Matei 6:24, SCC: “Nici unul nu poate servi la doi domni; pentru că sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt, sau se va ţine de unu, şi va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi servi lui Dumnezeu, şi lui Mamona”.

Domnul Iesus ne avertizează clar că nu putem servi la doi stăpâni, și lui Dumnezeu și lui Mamona!

Cine este Mamona și cât de răspândit este acest dumnezeu în zilele noastre?

Conform cu Dicționar Biblic, tipărit la Editura Cartea Creștină Oradea, și cu Dicționarul Biblic Ilustrat, în aceste dicționare se explică acest cuvânt astfel: “MAMONA. Acest cuvânt apare în Biblie numai în Matei 6:24 şi Luca 16:9,Luca 1:11,Luca 1:13 şi este o transliterare a cuvântului aramaic mamona. Acest cuvânt înseamnă bogăţie sau profit, dar Cristos vede în el lăcomia egocentristă care pune stăpânire pe inima omului şi care, de aceea, Îl înstrăinează de Dumnezeu (Matei 6:19 ş.urm.)”.

În Biblia Noua Traducere românească, la Matei 6:24, la nota de subsol (prescurtat n.s.) se explică: „Cuvânt aramaic, care se traduce cu bogăţie, avere; personificare a zeului bogăţiei la sirieni (aramei)”.

În Biblia romano-catolică, 2013, se explică la n.s.: “Mamon este un cuvânt de origine aramaică având sensul de „ceva în care se pune încrederea”. În Sir 31,8 are sensul de bogăţii. Şi sfântul Augustin notează existenţa cuvântului în limba punică cu sensul de „câştig”, „ban”. Cristos arată incompatibilitatea dintre „a sluji lui Dumnezeu” şi „a sluji bogăţiilor”.

Astfel acest domn fals, este dumnezeul bogățiilor, pe care din păcate unii evrei i-au ajuns să-i servească, cum erau fariseii care erau iubitori de bani (Luca 16:13-14), însă acest demon, poate fi o ispită pentru oricine care nu are sufucientă credință în Dumnezeul adevărat. Chiar creștinii pot cădea în servirea lui mamona dacă nu veghează asupra lucrurilor de care sunt preocupați.

Biblia avertizează în 1 Timotei 6:9-10 următoarele: „Căci cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în cursă şi în multe pofte nebune şi periculoase, care cufundă pe oameni în ruină, şi distrugere. Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu multe dureri.” Poate unora li se pare exagerată această avertizare, dar ea este adevărată. Să luăm câteva exemple care vor adeveri acest pasaj: un exemplu este Lot, acesta a ales locul cel mai bun de păşunat pentru turmele sale, pentru a se îmbogăţi, însă până la urmă a pierdut totul şi era să-şi piardă şi viaţa (Geneza 13:1-14; Geneza 19:1-20,Geneza 1:30,Geneza 1:38).

În Ieremia 45:2-5, Dumnezeu îl avertizează pe Baruc secretarul profetului Ieremia, să nu caute bogăţii, că tot ceea ce este în ţara lui Israel va fi dărâmat, tot la fel nici pentru noi nu are rost acumularea de averi căci totul va trece.

Chiar şi Scripturile Creștine ne dă nişte exemple, cum sunt cel al lui Anania şi Safira care din cauza iubirii de bani au luat o parte din banii cu care au vândut moşioara lor, şi au minţit pe apostoli spunând că au adus toţi banii pe care i-au câştigat prin vânzarea acelui teren, și au murit (Faptele Apostolilor 5:1-11).

Toate acestea sunt exemple clare la ce poate duce lăcomia de bani, ea duce la ruină şi în final la moarte dacă nu ne schimbăm mentalitatea. Deci dacă până acum am permis ca lăcomia de bani să ne influenţeze, să ne căim de acest comportament ca să nu ne ducă la pierzare. De aceea nu degeaba vorbeşte sfântul Pavel că „iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele”, căci ea este:

1. IDOLATRIE, deoarece serveşti unui alt Dumnezeu, lui Mamona, Dumnezeul Bogățiilor - Matei 6:24.
2. EGOISM, deoarece iubirea de bani te duce tot mai mult la iubirea de sine şi nu la iubirea aproapelui, care este cea mai importantă poruncă (Galateni 5:14).

Materialismul se manifestă prin lăcomia de avere, iar manifestarea acestei lăcomii în exterior poate fi prin: muncă excesivă, furt, înșelăciune, jocuri de noroc în toate formele lor pentru a câștiga. Păcatul lăcomiei de avere este grav, este echivalentul idolatriei (Efeseni 5:5; Coloseni 3:5).

În continuare vom prezenta câteva principii care ne vor ajuta în a avea o optică corectă în ce priveşte materialismul.

