1) În primul rând, trebuie să știm că perseverența, ca și răbdarea vine din dragoste, în 1Corinteni 13:4,1Corinteni 13:7, SCC se spune: “Dragostea…suportă toate, crede toate, speră toate, rabdă [greacă: “hypomenei”] toate”. Atunci când Îl iubim pe Dumnezeu din inimă și ne vom încrede în Dumnezeu, vom persevera cu răbdare și credincioșie față de El, ascultând și luptându-ne pe calea îngustă!

 

2) A doua cheie a perseverenței este credința! Apostolul Pavel le-a scris corintenilor: Nu că domnim peste credinţa voastră; ci, suntem colaboratori cu voi ai bucuriei voastre, pentru că staţi prin credinţă (2Corinteni 1:24, SCC). Iată, o cheie a rămânerii constante pe cale este: credința. La fel se spune în Coloseni 1:23, SCC: “…rămâneţi în credinţă întemeiaţi şi întăriţi, şi neclintiţi de la speranţa Evangheliei…”. Iată credința din inimă, duce la a rămâne: întemeiat, întărit și neclintit în speranța Evangheliei în promisiunile lui Dumnezeu!

Astfel, credința duce la răbdare, la perseverență (vezi și Evrei 6:12; 13:7).

În Evrei 12:1-3, SCC, ni se dă două chei ale perseverenței, aici se spune: „De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de martori, lepădând orice povară şi păcatul cel înfăşurându-ne uşor; să alergăm cu perseveranţă în alergarea cea stându-ne înainte, privind la Iesus; Începătorul şi Desăvârșitorul credinţei; care pentru bucuria cea stându-I înainte, a răbdat o cruce, dispreţuind ruşine, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. Cugetaţi dar la Cel răbdând de la cei păcătoşi o vorbire contrară către El; ca să nu obosiţi, fiind descurajaţi în sufletele voastre”.

 

3) A treia chei a perseverenței, este cugetarea, la ce? La faptul că nu alergăm nici primi pe calea îngustă, nici nu suntem: singuri pe cale; ci această alergare este văzută de martori, de eroi credinței din Scripturi (Evrei cap. 11), care mai înainte de noi au alergat și au persverat până la sfârșit, și acum ei sunt împrejurul nostru, constituind un „nor de martori”, care ne încurajează și pe noi să perseverăm!

Tot în această cheie a cugetării, este și privirea la exemplul de perseverență a lui Christos, și cum putem face aceasta: prin cugetarea la El, la alergarea Lui, la răbdarea Lui, la poziția Lui față de lucrurile materiale, și față de lume, la credința Lui, la ascultarea Lui!

Astfel, cugetarea la eroi credinței și la Domnul Iesus din Noul Legământ este a treia cheie a persevernței!

 

4) A patra cheie a perseverenței este: să alergăm liberi, fără poveri; unii frați le este greu să persevereze deoarece ei nu sunt liberi, au poveri, pe care nu trebuie să le ducă, dar din neveghere sau dintr-o inimă împărțită le duc, cum ar fi: sunt prea ocupați cu acapararea de lucruri materiale, sau sunt distrași spre alte centre de interse: afaceri, mașini, școli înalte, etc. Sau sunt înfășurați de anumite păcate (gânduri deșarte, pofte greșite, necredință), căci păcatul încet, încet: înfășoară. Atunci când suntem liberi de poveri și păcate, vom alerga ușor pe calea îngustă!

Următoarele chei ale perseverenței creștine le găsim în Coloseni 4:2, SCC, unde apostolul națiunilor dă îndemnul: “Perseveraţi în rugăciune, veghind în ea cu mulţumire”. Iată, ce ajută: perseverența!

 

5) O viață constantă de rugăciune, astfel a cincea cheie a perseverenței este: perseverența în rugăciune, care duce la perseverența în toate domeniile ale vieții creștine.

 

6) Apoi a șasea cheie este: vegherea constantă ne ajută să perseverăm, a fi constant atenți, treji, vigilenți la tot ce se întâmplă în jurul nostru, la viața noastră și împrejurările ei, acestă veghere ne duce la rugăciune, la precauție, prevedere, la a lua măsuri ca noi să continuăm să fim ascultători pe calea creștină.

 

7) A șaptea cheie este mulțumirea față de Dumnezeu, căci atunci când vom avea o inimă recunoscătoare, mulțumitoare, ea ne va ajuta să perseverăm, ea nu va lăsa ca să fim lipsiți de harul lui Dumnezeu și să ne oprim din alergare, și să avem: amărăciune, frustrare, nemulțumire, cârtire, răzvrătire (Evrei 12:15). Ci mulțumirea față de Dumnezeu ne va ajuta să ne păstrăm inima vie față de El (1Tesaloniceni 5:16-18), și atunci vom persevera până când vom deveni conform imaginii lui Iesus Christos (Romani 8:29).