Ce sunt terafimii?

În primul rând, să vedem ce sunt terafimii?

Biblia în multe texte asociază terafimii cu idolatria, în Judecatori 17:5,Judecatori 17:14,Judecatori 17:17, BC, se spune: “Mica acesta avea o casă a lui Dumnezeu; a făcut un efod şi terafimi, şi a sfinţit pe unul din fiii lui ca preot…Atunci cei cinci oameni care se duseseră să iscodească ţara Lais, au luat cuvântul şi au zis fraţilor lor: „Ştiţi că în casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit şi un chip turnat? Vedeţi acum ce aveţi de făcut… Şi cei cinci oameni care se duseseră să iscodească ţara, s-au suit şi au intrat în casă; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, şi chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porţii cu cei şase sute de oameni, încinşi cu armele lor de război”.

La fel și în Judecatori 18:18,Judecatori 18:20, BC:  „Când au intrat în casa lui Mica, şi au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, şi chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceţi?”… Preotul s-a bucurat în inima lui; a luat efodul, terafimii, şi chipul cioplit, şi s-a unit cu ceata poporului”.

Observăm că Mica un bărbat din Efraim (Judecatori 17:1), a pus la un loc mai mulți idoli, printre care: un chip cipolit, unul turnat și terafimii, astfel și aceștia sunt printr idoli, ca idoli ai familiei respective, ai casei respective! Dacă  chipul cipolit și cel turnat era unul general în aceea țară, terafimul era un idol, o statuetă specifică moștenirii spirituale a familiei respective!

Acest idol este o formă umană ce are cap și corp (vezi:1Samuel 19:13,1Samuel 19:16), și reprezintă spiritul ce a condus familia de la origine până în prezent!  

Conform cu Dicționar Religios, 1994: terafím, terafimi s. m. Zeu al familiei sau zeu particular la asiro-babilonieni, invocat de preotul ghicitor în arta divinatorie (mantica), specialitatea prin excelență a babilonenilor. Este amintit și în Vechiul Testament”

În Dicționar Biblic Ilustrat, se explică la subiectul: TERAFIM.

Aceste obiecte sunt menţionate în toate perioadele din VT: perioada Patriarhilor (Geneza 31:19), a judecătorilor (Judecători 17:5-18:30), a monarhiei (1 Samuel 15:23; 19:13-16; 2 Împăraţi 23:24; Osea 3:4; Ezechiel 21:21), cea post-exilică (Zaharia 10:2). Când sunt menţionaţi în contexte israelite terafimii sunt condamnaţi aproape întotdeauna, direct (1 Samuel 15:23; 2 Împăraţi 23:24) sau indirect (Judecători 17:6; Zaharia 10:2). În folosirea lor terafimii sunt asociaţi cel mai adesea cu *vrăjitoria: observaţi asocierea efodului şi terafimului în religia idolatră a lui Mica (Judecători 17:5, etc.); asocierea cu vrăjitoria cu săgeţi şi hepatoscopie (Ezechiel 21:21) şi cu practicile spiritiste (2 Împăraţi 23:24). Nu ni se spune nicăieri cum erau consultaţi terafimii şi nici măcar care era înfăţişarea lor. În timp ce Geneza 31:34 sugerează că erau obiecte mici, 1 Samuel 19:13-16 sugerează că erau de mărimea unui om sau cel puţin de mărimea unui bust. Totuşi, este posibil ca Mical să fi pus terafimul „lângă" pat şi nu „în" pat, sau se poate ca terafimii să fi fost consideraţi că ar avea proprietăţi profilactice sau curative. W. F. Albright (Archaeology and the Religion of Israel, 1942, p. 114) argumentează pe bună dreptate că toate dovezile disponibile sunt împotriva concepţiei că „în excavaţiile din Palestina nu a fost excavat nici un idol de mărime comparabilă". El mai sugerează (op. cit., p. 207), pe baza formei canaanite trp, „a purta", că „terafimul" în discuţie probabil că nu a fost o statuie ci nişte „zdrenţe" folosite probabil pentru a simula prezenţa lui David care fugise.