• „…nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi în fiecare zi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu” (Proverbe 30:8-9).

Observăm din acest text că o viaţă echilibrată este antidotul materialismului, deoarece dacă suntem bogaţi, uităm de Dumnezeu iar banii devin Dumnezeul nostru, iar dacă suntem săraci tot nu scăpăm de materialism căci fiind nemulţumi-ţi de ceea ce avem, suntem tentaţi să furăm sau să ne dedicăm tot timpul pentru a deveni ca alţii bogaţi.

De aceea să ne rugăm: „dă-mi în fiecare zi pâinea care-mi trebuie”.

• „Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns” (1 Timotei 6:7-8). Prin acest pasaj ni se spune clar motivul pentru care nu trebuie să fim materialişti, căci din lume nu putem lua nimic, iar dacă avem strictul necesar, adică: hrană, haine şi adăpost să fim mulţumiţi (vezi n.s. din 1 Timotei 6:8 BCR).
• „Purtarea voastră să fie fără iubire de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi acum, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi. Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:5-6 BCR).

Biblia în acest pasaj ne îndeamnă să avem o comportare liberă de iubirea de bani, şi această o vom realiza prin două metode: 1. „Mulţămiţi-vă cu ce aveţi acum”, deci să fim în general mulţumi-ţi cu ceea ce deţinem acum, căci dacă nu avem această atitudine îl vom necinsti pe Dumnezeu, prin gândirea că El nu ne dă suficient pentru a fi mulţumiţi, pentru a avea cele necesare. Aceasta nu înseamnă că este greşit să-I cerem în rugăciune lucruri materiale; ci, înseamnă să avem în general o atitudine mulţumitoare, cerându-I doar lucrurile necesare şi după voia sa. 2. „plini de încredere” aceasta trebuie să fie mentalitatea unui creştin, el trebuie să fie saturat de încrederea în grija iubitoare de Tată a lui Dumnezeu, care totdeauna se ţine de cuvânt şi prin urmare, „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”.

Conducându-ne viaţa după aceste principii vom fi fericiţi şi liberi faţă de îngrijorări, de stres şi de virusul materialismului.

De ce căutarea bogăţiile eterne ne ocroteşte de materialism ?

După ce apostolul Pavel l-a avertizat pe Timotei cu privire la iubirea de bani în 1 Timotei 6:8-10, el îl sfătuieşte în continuare în ce lucruri să se implice pentru a fi ocrotit de materialism, astfel El spune în v.11-12: „Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor Martori.” Astfel Pavel îl îndeamnă pe Timotei şi prin extensie şi pe noi astăzi, ca în primul rând să fugim de materialism, prin cuvintele: „fugi de aceste lucruri”,  a fugi în acest context, înseamnă a nu mai sta pe gânduri în privinţa planurilor de îmbogăţire, sau a nu ne mai târgui în ce priveşte cât din timpul şi efortul nostru putem să jertfim pe altarul materialismului şi cât pe altarul lui Dumnezeu, a ne depărta în grabă de orice preocupare care are în vedere posibilitatea îmbogăţirii, şi astfel a ne depărta de activităţi şi planuri materialiste.

În continuare el spune: „şi urmăreşte”, astfel el ne face conştienţi că trebuie să fugim de un anumit lucru şi să căutăm altele, să schimbăm macazul vieţii noastre cu alte cuvinte, adică el ne instruieşte în a cultiva unele virtuţi pe care el le descrie în continuare.

Este interesant însă că verbul „dioko” din greacă pentru „urmăreşte”, are sensul de, a căuta, a vâna, a alerga, a încerca să obţii ceva cu ardoare, şi cu siguranţă că dacă vom urmări cu zel cultivarea virtuţilor descrise de el vom fi feriţi de materialism, dar să le luăm pe rând aceste calităţi şi să le dezbatem pe fiecare în parte.

Care sunt virtuţile pe care trebuie să le urmărim pentru a fi feriţi de materialism ?

În pasajul din 1 Timotei 6:11-12 apar următoarele virtuţi care sunt putem spune, bogăţii eterne, deoarece reflectă chipul lui Dumnezeu, pe acestea le vom dezbate în continuare pe rând:

