Întrebare: Cine este Gog, din ţara lui Magog, căpetenia Roşului, a Meşecului şi a Tubalului?
Răspuns: În Ezechiel 38:2-3,Ezechiel 1:14,Ezechiel 1:16,Ezechiel 1:18; Ezechiel 39:1,Ezechiel 1:11,Ezechiel 1:15 și în Apocalipsa 20:8, se vorbește de Gog din țara Magogului, care este căpetenie peste orașele: Roşului, a Meşecului şi a Tubalului. Să vedem din perspectivă istorică cine este, și apoi din perspectivă spirituală-profetică cine este Gog!
Gog din perspectivă istorică:
Țările și popoarele menționate în profeția biblică referitoare la Gog, sunt cunoscute din Biblie și într-o oarecare măsură din istorie. Cel mai des sugerat este Gyges, regele Lydiei în vestul Asiei Mici, numit Guggu în registrele monarhului asirian Ashurbanipal. (Ancient Records of Assyria and Babylonia, de D. Luckenbill, 1927, Vol. II, p. 297, 351, 352). Astfel Gog este un rege din nordul lui Israel (Ezechiel 39:2), care conduce în țara Magog și peste orașele Roşului, a Meşecului şi a Tubalului, ce are în subordinea sa soldați, care și cai și folosesc sabia și arcul - Ezechiel 38:2-4,Ezechiel 38:8-9,Ezechiel 38:13-16; Ezechiel 39:1-3,Ezechiel 1:6.
Din vremea istoricului evreu Josephus, s-a sugerat ca țara Magogului este legată de triburile sciților găsite în Europa de NE și Asia Centrală. (Antichități evreiești, I, 123 [vi, 1]) Scriitorii clasici din epoca greacă și romană i-au descris pe sciți ca fiind barbarii din nord, rapitori și războinici, echipați cu forțe mari de cavalerie, și pricepuți cu arcul. În timp ce numele Scythian ar fi putut fi inițial derivat de la „Ashkenaz”, un alt descendent al lui Japheth (Geneza 10:2-3), ediția din 1959 a Encyclopædia Britannica (Vol. 20, p. 235) afirmă că „în întreaga literatură clasică Scythia în general a însemnat toate regiunile din nordul și nord-estul Mării Negre, și un scit (Skuthes) orice barbar venind din aceste părți." De asemenea, alte lucrări de referință arată că termenul „Scythian” a fost folosit destul de flexibil pentru a îmbrățișa în general triburile nomade N din Caucaz (regiunea dintre Mările Negre și Caspice), similar cu utilizarea modernă a termenului „tătar”. De aici, noua Enciclopedie Schaff-Herzog a cunoștințelor religioase comentează: „Numele„ sciți ”a fost printre antici o denumire elastică, la fel și ebraicul„ Magog ”. - Editat de S. Jackson, 1956, Vol. V, p. 14.
În Dicționarul Biblic Ilustrat, se explică la cuvântul: MEŞEC: “…Despre urmaşii lui Meşec se spune mai târziu că exportau sclavi şi cupru (Ezechiel 27:13), că erau un popor războinic care ameninţa din N (Ezechiel 32:26; Ezechiel 38:2-3; Ezechiel 39:1), şi că duceau o viaţă tipică societăţii barbare (Psalmi 120:5). Asocierea frecventă a numelui cu Tubal ne spune despre posibila lor identificare cu popoarele care sunt deseori menţionate împreună ca Tabal şi Musku în inscripţiile asiriene şi Tibarenoi şi Moschoi în Herodot. Mus-ka-a-ia sunt menţionaţi pentru prima dată în analele lui Tiglat-Pileser I (cca. 1100 î.Cr.) ca formând o armată de 20.000 de soldaţi în partea de N, şi este posibil ca ei să fi fost deja în partea de SE a Mării Negre cu un secol mai devreme, când textele menţionează pe unul numit Mitas în zona respectivă, căci acest nume este similar cu cel al împăratului tribului Muski din cel de-al 8-lea secol. Ei sunt menţionaţi în analele lui Tukulti-Ninurta II şi ale lui Ashurnasirpal II în cel de-al 9-lea secol şi ale lui Sargon în secolul al 8-lea. Acest rege dă conducătorilor lor numele de mi-ta-a, care în opinia unor cercetători ar trebui să se refere la Midas al Frigiei, împărăţia care a urmat după hetiţi în Asia Mică şi de aceea ei sugerează că muski sunt de fapt frigienii. Cuvântul musku nu este menţionat în inscripţiile ahemeniene, dar Herodot îi menţionează pe moschoi ca făcând parte din cea de-a 19-a satrapie a lui Darius (3. 94) şi ca formând un contigent în armata lui Xerxes (7.78). Această informaţie ne face să ajungem la concluzia că Meşec se referă la un popor care vorbea o limbă indo-europeană şi care a intrat în Orientul Apropiat prin stepa din partea de N. Ei s-au impus ca şi conducători ai populaţiei indigene din zona de E a Anatoliei”.
