Iacob 1:2-4, SCC: „Fraţii mei, consideraţi o mare bucurie când aveţi să ajungeţi în felurite încercări, cunoscând că încercarea credinţei voastre, lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să aibă o lucrare a ei perfectă, pentru ca să fiţi perfecţi şi întregi, nelipsiţi de nimic”.

Biruința în încercare depinde de optica prin care privim încercările, le privim prin ochii lui Dumnezeu? Prin ochii încrederii în Dumnezeu?

Dumnezeu îngăduie încercările având motive temeinice, cum ar fi: creșterea în răbdare, în perseverență, în a vedea lipsurile credinței noastre, lipsurile în dragoste, bucurie, pace, blândețe, înfrânare, etc.

Noi atunci când trecem prin încercări trebuie să-L întrebăm pe Dumnezeu care sunt motivele pentru care El a permis încercarea, și să ne concentrăm pe trei aspecte: 1. Încercarea, suferința omoară carnea păcătoasă din noi. 2) Să aflăm, ce lucrează încercarea aceasta? Lucrează ea: răbdare, îndelungă răbdare, sau altceva în viața noastră? 3. În urma încercării ce lipsuri observăm la noi, în calități, în armura noastră spirituală, în virtuți, ce calități ne lipsesc, sau pe care le avem slabe?

Ar trebui să ținem minte aceste aspecte și să ne concentrăm pe cum putem să corectăm lipsurile sau slăbiciunile, învățând despre chei ale răbdării sau ale dragostei, etc. prin care să obținem aceste calități creștine care ne lipsesc sau pe care le avem dar nu la cantitatea necesară.

Deci să nu ne pierdem inima când trecem printr-o încercare; ci, să fim conștiienți că ele sunt permise de Dumnezeu pentru a ne desăvârși! Astfel: “…necazul lucrează răbdare; iar răbdarea: caracter matur; caracterul matur: speranţă. Iar speranţa nu dezamăgeşte; pentru că, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Spirit Sfânt, Cel dat nouă” (Romani 5:3-5, SCC).