Întâlnim în Scriptură cum că Domnul Iesus a frecventat sinagoga (Marcu 1:21,Marcu 1:29; Marcu 3:1), a învățat în sinagogă (Marcu 1:21; Marcu 6:2; Luca 6:6; Ioan 6:59), a citit Scripturile și le-a explicat (Luca 4:16-19), Domnul a făcut un serviciu sacru public, în templu și în sinagogă (Ioan 18:20).

Apostolii s-au folosit de sinagogi în lucrarea lor, în vizitele lor și acolo prima dată predicau la evrei așa cum a fost trimiterea (Fapte 1:8), ei îndemnau pe evrei să creadă că Iesus este Mesiah (Fapte 13:14-41); discuta cu ei (Fapte 17:7; Fapte 18:4,Fapte 18:19; Fapte 19:8), și alți discipoli se foloseau de sinagogă ca să predice cu îndrăzneală pe Iesus ca Mesiah (Fapte 18:26).

Să vedem în continuare:

 

Ce semnifică termenul: „sinagogă”?

CUVÂNTUL „sinagogă” provine de la un cuvânt grecesc: synagōgēn, “a reuni” sau „strângere într-un loc” (Marcu 1:21). La semnificația termenului face referire și textul din Ioan 18:20, SCC: Iesus i-a răspuns: Eu am vorbit în mod public, lumii; Eu i-am învăţat totdeuna în sinagogă şi în curtea templului, unde toţi iudeii vin împreună; şi în secret nu am vorbit nimic”. Iată scopul clădirii de sinagogă: “unde toţi iudeii vin împreună”, Același sens îl are și cuvântul din ebraică: bet kneset: “casă de adunare”, pentru sinagogă! În Peșita Siriacă, apare „adunarea” (exemplu: Iacob 2:2), vezi: The Syriac New Testament and Psalms, published by United Bible Societies, specifically the Bible Society in Turkey - 1905.

Numele este potrivit deoarece, încă din vechime, comunitățile evreiești folosesc aceste locuri de întrunire pentru a învăța și a se închina. Deși în Scripturile ebraice nu există nicio mențiune cu privire la sinagogi, Scripturile grecești creștine dau de înțeles că aceste locuri de adunare erau foarte răspândite la începutul secolului I d.Ch.

 

Când au apărut sinagogile ca o clădire a comunității evreiești?

Conform cu Dicționar Enciclopedic de iudaism la termenul: sinagogă, se spune:

Deşi unele surse (Iosefus, Filon, Noul Testament, Talmudul şi arheologia) atestă existenţa sinagogii ca instituţie stabilă încă din primul secol al erei actuale, originile sale nu sunt încă bine definite. Surse relativ tardive, precum Midraşul, (Ial. Ex. 408), Noul Testament (Fapte 15, 21) şi Iosefus (Contra lui Apion 2, 175) i-au atribuit înfiinţarea acestei instituţii lui Moise. Dar aceasta nu este decât o încercare omiletică de a-i plasa originea într-un trecut mai îndepărtat. Mulţi învăţaţi socotesc că evenimentele care au dus la apariţia sinagogii trebuie situate în epoca exilului din Babilon (după 586 î.e.n.). Potrivit acestor istorici, exilaţii se întâlneau din când în când, poate în fiecare Şabat, pentru a se consola de pierderea ţării, pentru a studia Scrierile sfinte şi, poate, pentru a se ruga. Ca dovadă, se citează pasaje din Ezechiel, profetul exilaţilor, care evocă întrunirea bătrânilor (Ezec. 8, 1; 14, 1; 20, 1). Talmudul (Meg. 29a) vede o referire directă la sinagogile din Babilonia în Ezec. 11, 16: “Aşa a spus Domnul, Dumnezeu: Deşi i-am depărtat printre neamuri, deşi i-am risipit prin ţări, totuşi am fost un sanctuar pentru ei în ţările în care au intrat.” Mai târziu, termenul “sanctuar” a fost adeseori folosit pentru a desemna o sinagogă. Alte teorii situează originea sinagogii în epoca Primului Templu sau în epoca elenistică sau în perioada Haşmoneilor. Dar toate sursele converg spre secolul I, ca data de la care sinagoga apare ca o instituţie bine stabilită, atât în Israel cât şi în diaspora”.

