Pentru binecuvântarea copiilor (Matei 19:13-15; Marcu 10:13-16). Este potrivit ca binecuvântarea băieţilor să fie făcută după 40 de zile, şi cea a fetiţelor după 80 de zile (Levitic 12:1-6), şi doar după aceea, copilaşul să fie „adus”, ca „să Îl prezinte lui Iehova” (Luca 2:22). Astfel copilaşul de parte bărbătească sau femeiască este adus la adunare, (sau în alte situaţii pot merge chiar reprezentanţii adunării la copilaş), unde copiii vor fi binecuvântaţi prin rugăciunea cu punerea mâinilor, şi la finalul rugăciunii se va citi şi textul din Numeri 6:24-26, aplicându-se cuvintele textului la copilaş, după cum ne îndemnă: Numeri 6:23.

Rugăciunea de binecuvântare va conține lucruri spontane spuse de lucrător prin Spiritul Sfânt, așa cum Iacob și-a binecuvântat fiul fără a urma un model scris sau învățat pe de rost: Geneza 27:28-29, sau cum Domnul a binecuvântat acei copilași, cu cuvinte prin călăuzire de la Tatăl, care aveau deja binecuvântarea din Numeri 6:24-26, căci făceau parte din Israel.

De ce folosim binecuvântarea din Numeri 6:24-26?

Pentru că și în Noul Legământ, avem același Dumnezeu ca și în vechiul legământ (comp. Deuteronom 6:4-6, cu Marcu 12:29-34), și pentru că tot Dumnezeu este Cel ce binecuvântează și în Noul Legământ (Efeseni 1:3), apoi Iesus nu a desființat practica binecuvântării copiiilor, ci a întărit-o (Marcu 10:16), ba chiar a adăugat la ea, o rugăciune spontană, specifică pentru nevoile copilului – Matei 19:13.

Astfel, lucrătorul se va ruga potrivit cu căluzirea pentru acel copil, iar la sfârșitul rugăciunii, va rosti următoarele cuvinte Scripturale din Numeri 6:24-26:

“Iehova să te binecuvânteze şi să te păzească! Iehova să facă să lumineze faţa Sa peste tine

şi să se îndure de tine! Iehova să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!”.