În ceea ce priveşte limba greacă în care au fost scrise Scripturile Creștine (Noul Testament), există două moduri de pronunţare (respectiv transliterare) a celor trei litere din alfabetul grec care produc deosebirile, și anume: beta, eta şi chi!
a) Pronunţia grecilor moderni a avut adepţii ei printre care învăţatul german: Reuchlin (1445-1523), care a preferat pronunţia în felul grecilor moderni, pronunţie adoptată şi de ţările aflate sub influenţă bizantino-slavonă, şi a fost adoptată de către bisericile ortodoxe aflate sub influenţa bisericii ortodoxe greceşti. Literele beta, cia şi chi se pronunţă în sistemul lor v(eta), i(ta) şi h(i).
În plus, grecii moderni au o serie de alte reguli de pronunţie care sunt dificil de învăţat pentru cel care studiază limba greacă nu ca o limbă vorbită.
b) Pronunţia pe care Erasam din Rotterdam (1467-1536), o considera ca fiind valabilă în perioada scrierii Septuagintei şi a Scripturilor Creștine (Noului Testament) are la bază un argument forte, şi anume că această pronunţie realizează transliterarea corectă din limba ebraică în greacă. Astfel, cuvintele compuse care conţin de exemplu bet = casă, ab = tată, El = Dumnezeu sunt transliterate identic în greacă, căci în perioada Septuagintei şi a Scripturilor Creștine, existau în Palestina localităţi şi nume de persoane evreieşti reale.
De asemenea, Erasmus susţinea că limba greacă din perioada Noului Testament nu conţine litera „h”, deoarece „h”-ul existent în nişte nume evreieşti dispare la transliterare.
De exemplu: Abraham devine Abraam (raham: o mare mulţime), Rahab devine Raab, Betlehem (lehem: pîine) devine Betleem. Cu toate acestea, litera greacă X (chi) apare în nume evreieşti care conţin litera „ch” gutural, de exemplu: Enoch, Zacharia, lericho. Iechonia, Isachar, Lamech, Melchisedec, Moloch, Nachor. Rachel(a), etc.
Deci nu există motivaţie ca litera X (chi) să se pronunţe „h” în numele: Christos.
Ca urmare a influenţei lui Erasmus (care a compilat primul manuscris întreg al Noului Testament), ţările occidentale au adoptat sistemul său de pronunţie a celor trei litere incriminate (şi Academia Română a adoptat acest sistem de transliterare în limba română a cuvintelor greceşti).
Versiunile ortodoxe ale Bibliei în limba română au fost destul de consecvente pînă la un punct cu sistemul de transliterare ales de bisericile ortodoxe. Renumita versiune realizată de Gala Galaction şi Vasile Radu în anii 1938, 1939, a fost aproape 100% consecventă în folosirea sistemului de pronunţie al grecilor moderni.
După aceea însă au apărut tot mai multe cuvinte transliterate după celălalt sistem, şi anume cel al lui Erasmus.
Un alt motiv important pentru alegerea acestui sistem de transliterare (al grecilor moderni) este faptul că în limba română majoritatea traducerilor ale Vechiului Testament nu s-au făcut direct din ebraică, chiar
cele două traduceri ale lui Dumitru Cornilcscu din 1921 şi 1931, căci el n-a ştiut ebraica (a se vedea biografia lui scrisă de A. Măianu) s-au făcut după Septuaginta.
În aceste două traduceri ale lui Cornilescu, transliterarea din greacă este inconsecventă (de exemplu: Daniel şi Mihail; dacă în ebraică avem Daniel şi Mihael, „El” însemnînd Dumnezeu, nu vedem raţiunea ca unul să fie transliterat corect, „Daniel”, iar celălat incorect, „Mihail”.
Iată acum înşirate în cele două sisteme de pronunţie/transliterare toate numele proprii din Noul Testament care conţin cele trei litere:
Abadon – Avadon
Abel – Avei
Abia – Avia
Abiatar – Aviatar
Abilcnc – Avilini
Abiud – Aviud
Abraam – Avraam
Agab – Agav
Atena – Atina
aleluia – aliluia
amen – amin
Aminadab – Aminadav
Apele(s) – Apcli(s)
Arabia – Aravia
Aristobul – Aristovul
Aşer – Aşir
Baal – Vaal
Babilon – Vavilon
Balaam – Valaam
Balac – Valac
Baraba – Varava
Barac – Varac
Barachia – Varachia
Bartolomeu – Vartolomeu
Bariesus – Variisus
Bariona – Variona
Barnaba – Varnava
Barsaba – Varsava
Bartimeu – Vartimeu
basileia – vasileia (Bazil – Vasile)
Beelzebul – Veelzevul
Belial – Velial
Beniamin – Veniamin
Ber(e)nice – Ver(e)nici
Bereea – Vereea
Betabara – Vitavara
Betania-Vitania
Betesda – Vitesda
Betleem – Vitleem
Betsaida – Vitsaida
Betfaghe – Vitfaghe
biblion – vivlion (Biblie – Vivlie)
Bitinia-Vitinia
Blast(us) – Vlast(us)
Boanerghes – Voanerghes
Boaz- Voaz
Bosor-Vosor
Gabata – Gavata
Gabriel-Gavriil
Gămăliei – Gamaliil
Ghetsemane – Ghetsimani
Ghenezaret – Ghenizaret
Daniel -Danii!