Având în vedere că termenul ales pentru acestă casă de adunare a comunității evreiești, atât din Israel cât și din diasporă, este unul grecesc nu din limba aramaică (limba babilonienilor), aceasta denotă că în perioada persecuțiilor imperiului Seleucid, comunitățile evreiești au hotărât o astfel de organizare pe undeva similară cu ekklesia grecească, adunarea comunității grecești din orașele stat ale Geeciei, ei alegând un termen similar la: ekklesia: adunare; pe synagōgēn: a reuni.

Când Iudeea a căzut sub dominația Imperiului Seleucid, procesul de elenizare a fost impus prin lege. Acest lucru a însemnat efectiv impunerea forțată a unor practici religioase păgâne. În anul 167 î.Ch. sacrificiul ritual evreiesc a fost interzis, sabaturile și sărbătorile evreiești au fost interzise, iar circumcizia a fost scoasă în afara legii. Au fost construite altare pentru zeii greci și s-au sacrificat acolo animale interzise evreilor. Statuile lui Zeus a fost amplasată pe altarul Templului. Deținerea scripturilor evreiești era considerată o infracțiune capitală.

Atunci este posibil să se fi pus bazele unei închinări diferite de templul din Ierusalim ca loc de închinare, templul fiind întinat, s-a ales probabil casele evreilor ca loc de închinare la Iehova și apoi s-au construit clădiri în care să încapă mai mulți evrei reuniși la un loc. Ceea ce este cert este că în sescolul 1 d.Ch. existau o rețea vastă de sinagogi în fiecare localitate evreiască și chiar în diaspora unde existau comunități evreiești! Așa cum arată Scriptura (vezi: Marcu 1:21; Marcu 6:2; Luca 6:6; Ioan 6:59; Fapte 17:7; Fapte 18:4,Fapte 18:19; Fapte 19:8).

Aceste lucru este descris și în Dicționarul Biblic Ilustrat: În sec. 1 d.Cr. existau sinagogi peste tot unde trăiau evrei. Cf. Faptele Apostolilor 13:5 (Salamina în Cipru); 13:14 (Antiohia din Pisidia); 14:1 (Iconia); 17:10 (Berea). Oraşele mari precum Ierusalimul şi Alexandria aveau numeroase sinagogi. O legendă spune că în Ierusalim erau 394 de sinagogi atunci când Titus a distrus oraşul, în 70 d.Cr.; o altă legendă arată că erau 480.

Evangheliile vorbesc despre sinagogile din Nazaret (Matei 13:54; Luca 4:16) şi Capernaum (Marcu 1:21, Ioan 6:59) ca locuri unde a slujit Domnul nostru. Apostolul Pavel le-a găsit pretutindeni unde mergea în Palestina, Asia Mică şi Grecia. Potrivit Talmudului (Shabbath 11a), se cerea ca sinagogile să fie construite pe înălţimi sau deasupra caselor din împrejurimi. Dovezile arheologice nu confirmă o asemenea practică în Palestina. După toate probabilităţile, sinagogile erau construite după modelul Templului din Ierusalim. A. Edersheim spune că planul interior „este în general cu două colonade duble, care se pare că formau corpul sinagogii, intervalele de la est şi vest fiind folosite probabil ca şi pasaje. Distanţa dintre coloane este foarte mică, niciodată mai mare de 3 metri" (The Life and Times of Jesus the Messiah 1, p. 435)”.

 

Care erau regulile în sinagogă?

Conform cu Dicționar Enciclopedic de iudaism la termenul: sinagogă, se mai spune:

Spre deosebire de Templu, unde riturile se desfăşurau sub egida preoţilor în interiorul Sanctuarului, singura condiţie necesară pentru funcţionarea sinagogii era un cvorum (minian) de zece bărbaţi iar slujbele puteau fi prezidate de orice laic…Halaha defineşte această sfinţenie printr-o legislaţie specială. Frivolitatea, bârfa, vorbăria erau interzise. Nu era voie să mănânci ori să dormi într-o sinagogă, cum se putea face într-un bet midraş (casă de studiu)…Cele mai vechi structuri existente, care erau folosite ca sinagogi, se găsesc în Ereţ Israel şi au fost scoase recent la lumină de către arheologi. Le găsim la Masada, în deşertul Iudeii, la Herodion, la sud de Ierusalim, şi la Gamla, pe platoul Golan. Toate datează dinaintea distrugerii Templului din anul 70 e.n.

