Coloseni 2:19, SCC: şi neţinându-se strâns de Capul, din care tot corpul, hrănit şi unit împreună prin încheieturi şi legături, creşte cu creşterea lui Dumnezeu.

 

Ce este creșterea lui Dumnezeu?

Creșterea lui Dumnezeu este ceea ce face Dumnezeu, căci El face să crească (1Corinteni 3:6). Dumnezeu dă creșterea în primul rând, prin harul Său (Efeseni 2:9; Efeseni 4:7), prin Cuvântul Său și prin Spiritul Sfânt (1Petru 1:2,1Petru 1:23), prin darurile Spiritului Sfânt (Efeseni 4:7-12; 1Corinteni 14:12).

Prin cuvinte profetice, prin textul zilnic (Ieremia 25:4), cugetarea asupra Scripturilor (Iosua 1:8) și literatura creștină furnizată de Stăpân Christos prin sclavul credincios și chibzuit (Matei 24:45-46).

Pe lângă toate aceste mijloace este și creșterea prin hrana de la întrunirile creștine (Evrei 10:24-25), și prin darurile harului manifestate de frați și surori, căci creșterea lui Dumnezeu o dă fiecare încheietură și legătură așa cum spune textul din Coloseni 2:19.

Încheieturile sau legăturile (ligamentele, tendoanele în corpul fizic al unui om) spirituale ale corpului lui Christos este colaborarea dintre mădulare în dragoste (Efeseni 4:16)

Toate aceste lucruri dă creșterea lui Dumnezeu în creșterea fiecărui mădular spre Capul: Christos!

 

Ce se întâmplă dacă nu crești cu creșterea lui Dumnezeu?

Când nu crești cu creșterea lui Dumnezeu, înseamnă că ești insensibil sau împietrit la îndemnurile Spiritului Sfânt, înseamnă că părți din omul tău spiritual nu se hrănește cum trebuie, și astfel nu funcționează așa cum trebuie, iar aceasta poate duce treptat ca întregul om lăuntric să devină insensibil ca și în cazul poporului Israel despre care Domnul a spus în Matei 13:15, SCC: pentru că inima poporului acesta s-a împietrit, şi cu urechile au auzit greu, şi au închis ochii lor; ca nu cumva să vadă cu ochii, şi să audă cu urechile, şi să înţeleagă cu inima, şi să se întoarcă, şi să îi vindec”.

În noul legământ, vedem câteva cazuri de ne-creștere cu creșterea lui Dumnezeu, să le anlizăm și să învățăm din ele:

 

ADUNAREA DIN CORINT:

Corinteni erau adunarea lui Dumnezeu (1Corinteni 1:1-2; 1Corinteni 12:12-13), datorită nevegherii, imaturităţii spirituale, datorită faptului că ei nu şi-au răstignit carnea, fiind tot prunci în Christos, nu au crescut spre a fi spirituali, ei au fost mustraţi de Pavel prin Spiritul Sfânt, aceasta este prima măsură împotriva celor care nu cresc (1Corinteni 3:1-3).

Întrunirile lor nu se făceau spre zidire spirituală, spre o creştere, spre a fi ca Capul, ei nu au crescut, au rămas carnali, copii, şi din cauza aceasta, Dușmanul a trimis lucrare de rătăcire prin diferite păcate, practici lumeşti şi erezii predate de învăţătorii mincinoşi şi lucrătorii falşi strecuraţi printre ei.

Să vedem ce s-a întâmplat când adunarea din Corint nu a crescut cu creșterea lui Dumnezeu spre maturitate spirituală:

 

Consecințele ne-creșterii spirituale:

Între ei aveau dezbinări (1Corinteni 1:10-11), certuri invidie (1Corinteni 3:3), îngâmfare (1Corinteni 4:18), tolerarea curviei (1Corinteni cap. 5), ei se nedreptățeau unii pe alții și apelau la judecători din lume (1Corinteni cap. 6), ei mâncau din lucrurile jertfite idolilor (1Corinteni cap. 8-10), Cina lor o luau într-un mod dezordonat și fără a deosebi corpul (1Corinteni 11), darurile Spiritului nu le exercitau în dragoste (1Corinteni cap. 12-14), unii influențați de filosofii greci nu mai credeau în învierea morților (1Corinteni 15:1-22), aveau prietenii rele (1Corinteni 15:33), unii nu aveau cunoștință de Dumnezeu cum trebuie (1Corinteni 15:34), etc.

