Galateni 1:15-18, SCC: “Dar când Dumnezeu, Cel punându-mă deoparte din pântecele mamei mele şi chemându-mă prin harul Lui, a binevoit să dezvăluie pe Fiu Lui prin mine, ca să Îl evanghelizez printre naţiuni; nu m-am consfătuit cu carne şi sânge, nici nu m-am suit la Ierusalim la apostolii cei dinaintea mea; ci, m-am dus în Arabia, şi m-am întors iarăşi în Damasc. Apoi, după trei ani m-am suit la Ierusalim ca să îl vizitez pe Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile”.

 

Atunci când Pavel a înțeles chemarea lui de a predica Evanghelia, el nu a apelat la apostolii mai dinainte de el, ca să învețe mesajul evangheliei, nici cum trebuie predicată, etc. Nu, apostolul ales din pântecele mamei lui cu scopul de a-l dezvălui pe Fiul prin el, adică prin predicarea lui printre națiunii a apelat la Însuși Christos ca să afle Evanghelia!

Cum a făcut asta?

După botezul său în apă, el a predicat pe Iesus ca Mesiah (Christos), în Damasc de acolo a ieșit și s-a dus la Ierusalim, fiind vânat de iudei, frații l-au dus la Cezareea și apoi la Tarsul Ciliciei (Fapte 9:18-30; Fapte 22:3). Din Tars s-a dus în Arabia! Termenul „Arabia“ poate desemna orice parte a Peninsulei Arabice, însă aici are sensul de deșertul sirian care era din Arabia și era aproape de Tars!

Tars este o regiune mică și îngustă din sud-estul Asiei Mici. La sud era mărginită de Marea Mediterană, iar la vest se învecina cu Pamfilia. La nord, munții Taurus o separau de Licaonia și de Capadocia, iar la est, munții Amanus (în prezent, Nur), o prelungire sudică a munților Taurus, o separau de Siria și de deșertul sirian. Acestea au fost granițele regiunii o lungă perioadă din istoria sa antică.

În mod similar cu Domnul Iesus și Pavel este condus de Spiritul Sfânt în Arabia (deșertul sirian), într-un loc liniştit pentru a avea părtășie cu Domnul înviat după botezul său, aşa cum şi Iesus a fost dus în pustie (Luca 4:1).

Însă principalul scopul a lui Pavel a fost să caute pe Domnul și să primească dezvăluirea despre Evanghelia Lui pe care urma să o predice!

Cât a stat Pavel în Arabia nu știm, Scriptura ne precizează doar că din Arabia s-a întors la Damasc iar apoi după trei ani a revenit la Ierusalim. Din acești trei ani cât timp a stat singur în pustie în Arabia (deșertul sirian) și cât în Damasc unde exista o adunare (Fapte 9:19), nu se precizează, dar a fost suficient pentru a primi Evanghelia prin dezvăluire: “Pentru că vă încunoştinţez, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine, nu este după om; deoarece nici eu nu am primit-o de la vreun om, nici nu am învăţat-o; ci printr-o dezvăluire a lui Iesus Christos” (Galateni 1:11-12, SCC).

Pavel a înțeles că nu poate face o lucrare dacă înainte nu s-a înrădăcinat în Christos și în mesajul Acestuia (comp. cu Coloseni 2:6-7), ca și în domeniu fizic, natural, nu există flux fără reflux, nu există anotimp în care pomii să de-a roade, dacă mai întâi nu a existat o creștere în rădăcină și în puterea coroanei, tot la fel nu există lucrare creștină sănătoasă fără a fi precedată de pregătirea din pustie!

Timpul cât trebuie ca un creștin să stea în pustie, cu scopul încercării, dar și cu scopul primirii dezvăluirii divine, este posibil ca să nu îl știim de la început, dar Dumnezeu îl știe, însă noi trebuie să rămânem în pustie până împlinim scopul pentru care am fost conduși acolo, și doar apoi Dumnezeu ne va scoate din pustie!

Important este ca noi să nu dorim ieșirea din pustie, să nu cârtim (1Corinteni 10:1-11), pustie este parte din școala lui Dumnezeu (Iacob 1:2-4), și prin urmare trebuie să o acceptăm și să rămânem în acest mijloc de rafinare, cu scopul de a deveni persoana pe care o dorește Dumnezeu pentru împlinirea planurilor Sale! – 1Petru 1:7. A Lui să Îi fie gloria!

Iar fie ca „Dumnezeul oricărui har, Cel chemându-vă la gloria Lui eternă prin Christos; voi puţin suferind; El vă va finisa, vă va stabiliza, şi vă va face tari. Lui să Îi fie puterea în epocile epocilor! Amen”1Petru 5:10-11, SCC.