Ultimele două pasaje (precum şi Judecători 17:5 ş.urm.) asociază terapim cu familia, iar Laban, cel puţin, i-a considerat ca pe nişte zei casnici (Geneza 31:30). Totuşi sugestia că furtul zeilor lui Laban de către Rahela (Geneza 31:19, 30-35) ar fi simbolizat o revendicare a moştenirii, pe baza obiceiului de la Nuzi, nu stă în picioare. Posedarea zeilor casnici la Nuzi probabil că indica poziţia de cap al familiei, dar un asemenea privilegiu era acordat şi nu luat cu forţa (vezi M. Greenberg, JBL 81, 1962, p. 239-248; vezi de asemenea, M. J. Selman, TynB 27, 1976, p. 123-124). Scopul Rahelei poate fi doar presupus, dar exemplele din Mesopotamia sugerează că ea a dorit să aibă ocrotirea zeilor în călătoria periculoasă spre Palestina.

Termenul ebr. terapim are o formă de plural şi forma corespunzătoare de singular nu este cunoscută. Au fost propuse diferite derivări, de la rapa’ „a vindeca" sau de la termenul post biblic torep, „obscenitate" (W. F. Albright, From Stone Age to Christianity, 1957, p. 311), dar cea mai probabilă asociere este cu termenul hitit tarpis, un gen de spirit, uneori rău, alteori protector (H. A. Hoffner, POTT, p. 215 ş.urm.; JNES 27, 1968, p. 61-68). Alte sugestii au asociat terapim cu venerarea strămoşilor (B. Stade, Geschichte 1, 1887, p. 467), poate sub forma unei măşti a strămoşului (A. Phillips, Ancient Israel’s Criminal Law, 1970, p. 61) sau a unor capete de om mumificate (H. L. Ellison, despre Ezechiel 21:21 în Ezekiel: The Man and His Message, 1956)”.

Asocierea terafimilor cu idolatria este menționată și în:  Osea 3:4; iar în 1Samuel 15:23, BC, se arată că închinarea la idoli este echivalentă cu religia terafimilor, aici profetul Samuel spune: “Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat”.

Acești idoli ai familiei aveau rol de conducere, ghiderea, de oracol, astfel cei care erau mediumuri spiritiste primeau mesaje de la spiritele acestor statui (terafimi) pentru proprietarii terafimilor, astfel în 2Regi 23:24, BC, se menționează: “Mai mult, Iosia a stîrpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii, şi toate urîciunile care se vedeau în ţara lui Iuda şi la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii, scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului”. Iată, cei care erau mediumuri spiritiste se foloseau de terafimi, de idoli și transmiteau mesajul demonilor care noi știm că erau în spatele idolilor respectivi (Deuterionom 32:17; 1Corinteni 10:20).

Dacă în spatele idolilor naționali la care se închinau un popor erau demoni regionali sau care conduceau o țară păgână, în spatele terafimilor, erau demoni familiali!

La fel în Ezechiel 21:21, BC, este menționat cum: “împăratul Babilonului stă la răscruce, la capătul celor două drumuri, ca să dea cu bobii; el scutură săgeţile, întreabă terafimii, şi cercetează ficatul”.

Astfel regele Babilonului întreba pe trafimii (idolii familiei lui) prin mediumii spiritiști despre cucerirea Ierusalimului! Întrebarea care se ridică este și la care o să răspundem în continuare este:

 

De ce Rahela și Mical două slujitoare a lui Dumnezeu, au avut terafimi?

În Geneza 31:14-34, se arată cum Rahela a furat terafimii lui Laban tatăl ei, iar atunci când acesta a venit în tabăra lui Iacob ginerele său, Rahela i-a ascuns și nu i-a dat?

Motivul îngăduit de Dumnezeu a fost comportamentul lui Laban față de Iacob care a muncit pentru el, care așa cum precizează Iacob în Geneza 31:7, GBV 2001: Şi tatăl vostru m-a înşelat şi de zece ori mi-a schimbat plata. Însă Dumnezeu nu l-a lăsat să-mi facă rău”. La n.s. pentru cuvântul înșelat: „Şi-a bătut joc de mine!

Motivul pentru care Rahela a ascuns terafimii și nu i-a dat lui Laban a fost: 1) ca o răzbunare pentru comportamentul lui Laban care a profitat material de pe Iacob; 2) terafimii erau și un titlu de proprietate, al moștenirii lui Laban.

