1) Cine sunt Mijlocitorii în rugăciune?

Conform Scripturilor, doar Iesus Christos este singurul Mijlocitor între noi şi Dumnezeu (1 Timotei 2:5; 1 Ioan 2:1), El este Marele Preot ce pledează pentru noi în fața lui Dumnezeu (Evrei 4:14-16).

Iar Spiritul Sfânt, este singurul mijlocitor între noi şi Iesus Christos (1 Corinteni 12:3; Ioan 16:14), El transmite rugăciunea noastră la Iesus, iar Fiul la Tatăl!

Astfel doar prin Cristos şi prin Spiritul Sfânt, ajungem la Dumnezeu (Ioan 14:6; Ioan 16:23; Romani 8:26-27,Romani 1:34; Efeseni 2:18; Efeseni 6:18; Filipeni 3:3; Iuda 1:20). De aceea, rugăciunile noastre, le adresăm Tatălui ceresc, în Numele Lui Isus şi prin Spirtul Sfânt (Efeseni 2:18; Efeseni 5:20; Efeseni 6:18; Coloseni 3:17; Iuda 1:20). La Tatăl ne rugăm prin Fiul (Ioan 16:23; Efeseni 5:20; Coloseni 3:17), şi la Fiul prin Spiritul Sfânt (Ioan 15:26; Ioan 16:14; 1 Corinteni 12:3).

Creștinii chiar dacă nu sunt mijlocitori în rugăciune în sensul de intermediari între oameni și Dumnezeu prin care oamenii să se roage prin ei la Dumnezeu! Nu.

Ci ei pot mijloci în sensul că se alătură persoanei cu probleme sau cu anumite nevoie și îl ajută să și ducă povara (comp. cu Galateni 6:2), credicniosul sprijină anumite cauze (Iacob 5:14; Coloseni 4:3-4; 2 Tesaloniceni 3:1-2).

Conform Bibliei, toți creștinii sunt chemați să mijlocească (1 Timotei 2:1-2), însă doar unii au serviciul mijlocirii prin darul mijlocirii, aceștia vor mijlocii mai mult ca ceilalți: calitativ și cantitativ deoarece au fost chemați de Dumnezeu la această lucrare.

 

2) Ce este darul mijlocirii în rugăciune?

Darul mijlocirii, este darul Spiritului Sfânt care te cheamă pe genunchi la mijlocire, te îndeamnă la a mijloci, darul îți dă putere, viață, dragoste și inima lui Dumnezeu pentru oameni, își dă înțelepciune sau călăuzire în lupta mijlocirii.

Diferența dintre darul rugăciunii și cel al mijlocirii, este că darul mijlocirii este o putere de rugăciune izvorâtă din dragostea Spiritului pentru alții, doar pentru alții, și nu pentru nevoi persoanale, acest dar, te va duce să te rogi doar pentru alții, pe când darul rugăciunii se poate manifesta ca cereri și implorări și pentru nevoile tale spirituale și materiale.

Creștinul  care are darul mijlocirii se poate ruga pentru sine, însă nu prin acest dar al mijlocirii, care este exclusiv o lucrare în slujba altora.

Acest dar este descris în Romani 15:30, dar vom reda și contextul, v.30-32, SCC: „Vă rog însă, fraţilor, prin Domnul nostru Iesus Christos şi prin dragostea Spiritului, să luptaţi împreună cu mine în rugăciunile către Dumnezeu pentru mine; ca să fiu izbăvit de neascultătorii cei din Iudeea; şi serviciul, cel pentru Ierusalim, să se facă bine-primit de cei sfinţi. Pentru ca, venind la voi cu bucurie, printr-o voinţă a lui Dumnezeu, să mă înviorez împreună cu voi”.

Apostolul Pavel avea anumite nevoi de ocrotire, și îi îndemna pe frații din Roma, nu doar să se roage pentru aceste nevoi, ci să o facă prin darul mijlocirii, pe care uneori, în anumite situații, îl poate primi toată adunarea, așa cum a fost cazul când apostolul Petru a fost închis și toată adunarea mijlocea pentru el, ceea ce a dus la intervenția divină prin înger și eliberarea lui din închisoare (Faptele Apostolilor 12:5-17).

Pavel dorea: 1) izbăvirea de cei neascultători din Iudeea; 2) ca serviciul pentru creștinii din Ierusalim să fie bine primit de sfinți, fără loviturile demonice ale iudaizanților, ca apoi să vina la Roma bucuros.

