Ce este cugetarea?

Cugetarea este: meditare, reflecție, a gândi profund, a chibzui, a judeca, a plănuii, astfel a pătrunde cu mintea și a înțelege, cauzele și efectele, a găsi răspunsuri, soluții, direcții, și a forma planuri sau căi de urmat, etc.

Cugetarea este importantă pentru a: înţelege, a pătrunde, a adânci, a face ordine în gânduri şi în viaţă, a găsi soluții, direcție, răspunsuri, principii de viață, pentru a memora idei importante.

O descriere a cugetării o găsim în Psalmi 77:6-12, SCC, unde Asaf, Psalmistul își descrie cugetarea: “Mă gândesc la zilele de altădată, la anii de demult. Îmi amintesc noaptea de cântarea mea; cuget în inima mea şi spiritul meu caută stăruitor. Va respinge Iehova pentru totdeauna? Şi nu-Şi va mai arăta El bunăvoinţa? A încetat bunătatea Lui pentru totdeauna? S-a sfârşit Cuvântul din generaţie în generaţie? A uitat Dumnezeu să fie îndurător? Sau Şi-a închis îndurările în mânie? Oprire. Şi am zis: „Aceasta este slăbiciunea mea“. Și-a schimbat Cel Preaînalt mâna dreaptă? îmi voi aminti, de faptele lui Iah; pentru că îmi voi aminti de minunile Tale de altădată şi voi gândi la toată lucrarea Ta şi voi cugeta la faptele Tale”.

Iată, pentru Asaf, a cugeta, însemna să se gândească, să își amintească fapte și lucrări, de a implica inima în cugetare, de a căuta stăruitor cu spiritul, cugetarea mai implică a îți pune întrebări așa ca și Asaf care și-a pus o serie de întrebări despre Dumnezeu! Și a înseamnat a se gândi la toată lucrarea lui Dumnezeu pe care Asaf o cunoștea și a cugeta la toate faptele lui Iehova cunoscute de el.

Ceea ce însemnă că cugetarea unoeri este exaustivă (completă) pe un domeniu, pentru a putea trage concluziile corecte, trebuie să ai în vedere toate informațiile dintr-un domeniu!

Să vedem în continuare:

De ce să cugetăm și cât să cugetăm?

Noi trebuie să cugetăm, pentru că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu toată gândirea noastră (Marcu 12:30).

Dumnezeu îi poruncește la Iosua să cugete zi și noapte, arătând marea importanță a cugetării în Iosua 1:8, GBV 2001: “Cartea aceasta a legii să nu se depărteze din gura ta şi să cugeţi asupra ei zi şi noapte, ca să iei seama să faci tot ce este scris în ea; pentru că atunci vei avea reuşită în căile tale şi atunci vei prospera”. Deci iată, căci doar prin cugetare vom împlini legea lui Dumnezeu, și doar așa vom avea succes, și vom prospera, deci Dumnezeu condiționează: împlinirea legii, succesul ca conducător, prosperitatea, de practica cugetării zi și noapte!

La fel în Psalmi 1:1-3, SCC: “Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi şi nu stă pe calea păcătoşilor şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori; ci plăcerea lui este în legea lui Iehova şi cugetă la legea Lui zi şi noapte. Și el este ca un pom sădit lângă pâraie de apă, care îşi dă rodul la timpul lui şi a cărui frunză nu se veştejeşte; şi tot ce face prosperă”. Iată, de ce să cugetăm zi și noapte? Pentru a fi fericiți, și pentru a înlocui în viață: sfatul celor răi, cu sfatul lui Iehova, calea păcătoşilor cu calea lui Dumnezeu; şi scaunul celor batjocoritori cu tronul lui Christos (Apocalipsa 3:21)! Și atunci vom fi ca “un pom sădit lângă pâraie de apă, care îşi dă rodul la timpul lui şi a cărui frunză nu se veştejeşte; şi tot ce face prosperă”. Vom cugeta dacă prețuim legea lui Iehova, dacă ea este o comoară de preț pentru noi, o sursă de înțelepciune, și când ea devine plăcerea noastră, vom cugeta asupra ei, zi și noapte!

Conform Bibliei se cugetă pentru a primi: îndrumare, înțelepciune, chibzuință, astfel în Proverbe 8:10-12, SCC, se spune: “Primiţi îndrumarea mea, şi nu argintul, şi cunoştinţă mai bine decât aurul ales: pentru că înţelepciunea este mai bună decât rubinele şi toate lucrurile de dorit nu sunt egale cu ea. Eu, înţelepciunea, locuiesc cu chibzuinţa şi găsesc cunoştinţa cugetării”. Nu putem deveni înțelepți, chibzuiți, fără cugetare!

Prin meditare, noi comunicăm cu Dumnezeu (Efeseni 3:20), iar uneori Dumnezeu comunică cu noi folosindu-se de gândurile şi reflecţia noastră, pentru a ne transmite un gând, o idee luminatoare (Psalmi 139:17-18). Să vedem mai departe:

Cum se cugetă și care este scopul cugetării?

Se cugetă amintindu-ne toate informațiile despre un anumit subiect, apoi punându-ne nouă însuși întrebări ca și Psalmistul Asaf (vezi: Psalmi 1:74,Psalmi 1:77), întrebări cu scopul de a afla, fie cauzele, fie efectele, fie cum să facem anumite lucruri, cum să îmbunătățim, să găsim varianta cea mai optimă, etc.

Scopul cugetării este să aflăm soluții, răspunsuri, calea de urmat. Cugetăm pentru a afla răspunsul la întrebări importante, la a anliza variantele de răspuns, pentru a vedea care răspuns, care soluție este mai bună, mai logică, cea mai chibzuită (Proverbe 8:12; Luca 14:28-32).

La ce să cugetăm?

Astfel, vom medita la Dumnezeu, la titlurile Lui, la calitățile Lui, la acţiunile Lui din Biblie (Psalmi 143:5); la creaţia lui Dumnezeu (Geneza 24:63); la timpurile ce le trăim (Luca 12:54-56); la viaţa noastră, ar fi bine zilnic să ne facem o intro-specție, o analiză personală la sfârșitul zilei cu lucrurile bune sau greșite ce le-am făcut pe parcursul zilei, și care trebuie schimbate (1 Corinteni 11:31); la ceea ce este drept (Luca 12:57), etc.

Iubite frate și soră, dragă cititorule, de a avea disciplina cugetării în viața ta, depinde viața ta spirituală, progresul tău, prosperitatea ta, și chiar viața veșnică, căci cugetarea este opusul păcatului, opusul vieții fără minte (Tit 3:3; Efeseni 5:17), iar cei răi vor fi nimiciți (Psalmi 37:1-11; 2 Petru 2:12-22), căci ei nu cugetă, fiind puși în antiteză în Psalmi 1, cu cei care cugetă și care sunt fericiți și prosperi!