Întrebare: La ce s-a referit Pavel când a spus: Deci să nu vă judece cineva…privitor la băutură”?

 

Răspuns: În Coloseni 2:16, SCC, se spune: „Deci să nu vă judece cineva privitor la mâncare şi privitor la băutură, sau privitor la sărbătoare, sau la lună nouă, sau la sabate”.

În ce privește fraza: „Deci să nu vă judece cineva privitor la mâncare”, noi știm că apostolul Pavel s-a referit la faptul, că noi nu mai suntem sub lege (Romani 7:6; Romani 10:4), și astfel poruncile privitoare la animalele necurate, din Levitic cap. 11, pe care evreii nu aveau voie să le consume, nu mai sunt valabile și de aceea nimeni să nu ne judece dacă noi ca credincioși ai Domnului, nu repsectăm cerințele legii vechiului legământ, și consumăm de pildă: carne de porc sau de iepure, etc., interzise de legea vechiului legământ!

Să vedem în contiunare:

 

Însă la ce se referă fraza: “Deci să nu vă judece cineva…privitor la băutură”?

Legea lui Moise nu avea vreo opreliște cu privire la băutură, și nici Scripturile ebraice (Numeri 6:20; Deuteronom 14:26), ca pe baza ei să fim judecați că nu o respectăm, și că consumăm în mod moderat băuturi alcoolice!

Însă tradiția ebraică avea anumite restricții cu privire la băutură, pe baza cărora anumiți evrei sau prozeliți iudaizanți, puteau să cadă în capcana de a judeca pe creștini că ei nu respectă aceste tradiții!

O primă problemă a fost: consumarea de băuturi cu oameni de la marginea societății, așa cum generația aceea a judecat pe Domnul care consuma vin la mesele vameșilor și păcătoșilor. Astfel în Matei 11:19, SCC, se relatează: “A venit Fiul Omului, mâncând şi bând; şi ei zic: „iată! Un om mâncăcios şi băutor de vin; prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.” Dar înţelepciunea este îndreptăţită prin lucrările ei” (vezi și Luca 7:34-35). Așa cum pe Domnul l-au judecat că a consumat mâncare și alcool împreună cu păcătoșii, și noi putem fi judecați, când mergem în casele păcătoșilor, și după predicarea Evangheliei suntem serviți cu ceva și conusmăm, însă să nu ne lăsăm tulburați de acești acuzatori și să rămânem ferm pe temeiul dragostei și al Cuvântului lui Dumnezeu!

O altă restricție era ca nici un evreu să nu mănânce și să bea cu națiunile (Fapte 10:28), restricție ridicată în noul legământ (1Corinteni 10:27), astfel unii pot cădea în capcana să fim judecați de oameni religioși, dacă servim alcool la rude necredincioase, sau la colegi de muncă acasă când mergem în vizităm și servim un pahar, însă Dumnezeu prin Pavel ne dă această libertate, atât timp cât consumăm moderat fără să ne îmbătăm (1Corinteni 6:10), atunci nimeni “ să nu vă judece cineva…privitor la băutură”!

            O altă restricție  sunt zilele de post, în Dicționarul iudaismului la subiectul: POST ŞI ZILE DE POST, se descrise zilele când evreii nu consumau alcool:

Proba de disciplină religioasă pe care o reprezintă postul în tradiţia evreiască presupune înfrânarea de la mâncare şi băutură şi, în general, de la orice plăcere fizică. Scopul postului este de a intensifica experienţa religioasă fie în vederea ispăşirii păcatelor, fie pentru comemorarea tragediilor naţionale. Postul poate de asemenea să însoţească o implorare individuală a ajutorului divin.

Exemplul tipic de post din prima categorie este postul biblic de Iom Kipur. Deşi Biblia nu prevede în mod explicit postul pentru această zi, ea porunceşte în schimb poporului “să se smerească”. Mai exact, Lev. 1631 spune: “să vă smeriţi sufletele”, ceea ce tradiţia a interpretat ca o referire la post (Ioma 73b et infra). “Smerirea sufletului” implică, în acest caz, şi alte interdicţii: să nu faci baie, să nu te ungi pe trup, să nu porţi încălţări de piele şi să nu ai relaţii conjugale. Goana omului după satisfacerea poftelor trupeşti este socotită ca fiind principalul izvor al păcatului. În vremurile biblice, pe lângă înfrânare, ca semn suplimentar al întristării, oamenii se îmbrăcau în pânză de sac şi îşi puneau cenuşă în cap (Iona 3, 6 et infra; Isa. 58, 5; Dan. 9, 3; Est. 4, 3). Uneori, prezenţa acestor elemente indică implicit şi postul (Ios. 7, 6; Ier. 6, 26; Plâng. 2, 10).

A două categorie este cea a posturilor care comemorează evenimente tragice din istoria evreilor. Este vorba de patru posturi menţionate în Biblie: 10 Tevet (v. Tevet, Asara be-), 17 Tamuz (v. Tamuz, Şiva Asar be-), 9 Av (vezi Av, Tişa be-) şi 3 Tişri (sau postul lui Ghedalia). Toate patru evocă momente legate de asediile Ierusalimului sau de distrugerea Templului. Un profet din perioada postexilică, Zaharia, spune că, la vremea Izbăvirii, aceste patru posturi istorice vor fi preschimbate în zile “de plăcere şi de bucurie” (Zah. 8, 19).

Cu excepţia lui Tişa be-Av, aceste posturi sunt calificate de obicei drept “minore”. Practic, aceasta se traduce prin două dispoziţii halahice: întâi, cele trei posturi minore încep în zorii zilei respective şi nu în seara precedentă, cum se prevede pentru 9 Av şi Iom Kipur; apoi, ele nu presupun decât abţinerea de la mâncare şi băutură, nu şi celelalte patru interdicţii (baia, ungerea trupului, încălţările de piele şi relaţiile sexuale), care se adaugă de Kipur şi 9Av…Există o serie de reguli rabinice referitoare la posturi. Posturile obligatorii trebuie respectate de toţi adulţii…”.

Astfel dacă în zilele de post un evreu se abținea de la băutură potrivit tradiției, putea să cadă în capcana să judece un creștin care putea consuma băuturi alcoolice chiar în aceea zi!

Însă creștini au fost eliberați de legea vechiului legământ, și cu atât mai mult de tradiții omenești, astfel “Deci să nu vă judece cineva…privitor la băutură”!