Întrebare: De ce Dumnezeu a poruncit uciderea canaaniților?

Răspuns:

În Deuteronom 20:16-18, GBV 2001, se spune: “Însă din cetăţile acestor popoare, pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău de moştenire, să nu laşi viu nimic care suflă, ci să-i nimiceşti cu desăvârşire: pe hetiţi şi pe amoriţi şi pe canaaniţi şi pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău; ca să nu vă înveţe să faceţi după toate urâciunile lor, pe care le-au făcut dumnezeilor lor, şi să păcătuiţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru”.

Neavând lumină divină unii comentatori au ajuns la concluzia greșită, că în Biblie intalnim doi Dumnezei: unul al Vechiului Testament: rece, aspru, razbunator, manios si insetat de sange, iar altul al Noului Testament: bun, iubitor, iertator si intelegator.

Will Durant, de exemplu, autorul unei lucrari intitulate: “Civilizatii istorisite”, îl consideră Dumnezeul Vechiului Testament, ca fiind “un zeu intunecat, razboinic, inversunat, cu slabiciuni care-L fac aproape simpatic”, “un zeu al ostirilor, expansionist si imperialist” 

     Oare porunca lui Dumnezeu de exterminare a popoarelor Canaanului, data israelitilor, se încadrează în acestă interpretare a unora ?

Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8), dar El este și dreptate (Deuteronom 32:4), și de a fapt a iubi, implică a urî! A iubi binele, însemnă a urî: răul (Psalmi 87:10; Amos 5:15; Romani 12:9), a iubi viața, copiii, însemnă a urî: avortul, a iubi curățenia, însemnă a urî: murdăria, etc.

A-l cunoaște exact pe Dumnezeu, implică a înțelege că Dumnezeu este și bunătate și asprime (Romani 11:22), și iertare și dreptate!

Conform Bibliei Dumnezeu este Judecătorul, El are atributul şi calitatea de judecător al universului, deoarece El este Cel care a creat universul (proprietarul), şi Cel care a dat legi în Univers (Psalmi 94:2; Isaia 33:22; Evrei 12:23; Iacob 4:11; 1 Petru 1:17).

Biblia vorbeşte de o judecata colectivă şi distrugerea oraşelor Sodoma şi Gomora (Iuda 1:7; Geneza 19:24-29), executarea judecăţii asupra lui faraon şi a armatei sale (Exod cap. 14), distrugerea canaaniţilor (Iosua cap.6;10-12), etc.

Motivul distrugerii popoarelor din canaan îl găsim în textul citat mai sus (Deuteronom 20:16-18), și anume ca Israelul, poporul lui Dumnezeu “să nu vă înveţe să faceţi după toate urâciunile lor, pe care le-au făcut dumnezeilor lor, şi să păcătuiţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru”.

Dumnezeu îi spune cu cca. 400 de ani înainte de cucerirea Canaanului, că “tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi înmormântat la o bună bătrâneţe. Şi în a patra generaţie se vor întoarce aici, pentru că nelegiuirea amoriţilor nu este încă deplină“ (Geneza 15:15-16, GBV 2001).

Iată ei au avut timp să se căiască, dar Dumnezeu în preștiința Lui a știut că ei nu se vor căi, ba mai grav, nelegiuirea lor va atinge nivelul maxim, pe care Dumnezeu ca Judecător drept al întregului pământ nu-l va mai putea permite!

În ce consta nelegiuirea popoarelor din Canaan?

Deuteronom 18:9-14, GBV 2001: “După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile acelor naţiuni. Să nu se găsească la tine cineva care să treacă pe fiul său sau pe fiica sa prin foc, ghicitor, prezicător al viitorului, sau fermecător, sau vrăjitor, sau descântător, sau unul care întreabă duhurile, sau spiritist, sau unul care cheamă morţii. Pentru că oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului şi pentru aceste urâciuni îi alungă Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta. Tu să fii corect în totul cu Domnul Dumnezeul tău. Pentru că aceste naţiuni pe care le vei alunga ascultă de prezicători ai viitorului şi de ghicitori; dar ţie Domnul Dumnezeul tău nu ţi-a permis aşa ceva”.

Iată câteva practici detestabile în ochii lui Iehova: sacrificarea copiilor pentru idoli și demoni, ghicitul, vrajitoria, cititul in stele (astrologia), descântecul și comunicarea cu spiritele (spiritismul).

Henry Halley, specialist în istorie biblică, a scris că, în urma săpăturilor arheologice făcute în această regiune, „au fost scoase la lumină numeroase urne care conţineau rămăşiţe ale unor copii jertfiţi lui Baal [un zeu important al canaaniţilor]“. El a mai spus: „Întreaga zonă s-a dovedit a fi un cimitir al copiilor nou-născuţi. . . . Canaaniţii comiteau orgii sexuale ca ritual religios în faţa zeilor, iar apoi îşi ucideau copiii întâi născuţi, aducându-i jertfă acestor zei. Se pare că, în mare măsură, ţara Canaanului ajunsese un fel de Sodoma şi Gomora. . . . Arheologii care fac săpături printre ruinele oraşelor canaanite se întreabă de ce nu le-a distrus Dumnezeu mai devreme“.

Dumnezeu nu i-a nimicit mai devreme; ci, doar când nelegiuirea lor a atins vârful, așa cum i-a profețit la Avraam! Iar scopul nimicirii lor era ca Israelul să nu fie contaminat cu aceste practice păcătoase!

Dumnezeu s-a implicat în distrugerea cananiților prin îngerul Său (Exod 23:22-23; Deuteronom 1:30), prin poporul Său: Israel (Deuteronom 20:16-18), prin viespi (Deuteronom 7:20; Iosua 24:11-13), deoarece nelegiuirea și răutatea cananilor a ajuns culmea răutății (Geneza 15:16; Deuteronom 9:5).

Nimicirea popoarelor din Canaan de către Israel la porunca lui Dumnezeu nu a fost un act lipsit de dragoste, căci tocmai din dragoste față de poporul Lui și față de dreptate și sfințenie a poruncit nimicirea cananiților! Judecata lui a fost dreaptă!

Conform cuvintelor Fiului lui Dumnezeu, oamenii răi primesc din pedeapsa ce o primesc și dracii, făcând faptele dracilor ajung și ei în focul veșnic pregătit pentru Diavolul și îngerii lui (Matei 25:41,Matei 1:46).

La fel și cananiții, au fost manifestări drăcești pe pământ, pedeapsa lor a fost nimicirea pentru a rupe perpetuarea unui mod de viață trait în părtășie cu Satan ucigașul și tatăl minciunii și cu dracii (Ioan 8:44).

Satan este dușmanul omenirii dar oamenii în general, oamenii tot lui i se închină conștient sau inconștient, atunci când nelegiuirea lor și ascultarea lor de cel rău, ajunge la un maxim de depravare este dreptul lui Dumnezeu de a interveni și a opri acest rău!

Dumnezeu este îndelung răbdător și încet la mânie, dând suficient timp oamenilor să se căiască și dându-le suficiente dovezi ale dragostei Lui (Faptele Apostolilor 14:15-17), și mărturii că El există (Faptele Apostolilor 17:24-28: Romani 1:20; 2 Timotei 3:16).

Dacă oamenii nu i-au seama la aceste mărturii și nu se schimbă, Dumnezeu nu poate permite nelegiuirea la nesfârșit! Iar oamenii drepți se bucură atunci când se face dreptate (Psalmi 52:1-6; Psalmi 107:42; Psalmi 125:3).