Apostolul știa că cei din Roma se roagă pentru el, însă el dorea ca ei toți, ca adunare, să primească darul mijlocirii, care să-i ducă la a fi luptători în rugăciune pentru el în fața lui Dumnezeu.

Acest dar izvorăște din “dragostea Spiritului”, de aceea Pavel îi îndemna să se lupte prin dragostea Spiritului. De fapt, nu poți mijloci fără dragoste! Dragostea te împinge la a mijloci, la te lupta în rugăciune, la a simți împreună cu nevoile fraților (1 Petru 3:8).

Cu o altă ocazie Pavel l-a îndemnat pe Timotei astfel: “din care cauză îţi amintesc să reaprinzi darul harului care este în tine prin punerea mâinilor mele. Pentru că Dumnezeu nu ne-a dat un Spirit de timiditate; ci, de putere, şi de dragoste şi de cumpătare” (2 Timotei 1:6-7, SCC).

Pavel făcea referire aici la darul vorbirii în alte limbi, pe care Timotei trebuia să îl reaprindă în viața lui de rugăciune, știm că prin darul vorbirii în alte limbi, Spiritul Sfânt “mijloceşte pentru sfinţi potrivit cu Dumnezeu” (Romani 8:27). Iar acest dar al harului, Pavel îl descrie și ca fiind primirea unui “Spirit… de dragoste”. Astfel, prin darul vorbirii în alte limbi, se face și o lucrare de mijlocire, printr-un Spirit de dragoste!

La fel, un Spirit izvorât din Spiritul dragostei este darul mijlocirii, care lucrează mijlocirea.

Astfel darul mijlocirii însemnă o manifestare a dragostei Spiritului care ne face să ne rugăm pentru alţii stăruitor, din inimă, cu lacrimi şi cu o intensitate mare, simţind această chemare la mijlocire, ca o povară, o chemare, o nevoie ce trebuie împlinită.

Această lucrare se manifestă zi și noapte, uneori Spiritul Sfânt ne va trezi noaptea pentru a mijloci, uneori în mijlocire este spiritul urgenţei, dar totdeauna este inima lui Dumnezeu pentru oameni, pe care o primeşte şi mijlocitorul. Pe măsură ce Spiritul Sfânt preia controlul, începi să simti aşa cum Dumnezeu simte. Începi să vezi lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Începi să simţi pentru oameni aşa cum Dumnezeu simte pentru ei şi vei începe să plângi în locul lor și pentru ei.

Mijlocirea prin Spiritul, poate fi definită ca o rugăciune sfântă, încrezătoare, stăruitoare prin care cineva pledează la Dumnezeu în favoarea altuia sau altora, care au nevoie cu disperare de intervenţia lui Dumnezeu, însemnă a sta în spărtură, așa cum dorește Dumnezeu: oameni-mijlocitori, și cum descrie El această nevoie în Ezechiel 22:30: „Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc nici unul!” (Vezi Psalmi 106:23). Mijlocitorul stă în spărtură, acolo unde din punct de vedere spiritual, este o spărtură în gard pe unde poate dușmanul să intre, și cel ce trebuie să păzească nu își dă seama de spărtură. Indiferent că este vorba de un popor dintr-o țară, sau o adunare locală, o familie, sau un frate sau o sora, mijlocitorul stă în locul lor și se roagă pentru aceea slăbiciune, ca Dumnezeu să o corecteze, să de-a har, să intervină.

 

3) Care este rugăciunea de mijlocire corectă?

Trebuie să facem diferența între: darul mijlocirii pe care îl are un mijlocitor din adunare chemat la această lucrare, de darul într-o formă mică pe care orice frate sau soră îl poate avea ocazional, sau de rugăciunea pentru alții venită din fire nu din Spiritul!

Mijlocirea primită de Dumnezeu, vine doar prin lucrarea Spiritului Sfânt, fie prin darul mijlocirii, fie prin darul vorbirii în altă limbă, sau prin darul rugăciunii.

Mijlocirea este primită de la Dumnezeu, doar dacă este iniţiată, autorizată, motivată, lucrată de Spiritul Sfânt.