Din descoperirile arheologice reiese că, în antichitate, terafimii nu erau folosiţi doar în scopuri religioase, ci şi în scopuri juridice. Aşa cum titlurile de proprietate şi testamentele scrise sunt folosite astăzi pentru a stabili drepturile de moştenire, la fel erau folosiţi şi terafimii în trecut.

În cazul lui Mical soția lui David, care a ascuns terafimul în pat în locul lui David, ca atunci când regele Saul a venit să-l omoare pe David, nu a găsit decât terafimul (1Samuel 19:13-16), întrebarea care se ridică este de ce David și Mical doi slujitori ai Viului Dumnezeu (1Cronici 16:25-26), aveau un terafim?

Răspunsul este același ca și în cazul lui Rahela, era vorba de terafimi la care acești oameni nu se închinau; ci erau ca un titlu de moștenire. Această veche tradiție evreiască a fost păstrată în unele familii israelite (2Regi 23:24). Faptul că Mical ţinea printre bunurile sale un terafim indica acest lucru.

Însă terafimi puteau fi folosiți și în scop de închinare idolatră, sau de comunicare cu demonii, așa cum este menționat în Zaharia 10:2, BC: “Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii proorocesc minciuni, visurile mint şi mângîie cu deşertăciuni. De aceea, ei rătăcesc ca o turmă, Sunt nenorociţi, pentru că n-au păstor”.

Iată terafimii prin mediumii spiritiști vorbeau nimicuri, demonii din spatele terafimilor, îl urmează pe Satan, tatăl minciunii (Ioan 8:44), ei nu puteau spune cu adevărat viitorul, ei nu sunt ca Iehova Dumnezeu, care cunoaște viitorul așa cum a spus profetul Isaia în Isaia 46:1-11, NW: “Bel s-a plecat, Nebo se încovoaie. Idolii lor au ajuns nişte poveri pentru animalele sălbatice şi pentru animalele domestice, nişte bagaje, o povară pentru animalele obosite. Se vor încovoia şi cu toţii se vor pleca. Nu sunt în stare să-şi salveze idolii purtaţi ca povară, ci sufletul lor va merge în captivitate. „Ascultaţi-mă, casă a lui Iacob şi toţi cei rămaşi ai lui Israel, pe care v-am purtat încă din pântecele mamei voastre, pe care v-am purtat încă de la sân! Până la bătrâneţea voastră eu sunt Acelaşi şi până la cărunteţea voastră eu însumi vă voi sprijini. Eu însumi voi acţiona ca să vă port, ca să vă sprijin şi ca să vă salvez. Cu cine mă veţi asemăna, egalul cui mă veţi face sau cu cine mă veţi compara ca să semănăm unul cu altul? Ei varsă aurul din pungă şi cântăresc argintul cu braţul balanţei. Tocmesc un lucrător în metal, iar el face un dumnezeu. Şi ei se prosternează, da, se pleacă înaintea lui. Îl poartă pe umăr, îl duc şi îl aşază la locul lui ca să stea neclintit. El nu se mişcă din locul în care stă. Cineva strigă către el, dar el nu răspunde, nu-l salvează din strâmtorare. Amintiţi-vă de lucrul acesta, ca să prindeţi curaj! Îndreptaţi-vă inima spre el, voi, care încălcaţi legea! Amintiţi-vă de lucrurile dintâi, de demult, că eu sunt Cel Divin şi că nu există alt Dumnezeu, nici altcineva ca mine, Cel ce spune de la început sfârşitul şi din timpuri străvechi lucrurile care n-au fost încă făcute, Cel ce spune: «Hotărârea mea va rămâne în picioare şi voi face tot ce-mi place», Cel ce cheamă de la răsărit o pasăre de pradă, dintr-o ţară îndepărtată un om ca să execute hotărârea mea. Da, eu am spus şi eu voi face să se împlinească. Eu am hotărât şi eu voi şi împlini”.

Ce minunat Dumnezeu avem noi care urmăm Sfintel Scripturi, dezvăluirea divină, lumina vieții, care avem un Dumnezeu viu, care ne-a răscumpărat prin Fiul Său de întuneric, idolatrie, rătăcire, minciună, de idoli fără viață și de demonii care dau mesaje de nimic, care duc la pierzare! – Apocalipsa 21:8.