După această dată, romanii au interzis construirea de sinagogi. Ulterior, totuşi, ea a reînceput cu o rapiditate surprinzătoare. Până în prezent, au fost identificate în Israel peste o sută de sinagogi datând din secolele III—VIII e.n.”.

Să vedem mai departe:

 

Cum era interiorul unei sinagogi?

Conform cu Dicționar Enciclopedic de iudaism la termenul: sinagogă, se mai spune:

„Ele sunt construite după mai multe planuri tip. Forma cea mai curentă consta dintr-un naos lung, separat prin două rânduri de stâlpi de aleile laterale. În jurul pereţilor interiori erau dispuse bănci, iar stâlpii susţineau fără îndoială o galerie. Toate aceste sinagogi erau orientate spre Ierusalim. În sinagogile din această perioadă, nu există nici un semn că femeile ar fi ocupat un loc separat. Faţadele erau construite şi împodobite în chip impresionant, astfel încât sinagoga era edificiul cel mai impunător din partea locului şi, dacă era posibil, era situată în punctul cel mai înalt din oraş sau în apropierea unei surse de apă. În general, interiorul era sobru şi fără decoraţie, cu siguranţă pentru a nu-i distrage pe credincioşi de la slujbă. Printre cele mai remarcabile sinagogi de acest tip, se numără cele din Baram, în Galileea centrală, şi din Capernaum, pe malul lacului Tiberiada. Într-o vreme, podeaua sinagogilor a fost acoperită cu mozaicuri, întâi cu figuri geometrice, apoi cu reprezentări de oameni şi de animale, cu scene biblice, cu fructe din Ereţ Israel, cu ustensile ale Templului, cu zodiacuri şi cu personaje mitologice, împrumutate din cultura ambiantă a epocii. Un frumos mozaic de acest gen se găseşte la sinagoga de la Bet Alfa, în valea Izreel.  

Resturi de sinagogi din această perioadă au fost descoperite şi în diaspora. Cele mai vechi se găsesc în Grecia şi în Asia Mică. Printre cele mai impresionante, se pot cita sinagoga din Sardis, în Turcia occidentală, un edificiu de 122 m lungime, care putea adăposti o mie de credincioşi; cea de la Dura Europos, în Siria (terminată în anul 244 e.n.), ai cărei pereţi sunt acoperiţi cu 58 de reprezentări de scene biblice; în sfârşit, cea de la Hamam-Lif, în Tunisia, al cărei mozaic central este expus la Muzeul Brooklyn din New York”.

Să vedem în continuare:

 

Cum se raportau creștinii din primul secol la sinagogi?

Primii creștinii erau evrei și astfel ei putea să predice, să învețe, să îndemne, în sinagogă, așa cum relatează Scriptura în Fapte 13:14-41; Fapte 17:7; Fapte 18:4,Fapte 18:19,Fapte 18:26; Fapte 19:8.

Ba chiar când membrii unei sinagogi deveneau creştini, sinagoga era transformată într-un loc de adunare a ekklesiei (adunării) lui Cristos, un loc de închinare creştin.

Când apostolul Iacob le scrie evreilor creştini care erau în diaspora (Iacob 1:1; Iacob 2:1,Iacob 2:7), aceştia conform cu (Iacob 2:2) se adunau într-o sinagogă!

În Noua Traducere românească la n.s. se spune: ,,sinagoga, care înseamnă întrunire sau loc de adunare; în perioada NT, sinagoga iudaică era centrul comunităţii, locul public de rugăciune, de închinare şi de citire a Scripturilor, acolo unde existau cel puţin zece bărbaţi; termenul se referă în acest context la o adunare creştină”.

Noi trebuie să cunoștem despre sinagogi căci referirea la ele, face parte din Cuvântul lui Dumnezeu și noi trebuie să ascultăm sfatul: Străduieşte-te să te prezinţi aprobat lui Dumnezeu; un lucrător care să nu se ruşineze, împărţind corect cuvântul adevărului” (2Timotei 2:15, SCC).