se întindea până la sud de vechiul Chedeș (vezi: Războiul iudeilor, III, III, 1; II, XVIII, 1; IV, II, 3). La vest se aflau muntele Carmel și teritoriul ce aparținea Ptolemaidei (Aco).

Provincia romană Galileea, aflată în nordul Palestinei, la vest de Iordan, era împărțită în Galileea de Sus și Galileea de Jos. Granița dintre cele două Galilei se întindea de la Tiberiada, de pe țărmul vestic al Mării Galileii, până într-un loc din apropierea Ptolemaidei (Războiul iudeilor, III, III, 1).

În secolul I d.Ch., înainte de războiul cu Roma, Galileea era o zonă dens populată și foarte prosperă. La Marea Galileii se dezvoltase o adevărată industrie piscicolă. Alte ocupații ale galileenilor erau țesutul, olăritul, tăierea pietrei și construirea corăbiilor. Potrivit istoricului evreu Josephus, în Galileea existau peste 200 de orașe și sate (Autobiografie, 235; Războiul iudeilor, III, III, 2).

Galileea era un ținut cu sol fertil, udat de numeroase cursuri de apă. De fapt, se pare că principala ocupație a galileenilor era agricultura. În prezent, pe teritoriul Galileii se cultivă o mare varietate de legume, precum și grâu, orz, mei, orez, indigofere, trestie de zahăr, măslini, smochini, portocali, peri și caiși. În vechime, Galileea era acoperită de păduri întinse. Printre speciile de arbori ce se găsesc încă aici se numără cedrul, chiparosul, bradul, stejarul, leandrul, palmierul, pinul, sicomorul și nucul.

Galileea este un ținut al contrastelor atât din punct de vedere climatic, cât și din punct de vedere geografic. Dacă în zonele înalte temperaturile sunt scăzute, în zonele de coastă sunt moderate, iar în Valea Iordanului, chiar foarte ridicate. Și diferențele de înălțime sunt foarte mari. În Galileea de Jos, altitudinea variază între circa 210 m sub nivelul mării (în apropiere de Marea Galileii) și 562 m deasupra nivelului mării (cât are muntele Tabor) În Galileea de Sus, dealurile și munții au altitudini cuprinse între 460 m și 1 208 m.

 

Concluzie:

Nu rămâne decât ca noi care Îl iubim pe Domnul (comp. cu Efeseni 6:24), să învățăm despre minunata lucrare a Fiului lui Dumnezeu din Galileea, și dorim la toți care iubiți pe Cel ce este Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14:6), să aveți parte de lumina divină, de ceea ce a avut parte Galileea în timpul Domnului Iesus, așa cum este scris în Matei 4:15-17, SCC: „Pământ al lui Zabulon şi pământ al lui Neftali, pe o cale a mării; dincolo de Iordan, Galileea naţiunilor. Poporul cel şezând în întuneric, a văzut o lumină mare; şi celor şezând într-un ţinut şi o umbră a morţii, le-a răsărit lumină”.  De atunci a început Iesus să predice şi să zică: „căiţi-vă, pentru că s-a apropiat Regatul cerurilor.”