Derbe-Dervi
Dema(s) – Dima(s)
Demetrios – Dimitrios
Eber – Ever
Elisabeta – Elisaveta
Emanuel – Emanuil
Hermes – Hermis
Hermogenes – Hermogenis
Eunice – Eunici 2194.
Zabulon – Zavulon
Zebedei – Zevedei
zelot – zilot
Zena(s) – Zina(s)
Zorobabel – Zorovavel
Eli – Ili
Elia-Ilie
Er – Ir
Herod – Irod
Herodiada – Irodiada
Herodion – Irodion
Esau – Isau
lacob – Iacov
Iambre(s) – lambri(s)
Iane(s) – lani(s)
Iezabela- lezavela
lerusalem – Ierusalim
lesus – Iisus
Iope – lopi
Israel – Israil
israelit – israilit
lob – Iov
Ioel – loil
lose – losi
Iosef – Iosif
Candace – Candaci
Cefa(s) – Chifa
Clemens – Climins
Corban – Corvan
Cdrneliu – Corniliu
Crescens – Criscins
Creta-Crita
Cirene – Cirini
cirenian – cirinian
Magdalena – Magdalina
MaleleeI – Maleleil
Manaen – Manain
Mânase – Manasi
Milet – Milit
Mitilene – Mitilini
Mi(c)hael – Mihail
Moise – Moisi
Natanael – Natanail
Nereu(s) – Nireu(s)
Neri-Niri
Nicodem(us) – Nicodim
Oncsini – Onisim
Oncsifor – Onisifor
Urban(us) – Urvan
Patroba(s) – Patrova
Pudens – Pudins
Rahab – Rahav
rabbi – ravi
rabbuni – ravuni
Rahela – Rahila
Rcbcca – Reveca
Regio – Rigio
Roboain – Rovoam
Ruben — Ruven
Salaliel – Salaliil
Salem – Salim
Salmone – Salmoni
Salome – Salomi
Samotrace – Samotraci
Samuel – Samuil
Set – Sit
Scm – Sim
Sostene(s) – Sosteni(s)
Tabita – Tavita
Tiberiada – Tivcriada
Tibcriu(s) – Tiveriu(s)
Fanuel – Fanui!
Fclix – Filix
Festus – Fistus
Filemon – Filimon
Filet(us) – Filit(us)
Canâan – Hanaan
Chios – Hios
Cloe-Hloi
Corazin – Horazin
Cuza(s) – Huza(s)
christianos – Hristianos creştin – hreştin
C(h)ristos – Hristos
Obed-Ovid
(H)ose(e)a – (H)osia
Iată deci cum sc transliterează numele proprii din Noul Testament în cele două sisteme de pronunţie/trans-lilerare.
Dacă cineva alege sistemul lui Reuchlin, dar atunci cel care alege această pronunţie/transliterare este obligat de dragul consecvenţei să pronunţe toate numele din Noul Testament conform acestui sistem, nu să folosească doar unele nume și altele să le i-a din celălalt sistem de pronunție!
Să analizăm pronunţarea Numelui Fiului lui Dumnezeu: Iesus Christos, se pronuță conform cu regula stabilită de Erasmus, ea are la bază: limba ebraică! Căci Numele Fiului: Iehoşua (Ieho de la Iehova, şua = salvare).
Versiunea biblică a lui D. Cornilescu a făcut o inovaţie care nu are nici un suport lingvistic. Dumitru Cornilescu, fiind ortodox când a făcut prima traducere în anul 1921, a scris: „Isus” ca să nu fie doi de „i” unul lîngă altul, așa cum a tradus Biblia ortodoxă!
Dar în felul acesta se „mănîncă” o literă foarte importantă din Iesus (sistemul lui Erasmus), şi anume „e”-ul din Numele Iui Dumnezeu „Iehova”. în lumina celor de mai sus, ne punem întrebarea justificată:
Oare pentru un credincios să fie mai importantă tradiţia şi o obişnuinţă greşită decât ceea ce este corect? Dacă pînă acum n-a ştiut aceste lucruri, ce va face de acum înainte credinciosul? Va alege oare corectitudinea şi consecvenţa în locul incorectitudinii şi inconsecvenţei?
Există câteva traduceri în limba română care merg pe sistemul lui Ersamus, chiar în ce privește Numele Fiului, astfel: Editura Agape, Noul Testament Traducerea Fidelă și Scripturile Calea Creștină, readau cu Iesus nu cu Iisus nici cu Isus!
Fie ca mintea și inima noastră să respecte adevărul așa cum îndeamnă apostolul Pavel în Filipeni 4:8, SCC: “Încolo, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt respectuoase, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt de iubit, câte sunt vorbite de bine, dacă este vreo virtute, dacă este vreo laudă; la acestea să cugetaţi”.