Biblia vorbeşte de părinţi spirituali (1 Corinteni 4:15) şi de copii spirituali (3 Ioan 1:4).

Părinţii spirituali sunt aceia care nasc suflete în Regatul lui Dumnezeu, prin Evanghelie, şi îi transferă din regatul Diavolului în Cel a lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 26:17-18; Coloseni 1:13). Ei pot da naştere la mai mulţi copii sau mai puţini, sau chiar la adunări întregi (Faptele Apostolilor 15:36; Faptele Apostolilor 16:4-5).

Întrebarea care se ridică este:

Cine au fost părinții spirituali ai celor ai apostolilor?

Chiar dacă cei unsprezece apostoli fideli, au fost părinți spirituali a mii de creștini pe care i-au născut prin Evanghelia Domnlui Iesus, și apoi i-au crescut spiritual spre Capul: Christos (Efeseni 4:7-16), totuși și acești părinți inițial au fost copii spirituali și au avut nevoie ca cineva să-i nască și să-i crească!

Conform Scripturii cei unsprezece apostoli fideli, ca și alte sute de creștini inițial au avut ca părinte spiritual pe pământ pe omul Iesus Christos, care era Păstorul cel bun (Ioan 10:1-11), și care i-a păzit pe aceștia de orice cădere, rătăcire sau apostazie (Ioan 17:12).

În mod asemănător cu aceștia, a fost apostolul Pavel care a fost învățat de glorificatul Iesus Christos, acest apostol a primit de la Domnul: Evanghelia prin dezvăluire (Galateni 1:11-12), apostolul națiunilor a fost învățat de Domnul: Evanghelia și rânduielile sfinte, el călca pe urmele Domnului, de aceea a putut fi un exemplu pentru alți creștini (1 Corinteni 11:1).

El explică: “Pentru că eu am primit de la Domnul ceea ce v-am şi dat” (1 Corinteni 11:23, SCC), apoi ceea ce a scris el în epistole era porunca Domnului (1 Corinteni 14:37).

În orice timp, Domnul poate ridica unul sau mai mulți lucrători creștini, care să nu fie învățați prin oameni, ci învățați de Domnul prin Spiritul Sfânt, ca apoi la rândul lor aceștia să devină părinți spirituali pentru alții. Aceștia sunt cei care deschid drumuri de lucrare, ei ridică adunarea spre perfecțiune, prin înțelepciunea și dezvăluirile ce le primesc de la Dumnezeu (Efeseni 1:17-18), fie despre doctrine, rânduieli, practici creștine, despre organizarea adunării, etc. (1 Corinteni 4:17; 1 Corinteni 11:2).

Pe parcursul timpului, adunarea creștină a progresat treptat prin cunoștința divină și prin lucrători conduși și luminați de Dumnezeu, ca de pildă de la trăirea în comun și de la cina Domnească zilnic, la un creştinism care după Faptele Apostolilor 8, nu mai trăiau în comun, şi care deja puneau accent pe „ziua întâi a săptămânii”, când se adunau să frângă pâinea (Faptele Apostolilor 20:7), când banii pentru ajutoare se adunau tot în această zi (1 Corinteni 16:2).

Apoi, creștinii proveniți din iudaism, care mai țineau părți din lege, până în anul 70 d.Ch., cum ar fi postul din ziua ispășirii, circumcizia pruncilor, etc. lucruri pe care le-au abandonat în timp și au ajuns deplin în cunoștiința legământului cel nou (Faptele Apostolilor 21:17-26; Romani 14:6).

Mai târziu din cauza apostaziei prezise de apostolii Domnului (Faptele Apostolilor 20:28-30; 2 Petru 2:1-2), dar și din cauza peresecuțiilor, adunarea trece printr-o perioadă de îngăduință nu de perfecțiune (comp. cu Apocalipsa 3:2), care a făcut că unele doctine, practici și rânduieli să se piardă sau să nu mai fie practicate așa cum trebuie, de aceea ultimele sfaturi ale Domnului prin apostolul Ioan au fost să păstreze ceea ce au primit (Apocalipsa 2:25; Apocalipsa 3:2-3,Apocalipsa 1:11); astfel acesta era pericolul să piardă din pachetul de cunoștiințe pe care ei l-au primit.

Înspre final, în perioada numită de Domnul: “un început de dureri” (Matei 24:8, SCC), cea mai mare parte a adunării reprezentată de fecioarele din parabola cu cele 10 fecioare ajung ca să ațipească și să doarmă (Matei 25:5), doar heralzi (vestitorii) revenirii Mirelui mai sunt treji (Matei 25:6).