Iată ce se întâmplă când o adunare nu crește cu creșterea lui Dumnezeu, pe nesimțite se infiltrează satan, demonii, lumea, prin părțile expuse de nematuritate, doar maturitatea spirituală sau perfecțiunea poate opri pe deplin atacul demonilor. Dumnezeu dă un har fiecărui credincios și fiecărei adunări creștine ca să reziste atacurilor demonice, însă doar pentru un timp, cât este suficient ca acel frate soră, sau aceea adunare să se maturizeze, nu la nesfârșit.

Însă dacă aceea adunare nu a crescut cu creșterea lui Dumnezeu, în timpul alocat de Dumnezeu  pentru creștere (Isaia 55:6), atunci Dumnezeu îngăduie ca demonii să atace mai mult decât până atunci; până când fie adunare se trezește și se maturizează prin luptă, fie în cazul cel mai rău, va pierde lampadarul (Apocalipsa 2:5).

 

ADUNĂRILE COMPUSE DIN EVREI:

Apostolul Pavel, scrie o scrisore și către evrei, către israeliții care au devenit creștini și făceau parte din mai multe adunări locale fie localizate în Israel (1Tesaloniceni 2:14), fie în diasporă (comp. cu Iacob 1:1)!

Din păcate, și acești frați și surori nu au crescut cu creșterea lui Dumnezeu, ei erau tot copii spirituali care aveau nevoie de lapte nu de hrană tare (Evrei 5:12-14)!

De aceea, apostolul Pavel i-a mustrat, din mustările și îndemnurile lui aflăm cum s-a infiltrat rătăcirea demonică în aceste adunări locale!

 

Consecințele ne-creșterii spirituale:

Acești evrei nu lua aminte la cele auzite și vestite prin apostoli (Evrei 2:1), treptat ei alunecau spre o inimă necredincioasă spre a nu persevera până la sfârșit în speranță (Evrei 3:6,Evrei 3:12), ei rămâneau în urmă (Evrei 4:1), alunecau spre o inimă împietrită (Evrei 4:7), spre a nu ține la mărturisirea lor, spre a nu avea îndrăzneală (Evrei 4:14-16), erau greoi la auzit (Evrei 5:11), aveau nevoie din nou de primele învățături căci au rămas copii spirituali (Evrei 5:12-14; Evrei 6:1-3), alunecau spre iudaism (Evrei 6:6), și-au pierdut din siguranța speranței, din credință și răbdare (Evrei 6:11-12), se apropiau de păcatul intenționat, de a călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, părăsind adunarea creștină, o casă a lui Dumnezeu spirituală pentru iudaism o casă fizică pentru care nu era nevoie de atâta credință dar acest mod de viețuire era lepădat de Dumnezeu (Evrei 10:23-31).

Chiar dacă la început creștinii evrei au răbdat o luptă de suferințe chiar pierzând averile lor materiale (Evrei 11:32-34), în momentul când le scrie apostolul Pavel ei aveau nevoie de credință și răbdare ca să primească răsplătirea (Evrei 10:32-39).

Ei trebuiau să manifeste dragoste, ospitalitate (Evrei 12:1-2), ei trebuiau să nu permită curvia, adulterul (Evrei 13:4), în viețile lor, nici lăcomia de bani (Evrei 13:5-6), ei trebuiau să urmeze credința conducătorilor lor martirizați pentru Domnul (Evrei 13:7), din care unii chiar erau apostolii Mielului (Fapte 12:1-2), să nu uite ca viața lor să fie ghidată de har, nu de legi despre mâncăruri (Evrei 13:9), să nu uite binefacerea și dărnicia (Evrei 13:16), să asculte de conducătorii lor (Evrei 13:17), etc.

Iată cum se manifestă copilăria spirituală, iată cum era viața unor copii, carnali!

Acestea sunt două exemple din Scripturi cu efectele rămânerii la stadiu de copil spiritual și a nu crește cu creșterea lui Dumnezeu spre Christos, spre maturitate!

Atunci când un grup nu creşte cu creşterea lui Dumnezeu, la ritmul lui Dumnezeu, vine Dușmanul care prin diverse metode se infiltrează. Apoi acel grup treptat, pe nesimţite deviază de la calea vieţii! Ei ajung să se adune spre mai rău, nu spre mai bine! – 1Corinteni 11:17.

