Întrebare: la cine s-a referit Iesus în rugăciunea Lui, când a spus: Tată! Iartă-le lor, pentru că nu ştiu ce fac!”?

 

Răspuns: Luca 23:28-34, Iesus a spus: Dar Iesus, întorcându-Se către ele, a zis: fiice ale Ierusalimului! Nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi, şi pe copiii voştri. Pentru că, iată! Vin zile în care vor zice: fericite sunt sterpele şi pântecele care nu au născut, şi ţâţele care nu au alăptat. Atunci vor începe să zică munţilor: cădeţi peste noi! Şi dealurilor: acoperiţi-ne! Pentru că, dacă ei fac acestea cu un lemn verde; ce are să fie făcut celui uscat?  Dar erau duşi şi alţi doi răufăcători împreună cu El, să fie crucificaţi. Şi când au venit pe locul cel chemat Craniul, L-au crucificat acolo pe El şi pe cei doi răufăcători; pe unu la dreapta, iar pe unu la stânga.  Iesus însă a zis: Tată! Iartă-le lor, pentru că nu ştiu ce fac! Iar împărţind mantiile Lui, au aruncat sorţ”.

Pentru cine a mijlocit Iesus la Tatăl?

Pentru evrei, pentru toți oamenii, pentru soldații romani? Pentru cine?

Din text și context, reiese că Domnul a mijlocit pentru soldații romani care tocmai îl crucificau alături de cei doi tâlhari, indiciul din rugăciunea Lui a fost: “nu știu ce fac”! Căci conducătorii evreii au acționat înainte, de cu seara, când l-au arestat în Grădina Ghetsemane (Ioan 18:3), apoi a fost dus la marii preoți Ana și Caiafa (Ioan 18:12-14), înaintea sinedriului (Matei 26:56-68). În momentul când soldații romani care nu cunoșteau legea lui Dumnezeu, L-au crucificat, atunci Iesus s-a rugat pentru ei, căci ei doar executau un ordin, și erau în neștiință de legea lui Iehova! Pe când conducătorii evrei cunoșteau legea și au dat la moarte pe un nevinovat, și toți evrei prezenți la crucificarea Lui (cu excepția discipolilor lui Iesus) au cerut răstignirea Lui (Luca 23:18-21).

De fapt, Domnul a spus în versetele anterioare că Israelul (cu excepția discipolilor lui Iesus), este un lemn uscat care va fi judecat și de aceea ficele Ierusalimului să se plângă pe sine așa a profețit Iesus când a spus: Dar Iesus, întorcându-Se către ele, a zis: fiice ale Ierusalimului! Nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi, şi pe copiii voştri. Pentru că, iată! Vin zile în care vor zice: fericite sunt sterpele şi pântecele care nu au născut, şi ţâţele care nu au alăptat. Atunci vor începe să zică munţilor: cădeţi peste noi! Şi dealurilor: acoperiţi-ne! Pentru că, dacă ei fac acestea cu un lemn verde; ce are să fie făcut celui uscat?

Înainte de ziua crucificării Domnul a precizat despre Israel și templu: Iată, vi se lasă casa voastră pustie” (Matei 23:18, SCC).  Deci Iesus pe cruce nu s-a rugat pentru evrei; ci, pentru soldații romani, care nu știau ce fac, neavând cunoștința legii lui Dumnezeu, ei împlinind un ordin al superiorilor și neștiind cine este Iesus, dar ulterior pe baza cutermurului și a întunericului, a lucrărilor miraculoase, un centurion roman a crezut așa cum se spune în Marcu 15:39, SCC: “Dar văzând centurionul, cel stând înaintea Lui, că aşa a expirat, a zis: cu adevărat, omul acesta era Fiu al lui Dumnezeu!”  

Centurionul a auzit înainte că Iesus pretindea că este Fiul lui Dumnezeu (Matei 26:63; Ioan 19:7), dar necunoscând Scripturile ebraice, profețiile, și nu a fost martor la lucrarea lui Iesus cu semne și minuni, căci s-ar fi convertit mai repede, însă la primele semne văzute de centurion, cele cu cutremurul și întunericul, centurionul a crezut și și-a dat seama că Iesus este Fiul lui Dumnezeu, pe baza harului dat de Iesus lor: soldaților romani, când s-a rugat pentru ei: “Tată! Iartă-le lor, pentru că nu ştiu ce fac”! Acest har al iertării dat lor, a dat șansa centurionului să creadă și să-l mărturisească ca om drept (Luca 23:47) și ca Fiu a lui Dumnezeu (Marcu 15:39).

Din această relatare învățăm de la Domnul și Învățătorul nostru, că trebuie să ne lăsăm conduși de Spiritul lui Christos atunci când mijlocim pentru cineva, și să nu mijlocim pentru cine nu trebuie (1Ioan 5:16), sau din sufletesc (Iacob 3:15).

Dumnezeu să ne de-a darul mijlocirii (Romani 15:30) ca să mijlocim fie pentru cei care au harul iertării, fie pentru frați și surori care se luptă pe calea îngustă! – 1Tesaloniceni 1:1-6.