Un om singur se poate decide să mijlocească pentru familie sau alți oameni, dar dacă nu intervine Spiritul Sfânt să îl ajute în aceea rugăciune, aceea rugăciune rămâne firească, carnală, omenească, chiar demonică (Iacob 3:15). Biblia consemnează cazuri de rugăciuni de mijlocire greșite (Psalmi 35:13; Ieremia 7:16; Ieremia 11:14; Ieremia 14:11; 1 Ioan 5:16).

De aceea, să ne rugăm prin Spiritul Sfânt (Efeseni 6:18; Iuda 1:20) și dacă El ne va călăuzi la mijlocirea pentru alții, să o facem.

 

4) Exemple de mijlociri şi mijlocitori în rugăciune

În Biblie găsim mijlocirea lui Christos, atât ca om pe pământ, cât și după înălțare ca Mare Preot.

În timpul lucrări sale pământeşti, Iesus s-a rugat pentru discipolii Săi (Ioan cap. 17), pentru Petru (Luca 22:31-32), El sa rugat chiar și pentru dușmanii Săi în timp ce atârna pe cruce (Luca 23:34).

Iesus acum mijloceşte pentru noi înaintea tronului lui Dumnezeu (Romani 8:34; Evrei 7:25; Evrei 9:24). Pentru acest motiv Ioan îl numeşte pe Iesus: „Mijlocitor” nostru la Tatăl adică unul care apară cauza noastră (1 Ioan 2:1). Fără harul, îndurarea şi ajutorul Său, fără mijlocirea Sa pentru noi, noi am fi despărţiţi de Dumnezeu şi am deveni din nou înrobiţi de păcat.

În mijlocire este implicat şi Spiritul Sfânt, Pavel afirmă: „şi Spiritul ajută slăbiciunii noastre. Pentru că nu ştim să ne rugăm precum trebuie. Dar însuşi Spiritul mijloceşte cu suspine nevorbite. Însă Cel cercetând inimile, ştie care este mentalitatea Spiritului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi potrivit cu Dumnezeu” (Romani 8:26-27, SCC).

Spiritul Sfânt mijloceşte, în anumite momente El mijlocește nu prin rugăciunile noastre, nu prin vorbele noastre adresate Tatălui, ci prin suspine negrăite, printr-un alt mijloc de comunicare de la inima Lui spre inima lui Dumnezeu, fără a ne implica pe noi sau buzele noastre (vorbirea noastră).

Dumnezeu cercetează inima noastră unde locuiește Spiritul și El vede chiar și mentalitatea (modul de gândire) Spiritului, și aceasta este o formă de mijlocire a Spiritului.

Dacă Dumnezeu i-a cugetarea noastră și suspinul nostru ca pe o rugăciune, la fel face cu mentalitatea (cugetarea) Spiritului Sfânt și suspinul Lui (Psalmi 5:1; Psalmi 10:17; Psalmi 19:14; Efeseni 3:20).

Astfel Spiritul Sfânt mijlocește după voia lui Dumnezeu (Romani 8:27), în următoarele moduri:

El mijlocește verbal la Domnul Iesus, El mijlocește cu suspine negrăite, dar și cu mentalitatea Sa, însă toate mijlocirile indiferent de metodă, ajung în final la Dumnezeu prin Domnul Iesus Christos.

Pe lângă Domnul Iesus și Spiritul Sfânt, Biblia se referă adesea la rugăciunile de mijlocire ale credincioşilor şi consemnează numeroase exemple de rugăciuni remarcabile, puternice.

În Scripturile Ebraice, conducătorii poporului lui Dumnezeu, cum ar fi bunăoară împăraţii (1 Cronici 21:17; 2 Cronici 6:14-42), profeţii (1 Regi 18:41-45; Daniel cap.9) preoţii (Ezra 9:5-15; Ioel 1:13; Ioel 2:17-18), trebuiau sa deschidă calea de rugăciune în mijlocire pentru popor.

Exemple minunate de mijlocire, includ rugăciunile lui David pentru fiul său (2 Samuel 12:16, 1 Cronici 29:19) ale lui Iov pentru copiii săi (Iov 1:5).