Fie mergând spre legea lui Moise, spre reguli din epoci apuse, fie spre lucrări carnale (adulter, curvie, lacomia de avere, etc.), și nu urmând pe Capul Christos!

 

Ce să faci, ca să crești cu creșterea lui Dumnezeu?

Dumnezeu face să crească prin harul Său, unii nu conlucrează cu Dumnezeu și i-au harul în zadar fără a aduce rod, așa cum se spune în 2Corinteni 6:1, SCC: Conlucrând însă cu El, vă şi îndemnăm ca să nu fie primit harul lui Dumnezeu în zadar”.

Îndemnurile primite de ei prin Spiritul Sfânt, prin lucrători, ei nu le i-au pe deplin în seamă, astfel înainte de a vedea cum să crești cu creșterea lui Dumnezeu, să vedem anumite deprinderi greșite pe care noi trebuie să le evităm:

Unii se încred în ei înșiși, și permit în viața lor asocierea cu cei din grupări religioase eretice, ca și corintenii (1Corinteni 15:33), ei nu s-au deprins prin maturitate să deosebească binele de rău ca și evreii din primul secol (Evrei 5:12-14), și fac o lucrare din înțelepciunea firească, ea îi ghidează în dărnicie, în atitudini, etc.

Alții sunt purtați de pasiunea greșită și dorind tot timpul să facă ceva, nu Îl caută pe Dumnezeu până acesta se lasă găsit de ei, ci se mulțumesc cu căi ușoare, pe care să alerge (2Timotei 4:3-4).

Alți se mulțumesc cu o margine a creștinismului, trăind o viață purtați de libertatea lumească, de nepăsare,  fiind nepăsători de chemarea lui Dumnezeu care ne-a chemat la sfințenie nu la necurăție (1Tesaloniceni 4:7).

Alți mai grav mândria și înțelepciunea firească i-au dus să creadă că ei pot face „întruniri”, fără călăuzirea divină prin Spiritul Sfânt și prin administratorul credincios și chibzuit (Romani 8:14; Luca 12:42-44).

Pe de altă parte există începători care încep să meargă pe calea vieții, dar la care observi că nu cresc cu creșterea lui Dumnezeu, căci ei nu ascultă întocmai sfaturile părinților spirituali, citesc altceva decât ce li s-a spus, fac altcumva decât trebuie, caută altecva decât trebuie sunt preocupați de alte subiecte decât cele necesare pentru ei, se cred mai înțelepți decât creștinii cu experiență (1Corinteni 4:15-16), o i-au înainte și nu cresc cu creșterea cu ritmul divin. Ei nu sunt smeriți nu își cunosc statutul de învățăcei care trebuie să fie învățați nu să facă ei pe învățători, nu au un spirit învățabil în răbdare, căci rodul se aduce în răbdare (Luca 8:15).

O primă metodă ca să creștem cu creșterea lui Dumnezeu, este ca noi să învățăm din exemplele greșite și ca noi să nu le urmăm!

În al doilea rând, pe lângă învățătura sănătoasă cu exemple pozitive de urmat și negative de evitat, noi trebuie să colaborăm cu Dumnezeu în toate, căci El este Cel care dă creșterea (1Corinteni 3:6), să dorim călăuzirea Spiritului Sfânt ca să fim purtați de El pe căi uneori care nu sunt ușoare, dar care duc la viața veșnică (Galateni 5:18-25).

În al treilea rând, să ascultăm de sclavul credincios și chibzuit (Matei 24:45-46; Evrei 13:17), ascultând de tradiția apostolilor (2Tesaloniceni 3:6), de rănduieli, cum ar fi: textul zilnic, de a fi la zi cu hrana spirituală, etc.

În al patrulea rând, să crștem prin harul părtășiei creștine în care copiii spirituali sunt învățați, îndemnați de cei maturi, această părtășie sau colaborare sunt încheieturile sau legăturile spirituale ale corpului lui Christos este colaborarea dintre mădulare în dragoste (Efeseni 4:16).

Toate aceste lucruri dau creșterea în credincios prin creșterea lui Dumnezeu, ca cu toți să ajungem la starea de om matur, la statura măsurii plinătăţii lui Christos” (Efeseni 4:11-13).