Pe aceștia Domnul îi învață, și le dă înțelepciune și dezvăluire prin ploaia târzie a Spiritului Sfânt, ei nu au părinți spirituali umani, ci sunt învățați de Domnul, cu scopul ca ca ei să redeștepte fecioarele și să resabilească toate lucrurile din poporul lui Dumnezeu, așa cum Ioan Botezătorul a restabilit toate pe calea lui Iehova ca evreii să creadă în Mesiah (Matei 17:11).

Astfel și în timpurile de acum trebuie să fie o rămășiță credincioasă (Romani 9:27), chiar dacă mulți dorm spiritual, iar pe unii Domnul îi învață personal, ca aceștia să restabilească totul pentru revenirea Domnului, ca Domnul să găsească un popor sfânt la revenirea Lui (Tit 2:13-14; comp. și cu Maleahi 3:1-4; Maleahi 4:5-6).

Iubite cititor, ai două opțiuni, fie să fi dintre cei pe care Domnul îi învață și le dă nu doar o călăuzire pentru viața și lucrarea personală, pe care trebuie să o aibă orice creștin (Romani 8:14), ci pentru adunarea ca ansamblu. O conducere în restabilirea adevărului, ca doctrină, ca rânduieli, ca organizare, ca lucrare! Ei sunt cei care au primit Evanghelia prin dezvăluire (Galateni 1:11-12), ei sunt cei care au primit imaginea cerească despre templul sau adunarea lui Dumnezeu (Exod 25:40; Evrei 8:5) cum trebuie să fie ea zidită și dusă la perfecțiune, ei au dezvăluiri profunde despre corpul lui Christos pentru a-l putea ridica după planul și voința lui Dumnezeu (comp. Cu Efeseni 3:5-6,Efeseni 3:10-11).

Fie nu ești chemat la aceasta, dar atunci trebuie să acepți să fi învățat de către acești părinți spirituali ridicați și învățați de Dumnezeu, pentru a echiparea sfinților și pentru a-i duce pe toți credincioși la maturitatea în Christos (Efeseni 4:11-13).

Indiferent că suntem părinți spirituali învățați și păstoriți direct de Domnul, și Îl avem pe El ca părinte spiritual, fie am fost învățați prin lucrători: Evanghelia, învățăturile elementare ale lui Christos, rânduielile, noi trebuie să acceptăm statutul nostru nu se ne ridicăm dincolo de măsura credinței sau încredințării pe care Dumnezeu ne-a dat-o (Romani 12:3,Romani 1:6).

Dumnezeu este cel care alege, El rânduiește lucrători, El ridică pe unii și coboară pe alții (Psalmi 75:7), important este să ne cunoaștem locul în planul și chemarea lui Dumnezeu, ca să nu ne răzvrătim (Iosua 22:29).

Căci cunoaștem relatarea din  Numeri cap. 16, când Core, Datan şi Abiram, niște leviți împreună cu alte căpetenii ale poporului, s-au răzvrătit împotriva lui Moise și Aron și îi acuzau pe acești aleși a lui Dumnezeu, că s-au ridicat deaupra adunării, însă aceștia au fost ridicați și rânduiți de Dumnezeu ca să îi servească în cortul Său în calitate de preoți (Numeri 16:10).

Însă Core, Datan şi Abiram și toți acești răzvrătiți, deoarece nu au avut credință și răbdare să aștepte țara promisă (Numeri 16:13-15), și nu doreau să aibă conducători rânduiți de Dumnezeu, ei de fapt s-au răzvrătit contra lui Dumnezeu (Numeri 16:11), de aceea Dumnezeu i-a pedepsit (Numeri 26:9-10).

Învățăm din această întâmplare că fiecare trebuie să își cunoască locul, fie că este părinte spiritual învățat de Domnul Iesus, făcând parte din “sclavul credincios și chibzuit” (Matei 24:45-47), care au supravegherea peste întreg poporul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1:20); fie este un lucrător mai mic învățat de Domnul prin sclavul Său credincios dar și prin călăuzirea Spiritului (Efeseni 4:11), fie ești un copil spiritual, atunci tu trebuie să asculți de părintele spiritual care ți-a predicat Evanghelia (1 Corinteni 4:15; Efeseni 1:13) și care te învață prin Spiritul Sfânt (1 Petru 1:12).

De aceea, cu toții fie că suntem părinți sau copii spirituali, “smeriţi-vă deci sub mâna tare a lui Dumnezeu, ca să vă înalţe la timp potrivit” (1 Petru 5:6, SCC).