În Biblie nu găsim nici pe conducători adunării nici pe creștini sau pe creștine, purtând haine diferite de ceilalți oameni; ci, ei purtau haine potrivite cu epoca în care trăiau, doar că fără împodobiri cu bijuterii, fardări, sau alte extreme necuvincioase!

De aceea, sfaturile în ce privește îmbrăcămintea pentru creștini și creștine conțineau doar îndemnuri de a păstra ținuta lor în limitele modestiei și ale cumpătării (1Timotei 2:9; 1Petru 3:3-4), și nu pentru a inventa un stil nou de îmbrăcăminte, un stil propriu pentru lucrători sau pentru credincioși. Poruncile în ce privește modestia și cumpătarea în ce privește îmbrăcămintea, nu lăsă să se înțeleagă o obligativitate a credincioșilor din alte epoci să folosească haine din primul secol d.Ch. sau din alte timpuri! Ci fiecare lucrător sau creștin va îmbrăca haine din timpul lui, modeste și cuviincioase!

Acest punct de vedere îl susțineau și creștinii de după primul secol, din secolele II-III d.Ch. înainte de apostazia din secolul IV, când cei apostați au adoptat în special pentru lideri, anumite haine tipice slujbei lor!

Astfel punctul de vedere al creștinilor din primele trei secole, este bine exprimat în Epistola catre Diognet, scrisă în Alexandria, în jurul anului 200, d.Ch. care învăța următoarele la Capitolul V:

1. Crestinii nu se desosebesc de ceilalti oameni nici prin pamantul pe care traiesc, nici prin limba, nici prin imbracaminte. Nu locuiesc in orase ale lor, nici nu folosesc o limba deosebita, nici nu duc o viata straina. 3. Invatatura lor nu e descoperita de gandirea si cugetarea unor oameni, care cerceteaza cu nesocotinta, nici nu o arata ca unii, ca pe o invatatura omeneasca. 4.Locuiesc in orase grecesti si barbare, cum le-a venit soarta fiecaruia, urmeaza obiceiurile bastinasilor si in imbracaminte si in hrana si in celalalt fel de viata, dar arata o vietuire minunata si recunoscuta de toti ca fiind nemaivazuta. 5. Locuiesc in tarile in care s-au nascut, dar ca straini, iau parte la toate ca cetateni, dar pe toate le rabda ca straini, orice tara straine le este patrie si orice patrie le e tara straina. 6. Se casatoresc ca toti oamenii si nasc copii, dar nu arunca pe cei nascuti. 7. Intind masa comnuna, dar nu si patul. 8. Sunt in trup, dar nu traiesc dupa trup. 9 Locuiesc pe pamant, dar sunt cetateni ai cerului…”.

Deci creștinii din primele secole nu aveau o îmbrăcăminte specială, cum au unele secte, călugării, rase monahale, etc.

Tocmai de aceea, apostolii Petru și Pavel în epistolele lor nu au specificat anumite haine speciale pentru creștini; ci doar să fie modeste, cuviincioase, indicând astfel că îmbrăcămintea creștinilor nu era diferită ca stil de cea a oamenilor în general (1Timotei 2:9; 1Petru 3:3-4).

În ce privește conducătorii, atunci când Dumnezeu a inspirat dat criteriile de rânduire a unui credincios într-un serviciu de conducere, nu au transmis, nici măcar ideea unei haine speciale (1Timotei 3:1-6); ci, tocmai cel mai mare trebuia să fie ca cel mai mic și sclavul tuturor; așa cum a învățat Domnul (Matei 20:26-27; Luca 22:26). Prin urmare, ei nu pot avea haine speciale care să îi evidențieze în mijlocul turmei, căci ei doresc să se comporte ca și sclavii față de turmă, ca și cei mai mici (Marcu 9:35; Luca 9:48)!

Liderii cultelor și-au creat haine speciale, fie sub formă de roabe, pereline, gulere albe, etc. pentru ca să se impună enoriașilor, neavând o autoritate spirituală și morală reală, ei și-au fabricat o formă falsă de autoritate cu care să se impună deasupra turmei!

În contrast, lucrătorii adevărați nu au nevoie de forma false de impunere, de deosebire și de autoritate; ci, ei prin comportamentul lor și darurile manifestate își arată adevărata servire, prin puterea Spiritului Sfânt! – Romani 15:16-20; 1Petru 5:1-4.

În concluzie haine potrivite pentru lucrători sunt costumele și cămășile adică având culori și forme plăcute în armonie cu modestia, cumpătarea și buna cuviință.

Aceste haine nu trebuie să fie scumpe; nici extravagande, nici stridente, nici deformate după moda schimbătoare, ci păstrând stilul clasic plăcut și cuviincios, putem să Îl reprezentăm ca ambasadori pe Christos în această lume (2Corinteni 5:20) și putem să-i servim pe frați și pe surori.