Scriptura mai precizează despre poporul din Magog următoarele în Ezechiel 38:4-6, GBV 2001: “toată oştirea ta, cai şi călăreţi, toţi echipaţi complet, o mulţime mare cu scuturi şi paveze, toţi mânuind săbiile: Persia, Cuş şi Put cu ei, toţi cu scut şi coif; Gomerul şi toate cetele lui; casa Togarmei din adâncurile nordului, şi toate cetele sale, multe popoare cu tine”. Și anume un popor din nordul lui Israel, războinic aliat împotriva lui Israel cu Persia, Cuș[1] și Put[2], cu Gomerul[3] și Togarmei[4]. Însă cel mai important lucru pentru noi ca creștini este să înțelegem semnificația spirituală a profețiilor.
Astfel în Ezechiel 38:2-3,Ezechiel 1:14,Ezechiel 1:16,Ezechiel 1:18; Ezechiel 39:1,Ezechiel 1:11,Ezechiel 1:15 și în Apocalipsa 20:8, Dumnezeu profețește împotriva lui Gog din Magog că el va veni împotriva lui Israel să jefuiască, acest va fi anticristul cu aliații săi, iar Dumnezeu spune că îl va judeca prin un cutremur mare, prin sabie și prin ploaie torenţială şi pietre mari de grindină, foc şi pucioasă, iar Iehova se va sfinți și se va face cunoscut în ochii multor națiuni.
Aceste spirite demonice ce au condus popoarele de la nord de Israel, vor fi înglobate în anticrist (unele aliate cu anticrist), și astfel el va ataca Israelul, dar va pieri și el și aliații lui.
În Apocalipsa 20:8, după mileniu, Diavolul împreună cu rămășița acestor spirite ce s-au ocupat cu jefuirea altor popoare, vor înșela națiunile de pe pământ necredincioase și se vor ridica împotriva Noului Ierusalim și a taberei sfinților, dar un foc de la Dumnezeu va cădea peste ei și vor fi nimiciți (Apocalipsa 20:7-9).
[1] Regiunea din „Etiopia" din scrierile clasice.
[2] Dovezile disponibile indică o conexiune între Put și libienii din Africa de Nord. În trei dintre evenimentele sale, „Put” este redat „libienilor” de Septuaginta greacă și Vulgata latină. (Ieremia 46:9; Ezechiel 27:10; Ezechiel 38:5) Evreul „Put” corespunde, de asemenea, strâns cu put [i] ja (de obicei considerat Libia) al inscripțiilor persane vechi.
[3] Gomer este asociată istoric cu cimmerienii antici, o rasă ariană care s-a stabilit în mod evident în regiunea N a Mării Negre. În secolul al VIII-lea î.Ch., în timpul domniei regelui asirian Sargon, se pare că au fost conduși de sciți de-a lungul Caucazului (regiunea muntoasă dintre Mările Negre și Caspice). Cimmerienii au străbătut Asia Mică, atacând regatul Urartu (Ararat) și pătrundând în estul Asiei Mici, unde numele armean pentru Cappadocia, Gamirkʽ, reflectă fără îndoială invazia lor.
[4] În Ezechiel 38 poporul Gomer este asociat îndeaproape cu casa lui Togarma în armata lui Gog şi probabil că poate fi identificat cu poporul Gimirrai (Cimerienii) din antichitate, un grup arian care a cucerit Urartu (Armenia) din Ucraina lor natală cândva înainte de secolul al 8-lea î.Ch., când apar ca duşmani ai Asiriei.