Dumnezeu a poruncit prin Moise la Israel în Exod 12:14, GBV 2001, următoarele despre sărbătoarea Paștelui și pregătirea mielului: “Şi îl veţi păstra până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată mulţimea adunării lui Israel să-l înjunghie între cele două seri.

La fel se poruncește și în Numeri 9:3-5, GBV 2001: “Să îl ţineţi în ziua a paisprezecea a lunii acesteia, între cele două seri, la timpul hotărât; să îl ţineţi potrivit cu toate rânduielile lui şi potrivit cu toate hotărârile lui“. Şi Moise a vorbit fiilor lui Israel să ţină Paştele. Şi au ţinut Paştele în luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, între cele două seri, în pustiul Sinai; după toate câte poruncise Domnul lui Moise, aşa au făcut fiii lui Israel”.

Există diferite interpretări la fraza: să-l înjunghie între cele două seri”.

Traduceile bibliei la note de subsol exprimă punctul de vedere al diferitelor interpretări, după cum urmează:

Gute Botschaft Verlag (GBV) 2001: „Probabil timpul dintre apusul soarelui şi lăsarea nopţii”.

Noua Traducere românească: Perioada de aproximativ 2 ore înainte de apusul soarelui. Mai târziu, rabinii evrei susţineau că „prima seară” era momentul când arşiţa soarelui începea să scadă în intensitate, iar „a doua seară” începea cu amurgul”.

Versiunea Bartolomeu Anania: În Textul Ebraic, literal: „între cele două seri”. Expresie obscură, interpretată în mai multe variante. Septuaginta preferă „spre seară” (înainte de apusul soarelui)”.

Biblia catolică: Lit.: „între două seri”, expresie care se poate înţelege: „între coborârea soarelui şi apusul lui” (fariseii şi Talmudul), sau „între apusul soarelui şi lăsarea nopţii” (samaritenii)”.

Conform Bibliei avem toate motivele să înţelegem expresia: „între cele două seri“ ca fiind serile din 14 nisan adică între apusul soarelui şi lăsarea nopţii, textul este clar: în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată mulţimea adunării lui Israel să-l înjunghie între cele două seri. Textul nu vorbește de seri ale zilelor (la plural); ci, de serile din ziua a paisprezecea!

De aceea,vechii iudei Karaiţi au înţeles şi ei în felul acesta procedează, la fel și samaritenii care țin legea lui Moise, procedează până în ziua de astăzi, tăind mielul în prima seară când începea: 14 nisan.

La ce se referă fraza: „între cele două seri“?

Conform Bibliei fraza: „între cele două seri“, se referă la perioada dintre apusul soarelui și lăsarea nopții, din momentul când soarele începe să piardă o parte din sfera lui și începe să nu se mai vadă pe deplin ca o sferă, până în momentul când nu se mai vede de loc și după ceva timp se lasă întunericul.

Acest sens îl dă textul din Deuteronom 16:5-6, GBV 2001: “Nu poţi jertfi paştele în oricare din porţile tale pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău. Ci, în locul pe care îl va alege Domnul Dumnezeul tău, ca să facă să locuiască Numele Său în el, acolo să jertfeşti paştele, seara, la apusul soarelui, pe timpul când ai ieşit din Egipt”.

Deci iată fraza: „între cele două seri“ are sensul deseara, la apusul soarelui”, perioada dintre apusul soarelui și lăsarea nopții, iar samaritenii care au păstrat acest obicei biblic ținând legea, ei la 14 nisan, înjunghie mielul între apusul soarelui şi lăsarea nopţii.

Pe când evreii țin greșit Paștele, ei țin în 15 nisan și consideră fraza: „între cele două seri“, ca fiind între coborârea soarelui şi apusul lui, adică de pe la ora 15 până când apune!

Chiar în Versiunea iudaică: Tanakh, se precizează în Deuteronom 16:6: „să înjunghiaţi jertfa pascală seara, la asfinţitul soarelui. Lucrul acesta arată că „între cele două seri“ se referă la perioada amurgului, de la asfinţit (când începea ziua de 14 Nisan) pînă la căderea întunericului, și nu se referă la coborârea soarelui, imediat după ce trece perioada de amiază!

Creștinii chiar dacă nu mai țin paștele, nu mai înjunghie mielul, căci Christos mielul lor a fost jertfit o dată pentru totdeauna (1Corinteni 5:7-8; Evrei 10:10), totuși ei doresc să înțeleagă corect Sfintele Scripturi, și să împartă “corect cuvântul adevărului” (2Timotei 2:15, SCC).