În viaţa lui Moise noi vedem cel mai bun exemplu al puterii rugăciuni de mijlocire. Cu diferite prilejuri el sa rugat intens ca Dumnezeu să schimbe voia sa declarată, chiar după ce Dumnezeu îi spusese deja lui Moise direcţia acţiuni Sale. De exemplu, după ce Israeliţi sau răzvrătit împotriva Domnului şi au refuzat să intre în Canaan, Dumnezeu i-a spus lui Moise ca El îi va nimici; şi că va face din Moise un neam mai mare (Numeri 14:13-19). La încheierea rugăciunii sale, Dumnezeu a zis, iert cum ai cerut (Numeri 14:20; vezi şi Exod 32:11-14; Numeri 11:2; Numeri 12:13; Numeri 21:7; Numeri 27:5).

Alţi mijlocitori din sunt: Ilie (1 Regi  18:21-46; Iacob 5:16-18); Neemia (Neemia 1:3-11). Rugăciunea lui Daniel din (Daniel cap.9) este o rugăciune cu caracter de mijlocire, deoarece el se roagă cu sinceritate pentru restaurarea Ierusalimului şi în favoarea întregului popor.

Scripturile Creștine prezintă chiar mai multe exemple de rugăciuni de mijlocire prin darul mijlocirii, găsim exemple minunante în: Faptele Apostolilor 13:3; Faptele Apostolilor 12:5,Faptele Apostolilor 1:12; Iacob 5:14; Iacob 5:16; Evrei 13:18-19; 1 Timotei 2:1-3.

Apostolul Pavel a mijlocit pentru copiii lui spirituali (Efeseni 1:15-20; Filipeni 1:9-11; Coloseni 1:9-11).

Apostolul Pavel a fost cu siguranţă un om al mijlocirii, care a avut acest dar, după cum vă puteţi da seama din referinţe:

1 Corinteni 1:4, SCC:  “Mulţumesc lui Dumnezeu, totdeauna despre voi, pentru harul lui Dumnezeu, cel dat vouă în Christos Iesus”.

1 Tesaloniceni 1:2-3, SCC:  „Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi, făcând amintire de voi în rugăciunile noastre; amintindu-ne neîncetat de lucrarea credinţei voastre, şi de osteneala dragostei, şi de răbdarea speranţei în Domnul nostru Iesus Christos, înaintea lui Dumnezeu şi Tată al nostru”.

Filimon 1:4, SCC: „Mulţumesc Dumnezeului meu, făcând totdeauna amintire de tine în rugăciunile mele”.

2 Timotei 1:3-4, SCC: „Mulţumiri am lui Dumnezeu, căruia îi fac serviciu sacru din strămoşi într-o conştiinţă curată, că neîncetat am amintire despre tine în rugăciunile mele, noapte şi zi; amintindu-mi de lacrimile tale, tânjind să te văd, ca să fiu umplut de bucurie”.

Şi fratele Epafras a avut darul mijlocirii, observaţi:

Coloseni 4:12-13, SCC: „Vă salută Epafras, cel ce este dintre voi, sclav al lui Christos Iesus, totdeauna luptând pentru voi în rugăciuni, ca să staţi perfecţi şi deplini în toată voinţa lui Dumnezeu. Pentru că mărturisesc despre el, că are multă osteneală pentru voi şi pentru cei din Laodiceea şi pentru cei din Ierapolis”.

 

5) Care este scopul şi rolul acestui dar?

Scopul acestui dar este de a da putere, autoritate, călăuzire, o inimă pentru oameni sau fraţi şi surori în nevoie, noi putem mijloci şi fără darul acesta, dar darul acesta amplifică puterea de mijlocire, el este legat de daruri ca limbi şi profeţie.

Acest dar, aproape te face să nu te mai opreşti în a mijloci pentru oameni, biserici, oraşe, ţări, etc.

Acum câţiva ani am primit acest dar pentru un timp, şi îmi aduc aminte că Duhul Sfânt mă trezea noaptea şi îmi aducea aminte cauze de rugăciune, mă puteam ruga cum nu m-am rugat niciodată pentru oameni, plângeam, aveam o dragoste nepământească pentru oameni, îi iubeam prin Duhul cu o dragoste divină, simţeam alături de ei, doream izbăvirea lor, ajutarea lor, primeam descoperiri, profeţii, vedeam duhuri demonice care se luptă contra lor, uneori mijlocirea este o luptă pentru suflete sau alte obiective, este o luptă cu demonii, cu somnul, cu oboseala, este puterea lui Dumnezeu de a salva prin rugăciune, este plâns, geamăt, ţi se rupe inima, simţi inima lui Dumnezeu pentru acei oameni.