• Dreptatea, această virtute ne fereşte de practici necinstite, ilegalităţi pe care am fi tentaţi să le facem pentru a câştiga bani, de asemenea dacă am fost declaraţi drepţi prin jertfa lui Isus din acel moment vom trăi pentru El în dreptate, şi numai pentru noi (1 Petru 2:24).
• Evlavia, este traducerea cuvântului grecesc: „eusebia”, şi se referă la: respect, devotament, reverență, față de Dumnezeu şi legea lui, astfel dacă suntem cu adevărat devotaţi Tatălui ceresc nu putem fi în acelaşi timp devotaţi şi banilor, astfel această virtute ne leagă strâns de Dumnezeu şi de realităţile spirituale invizibile.
• Credinţa, după cum am observat şi în paragrafele precedente, credinţa este imperios necesară pentru a învinge spiritul materialist, căci ea are ca obiect încrederea în lucruri invizibile, şi ea nu se bazează pe cele materiale (Evrei 11:25-27). În plus, credinţa ne face îndrăzneţi în a urma principiile Bibliei care condamnă strângerea de averi. Apostolul indica faptul că lupta cu această lume este o luptă a credinţei, aceasta reiese din cuvintele: „Luptă-te lupta cea bună a credinţei”, da într-adevăr acest domeniu îţi pune mult credinţa la încercare, de aceea trebuie să cauţi credinţa pentru a învinge, căci pentru un adevărat creştin, lucrurile pe care le vede, le pipăie, cele fizice, trebuie să le considere ca ceva nesigure şi nedemne pentru a se fundamenta pe ele, ca inexistente. Însă pe lucrurile invizibile fizic, pe cele spirituale, el le consideră ca fiind singurele lucruri demne de a fi luate în seamă, singurele borne pe drumul lui. Astfel a crede pentru el înseamnă a privi la cele ce nu se văd, şi a face din ele singurele temelii pentru purtarea lui practică (2 Corinteni 4:18; 2 Corinteni 5:7), de fapt doar aşa vom birui lumea, care se bazează prin excelenţă pe ceea ce simte, vede şi pipăie.
• Dragostea, aceasta este opusă egoismului, şi ea pune accentul, pe a da, nu pe a avea, sau a primi (1 Corinteni 13:5; Faptele Apostolilor 20:35). De asemenea iubirea este darnică, iar dacă şi noi suntem darnici şi dăm cu bucurie din bunurile noastre materiale, celor în nevoie, dar nu numai din cele care ne sunt surplus, din cele care nu mai avem nevoie; ci, chiar din ce avem mai bun, atunci dovedim că nu suntem zgârciţi, şi spiritul lumii nu are putere în noi, când vom da cu inimă largă şi cu încrederea că Dumnezeu ne poartă de grijă în fiecare zi şi astfel administrarea bunurilor noastre nu va mai fi una strict legată de logica şi iscusinţa noastră de a ne gospodări; ci, va lua în calcul şi binecuvântarea lui Dumnezeu care va fi peste noi dacă vom da, căci este scris: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura”. Prin urmare putem concluziona: „spune-mi cât de darnic eşti, ca să-ţi spun cât de bogat spiritual eşti”.
• Răbdarea, ca să fi cu adevărat un om care caută bogăţiile eterne, ai nevoie de răbdare, această calitate îţi va fi de folos când Dumnezeu te pune la încercare pentru a vedea cât de legat eşti de lucrurile acestei lumi, şi dacă îl iubeşti sincer pe El sau iubeşti doar binecuvântările Lui materiale. Răbdarea ne va ajuta să nu fim pripiţi în a intra în unele afaceri dubioase, şi de asemenea va fi roada care ne va susţine când suntem în lipsă, aşteptând cu perseverenţă şi răbdare intervenţia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Dar şi ne va ajuta să aşteptăm bogăţiile eterne pe care le va revărsa El la sfârşitul veacurilor prin venirea lui Isus Cristos.
• Blândeţea, această calitate pe care trebuie să o vânăm în lupta noastră contra materialismului, este un excelent barometru care va indica cât de mult suntem afectaţi de spiritul lumii, de viteza acestei ere, motivată de dorinţa de înavuţire, astfel dacă îţi pierzi blândeţea şi devii gălăgios, stresat, când afacerile nu-ţi merg bine, când eşti în criză financiară, înseamnă că spiritul acestei lumi este în viaţa ta şi tu nu te odihneşti în Cristos în care ai totul deplin (Coloseni 2:10), care poate să-ţi dea confort, mulţumire, siguranţă şi pace (Filipeni 4:11-13); ci, te bazezi pe ceea ce faci tu, şi astfel nu mai eşti un biruitor al lumii, care este senin indiferent de vitregia circumstanţelor; ci, tulburat căci spiritul materialist în tine are aderenţă şi poate să-şi facă lucrarea cea rea care în final te va duce să pierzi bogăţiile spirituale eterne.

Iubite frate, servește-L pe Dumnezeu prin credință, nu îți pune încredea în înțelepciunea ta (Proverb 3:5-6), nici în bogății (Proverbe 23:5), nici în capacitatea ta de a te descurca în viață (Proverbe 3:7), ci în Dumnezeu care ne dă de toate, ca să ne bucurăm de ele (1 Timotei 6:17) și pentru a fi darnici față de alții, strângând astfel adevăratele comori în cer (1 Timotei 6:18-19; Matei 6:20).