Mai târziu am fost într-un grup de mijlocire, care a ţinut câteva luni, obiectivul principal era mijlocirea pentru oraş ca Dumnezeu să aducă trezire, un frate coordona grupul numit de păstor, dar din păcate dacă la început au venit mulţi fraţi, în timp ei au plecat, dându-şi seama că nu au acest dar, mulţi se rugau dar fără călăuzire, niciodată nu aveau nici o descoperire sau profeţie, fără dar, fără a simţi inima lui Dumnezeu, la sfârşit am rămas doar doi, singuri care aveam cu adevărat darul, am primit profeţii pentru oraş. Astfel toţi creştinii pot mijlocii dar nu toţi au darul.

Scopul şi rolul acestui dar, este să complecteze slaba rugăciune a altora în harul lui Dumnezeu, sau a celor ce au căzut sau au devenit căldicei, să ajute lucrătorii în câmplul de lucru, misionarii, copiii spirituali, cei începători în Cristos, şi toate categoriile de creştinii pot fi ajutaţi prin acest dar.

Există multe mărturisiri cum misionari au fost scăpaţi de sălbatici, boli, pericole, curse, prin darul mijlocirii.

În numeroasele rugăciuni de mijlocire din Scriptură, sfinţii temători de Dumnezeu au intervenit pe lângă El ca sa abată judecata Sa, ca să restaureze poporul sau să izbăvească din pericol, să binecuvânteze poporul, sau Mijlocitorii sau rugat de asemenea să fie trimis Duhul Sfânt, pentru vindecare, pentru iertarea păcatelor, pentru abilitatea oamenilor de a conduce bine, pentru creşterea creştinismului, pentru pastori eficienţi, pentru mântuirea altora, pentru ca popoarele să îl laude pe Dumnezeu. (Coloseni 1:9-14; 1 Cronici 4:10).

 

6) Care sunt calităţile creştinului care are acest dar?

Acel creştin are o inimă pentru oameni, simte alături de alţii (empatia), este smerit şi are anumite daruri ce îl pot ajuta în mijlocire, cum ar fi: darul profeţiei, a avea viziuni cu acest dar al profeţie pentru a vizualiza starea persoanei pentru care mijloceşti cât şi a vedea duhurile rele pentru a lupta contra lor.

Este foarte important ca mijlocitorii să se păsatreze, smeriţi, umili şi modeşti, să înţeleagă că darul primit este prin har, nu prin merite, şi de asemenea, dacă au întruniri de mijlocire separate de întrunirile bisericii, să aibă grijă se se păstreze loiali adunării din care fac parte ca întrunirile lor să nu fie de bârfă, a vorbi ce nu vorbim în biserică, a nu încerca o ruptură a bisericii că păstorul nu este aşa profetic cum vrem noi, etc.

Spun astea căci am cunoscut un caz concret în care vrăşmaşul prin mândria mijlocitorilor au dus o biserica la diviziune şi ruină.  

Isus a plătit preţul pentru a fi eliberaţi, vindecaţi şi a avea prezenţa Duhului Sfânt în permanenţă. Dumnezeu te căută pe tine pentru a sta în spărtură (Geneza 1:28; Psalmi 115:16). Pentru a mijloci pentru ceva sau cineva trebuie să ţi se dea şi autoritate, Isus ţi-a dat autoritate pentru ca eşti născut din nou şi trebuie să foloseşti această autoritate în numele lui Isus Hristos (Isaia 45:23; Efeseni 1:19; Filipeni 2:10; Luca 10:19; Romani 16:19-20). Prin aceste versete putem vedea că avem autoritate, putem lega puterile întunericului, dar aceasta nu însemnă să ne batem joc de Diavol (comp. cu Iuda 1:8-10). Prin această autoritate legăm duhurile întunericului, noi nu luptam împotriva cărni şi a sângelui (2 Cronici 20 tot cap.), însă trebuie să auzim de la Dumnezeu înainte de a face ceva prin credinţă (comp. Romani 10:17 cu Romani 14:22-23), de a mijloci şi a face război spiritua1 (1 Timotei 2:1-4), numai daca stăm şi trăim sub principiile lui Dumnezeu, suntem protejaţi când folosim acest dar al mijlociri.

Adunarea văzând că acel om slujeşte cu acest dar în mod pregnant, va considera că acest frate sau soră, are acest dar şi această lucrare în adunare.